Rezumând seria noastră în cinci părți despre modalitățile prin care autocrații răspândesc și instrumentalizează idioțenia. Acesta este ghidul tău practic pentru a rezista.
Autoritarismul este din nou în ascensiune, de parcă nu am învățat nimic din secolul XX. Nu vine neapărat cu tancuri sau uniforme. În lumea de astăzi, avansează adesea sub forma sloganurilor, memelor și minciunilor afirmate cu încredere. Nu se răspândește prin cenzură, ci prin zgomot; nu prin eliminarea totală a disidenței, ci prin inundarea spațiului public cu contradicții, confuzie, diviziune și prostii.
Într-o serie de articole recente, am explorat modul în care acest autoritarism modern duce un război împotriva adevărului însuși – în mod strategic, cinic și cu un succes din ce în ce mai mare. Acest atac nu este întâmplător. Este o campanie pe mai multe fronturi pentru a neutraliza expertiza, a submina statul de drept, a discredita jurnalismul, a manipula sistemele de informare și, în cele din urmă, a pune emoția deasupra dovezilor. Scopul este de a estompa granița dintre realitate și narațiune – de a face faptele negociabile și de a obliga oamenii să renunțe și să lase conducătorii să facă ce vor. Inclusiv, desigur, să profite fără rușine.
Rezultatul este un nou tip de control: unul care exploatează libertățile democratice pentru a le face lipsite de sens. Instanțele sunt transformate în actori politici. Jurnaliștii nu mai sunt gardieni, ci cățeluși sau „dușmani”. Iar platformele tehnologice, în loc să unească lumea, au devenit sisteme de difuzare a furiei și a dezinformării. Este o criză a realității înseși.
Ce urmează este o analiză în cinci părți a acestui fenomen. Noi o numim Războiul împotriva adevărului.
Absurditatea prezentată în mod agresiv
În partea I, am examinat tactica absurdității prezentate în mod agresiv, folosind ca studiu de caz tirul dezastruos al lui Trump privind tarifele. Deși tarifele sunt majorări de preț autoimpuse consumatorilor (care vizează, în cel mai bun caz, protejarea industriei locale și, prin urmare, poate și a locurilor de muncă), purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Katherine Leavitt, a insistat cu seriozitate că acestea reprezintă o „reducere a impozitelor” pentru poporul american. Mesajul este un caz extrem de insultă la adresa inteligenței – sugerând că nimic nu trebuie să aibă sens în fața loialității.
În acest caz, în alte eforturi ale autocraților, justificarea absurdului și a ilegalității ține mai puțin de politică și mai mult de emoție – o lovitură performativă împotriva unor dușmani imaginari pentru a mobiliza sprijinul. Încrederea absolută cu care este vândută o abordare defectuoasă este ceea ce îi conferă forță; nu este logică, este teatru. Și totuși, acest teatru are consecințe: piețe zguduite, alianțe deteriorate și o ordine globală slăbită, care odată alimenta prosperitatea.
Războiul împotriva expertizei (și a educației)
Nerespectarea consensului economic în cazul tarifelor nu este o întâmplare; face parte dintr-o strategie populistă mai amplă, care se hrănește din respingerea expertizei. În întreaga lume – de la Marea Britanie post-Brexit la Brazilia lui Bolsonaro – liderii de dreapta au transformat antiintelectualismul într-o armă, transformând avertismentele experților în atuuri politice. În această viziune asupra lumii, oamenii de știință, profesorii, economiștii și jurnaliștii nu sunt călăuze către adevăr – sunt dușmani elitiști ai poporului. Când încrederea în cunoaștere se prăbușește, oamenii se îndreaptă către demagogi și „influenceri” care le confirmă prejudecățile.
Sfidarea „elitelor” este legată de lupta de clasă și are scopul de a semnala o anumită versiune a autenticității. Această erodare a autorității experților este utilizată și pentru a submina controlul instituțional, permițând guvernarea prin decrete. Și deschide ușa dezinformării, ajutată în prezent de Rusia, care a perfecționat această tactică în timp ce poporul său se zbate în sărăcie. Rezultatul nu este doar o politică proastă, ci și demontarea structurilor care fac posibilă o politică bună.
Un număr tot mai mare de lideri populiști din democrații adoptă o strategie periculoasă: încălcarea legii, atacarea instituțiilor însărcinate cu aplicarea acesteia și prezentarea responsabilității juridice ca persecuție din partea „elitelor”. De la Trump în SUA la Le Pen în Franța și Netanyahu în Israel, discursul său transformă acuzațiile penale în capital politic. Acesta subminează încrederea în instanțe, procurori și statul de drept, prezentându-i nu ca gardieni ai democrației, ci ca instrumente ale unui „stat profund” conspirativ.
Această erodare a legitimității sistemului este strategică – o modalitate de a transfera puterea de la instituții la indivizi, înlocuind responsabilitatea cu o autocrație bazată pe nemulțumiri. De aceea, dreapta – care odată apăra legea și ordinea – acum se războiește cu FBI-ul. Desigur, populiștilor le este de folos când unele nemulțumiri sunt reale – eșecurile guvernării liberale și dislocările economice reale. Dar rezultatul este catastrofal: se transmite ideea că legea este partizană și că loialitatea este totul. Acest lucru erodează toate progresele realizate de la Iluminism încoace.
Denigrarea mass-mediei ca „dușman al poporului”
Autoritarismul începe adesea cu minciuni și se termină cu reducerea la tăcere a celor care le dezvăluie. Lideri precum Trump, Netanyahu, Erdogan și Orban urmează un scenariu clar: delegitimează mass-media, inundă publicul cu dezinformare și îi prezintă pe cei care spun adevărul ca dușmani ai poporului. Războiul lui Trump împotriva jurnalismului oglindește tacticile folosite de Mussolini și alți fasciști, cu scopul de a semăna confuzie în rândul publicului și de-a înlocui reportajele obiective cu propaganda loială. Hărțuirea juridică, consolidarea mass-media și indignarea actuală generată de algoritmi pe platforme precum X și TikTok întăresc această strategie.
Pe măsură ce mass-media tradițională este subminată, dezinformarea se răspândește necontrolat, iar experții sunt reduși la tăcere. Scopul nu este de a convinge, ci de a dezorienta. Când faptele sunt neclare, puterea devine iresponsabilă. Alegerile pot continua, dar fără alegători informați, ele devin o farsă. Presa liberă, în ciuda defectelor sale, este esențială: ea nu este dușmanul poporului, ci poporul însuși.
Tirania feed-ului
Rețelele sociale, considerate cândva o forță de conectare, au devenit un motor global al dezinformării și divizării, alimentat de algoritmi care amplifică indignarea și radicalismul în scopul obținerii de profit. În acest spațiu digital distorsionat, consensul experților este acoperit de teorii conspiraționiste și minciuni, creând un teren fertil pentru populiști precum Trump. Aceste platforme nu sunt neutre – ele fac alegeri editoriale care prioritizează angajamentul, adesea în detrimentul adevărului și coeziunii sociale.
România și Australia au luat recent măsuri: România a luat măsuri împotriva interferențelor străine în alegeri legate de TikTok, în timp ce Australia a interzis accesul la rețelele sociale pentru minorii sub 16 ani, pentru a proteja sănătatea mintală a tinerilor. Ambele eforturi evidențiază necesitatea urgentă a transparenței și reglementării algoritmilor. Adevărata amenințare la adresa libertății nu este supravegherea, ci manipularea necontrolată a realității. Dacă democrațiile doresc să păstreze adevărul și discursul informat, trebuie să insiste asupra transparenței, să impună responsabilitatea și să trateze distorsionarea algoritmică intenționată, motivată exclusiv de lăcomie, ca pe un pericol public major, așa cum este în realitate.
