Regina, Regina Mea

Foto: INQUAM/Octav Ganea

Unul dintre cele mai mari privilegii din viața mea este acela de a o fi cunoscut puțin pe Majestatea Sa Regina, iar azi aș dori să împărtășesc cu dumneavoastră câteva gânduri; de ce a fost important pentru mine.

Ca toată lumea, momentul în care am aflat de Regină s-a petrecut cu mult timp în urmă și de la mare distanță. Eram școlar, în anii ’60, și făceam un album despre familia regală pentru una dintre emblemele mele de cercetași. În acel deceniu, în timp ce-și vizita rudele din orașul Windsor, familia mea a zărit-o pe Regină pe scaunul pasagerului unei mașini conduse de prințesa Anne. Tatăl meu avea să spună, până în zi de azi, că Regina îi dădea prințesei Anne lecții de conducere, deși nu am știut niciodată de ce credea asta. Apoi, în 1971, eram unul dintre zecile de mii care s-au înghesuit pe străzile orașului meu natal, atunci când regina și ducele de Edinburgh au venit să comemoreze întemeierea orașului York, cu 1900 de ani mai devreme, în anul 71 d.Hr. Atât de importantă era pentru mine, la acea vreme, o scurtă zărire a Reginei, încât și azi le arăt copiilor mei, când mergem pe Blossom Street din York, clădirea lângă care am stat, la 11 ani, pentru a face cu mâna și a aclama.

Acestea sunt amintirile mele, asemănătoare cu ale sutelor de mii care au văzut-o pe Regina vizitându-le școala sau orașul sau care au stat pe The Mall, din Londra, pentru una dintre importantele ocazii istorice. Într-un fel, regret că nu am văzut-o niciodată pe Regina la balconul Palatului Buckingham.

Dar sunt extrem de norocos că, pentru mine, nu s-a oprit aici faptul de a face cunoștință cu Majestatea Sa și, într-adevăr, cu alți membri ai familiei regale.

În 1982, m-am alăturat Serviciului Diplomatic al Majestății Sale. În 1985, am primit prima dintre cele cinci scrisori de acreditare semnate de Majestatea Sa. Am adus-o pentru a vă arăta, pe acel șevalet de acolo, cum arată exact documentul atunci când Regina decide, în cuvintele comisiei, că ești unul dintre slujitorii ei „trusty and well-beloved”. Ulterior, m-am aliniat pe culoarele Ministerului de Externe din Londra cu mulți dintre colegii mei, atunci când Regina vizita instituția ​​pentru a marca o aniversare majoră legată de înființarea serviciului extern britanic. Iar mai apoi am fost unul dintre diplomații aleși să asiste la o adunare diplomatică scânteietoare și strălucitoare ca o tiara, când fiecare ambasador din Londra a avut ocazia să-și prezinte Reginei familia și misiune.

Am împărtășit astfel de experiențe cu foarte mulți dintre colegii mei din Ministerul de Externe și totuși în esență acestea fuseseră momente în prezența figurii publice a Majestății Sale. În schimb, mă consider excepțional de norocos prin faptul că, cu trei ocazii, am avut conversații unu-la-unu cu Regina.

Prima, în 1995, a urmat vizitei de stat a Reginei în Africa de Sud, o vizită de referință, după încheierea apartheidului. La finalul vizitei am fost cadorisit cu această medalie și butonii pe care îi port astăzi din partea Majestății Sale. Apoi, în 2016, am fost primit de Majestatea Sa Regina la numirea mea în calitate de Ambasador al Majestății Sale în Algeria. Și în 2019, chiar înainte să lovească pandemia Covid, Majestatea Sa ne primește încă o dată, pe mine și pe Helen, cu ocazia numirii mele în calitate de Ambasador al Majestății Sale în România.

În cei 70 de ani tumultuoși ai domniei Reginei, multe mii de cetățeni din Regatul Unit, din Commonwealth și din alte țări, din toate categoriile sociale, de toate vârstele au avut o astfel de experiență, o amintire pe care nu o vor uita niciodată.

Așadar, care ar fi impresiile mele despre Regina într-o audiență privată? În primul rând, era într-adevăr destul de mică, purtând tocuri mai mari decât mă așteptam. A fost atât de puternică, chiar și în 2019, încât a stat fără niciun ajutor în audiența cu mine și cu alți ambasadori, care a durat 40 de minute. Și nu fusese singura audiență pe care o ținuse în acea dimineață – nu, nu, Episcopii se aflaseră în sală chiar înaintea noastră. Helen și cu mine am fost atât de impresionați de puterea și prezența ei, comentând că nu purta niciunul dintre semnele distinctive ale unei femei de 93 de ani. Afară de asta, desigur e faptul că în conversație a fost serioasă, dar și plină de umor, și strălucit informată de propriile ei experiențe relevante. În ceea ce mă privește, lucrul pe care îl voi prețui este descoperirea simțului umorului Majestății Sale; fusese ceea ce mă așteptam cel mai puțin și de care îmi voi aminti cel mai mult. Nu văzusem asta în public. Sunt atât de bucuros că putem împărtăși cu toții acele momente geniale de televiziune cu Daniel Craig, la Jocurile Olimpice de la Londra, și celebrul moment al sandvișului cu marmeladă, cu Paddington Bear. Fără acele două scheciuri – cine ar fi știut că Regina fusese în piese de amatori! Mă bucur că nu mai e cazul ca doar oamenii care o văzuseră pe Majestatea Sa în privat cei să poată spune cu încredere ce simț al umorului ireverențios și neastâmpărat avea.

În acele trei întâlniri nu am avut niciodată sentimentul că ar trebui să vorbesc doar atunci când mi se dă cuvântul – cu siguranță nu părea să creadă că astfel ar trebui să decurgă conversațiile. Eram uluit de Majestatea Sa în adevăratul sens al cuvântului, hiper-conștient de propria mea micime, oricât de înalt aș fi fost, în prezența ei. Precum în transmisiunile sale de Crăciun, după care ne fixam cu toții ceasurile de Crăciun, Majestatea Sa a vorbit în privat fără înălțimea sau importanța de sine la care ar fi putut-o îndreptăți rangul sau căreia mulți dintre noi îi cădem pradă, din când în când.

Cred că vom petrece mulți ani analizând măreția Reginei Elisabeta a doua, a Reginei Elisabeta cea Mare, și vom încerca să înțelegem chiar mai bine decât poate că reușim acum, exact ce aștepta ea de la ea însăși și cum ne-a dat un exemplu tuturor. S-a făcut referire, la începutul acestei serviciu religios, la angajamentul ei ca tânără de 21 de ani în serviciul nostru, al popoarelor Commonwealth-ului. Acesta este în sine un vast epitaf. Dar în această lume nesigură, prețuiesc principiul ei complementar, de care Majestatea Sa s-a ținut atât de tare. Și asta înseamnă că, oricât de dificile ar fi lucrurile acum, trebuie să stăm neclintiți, să ne iubim aproapele, să facem ceea ce trebuie și vor urma vremuri mai bune. Slujirea și statornicia sunt cu adevărat Spiritul Elisabetan pentru vremurile noastre.

Am prețuit relația mea cu Regina și Regina Mea, în public și în privat, cred că mai mult decât pot încă descrie în mod adecvat.

  • Textul în limba engleză – AICI

Elisabeta – regina noastră și istorica ei domnie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here