Revoltele Covid. Ecourile de tristă amintire ale vaccinării obligatorii

Foto: Twitter

Având în vedere capacitatea Covid-19 de-a prosti pe toată lumea, nu este pe deplin corect să evidențiem un articol de opinie scris pe 7 octombrie de Christina Pagel și Martin McKee, membri ai comitetului auto-numit „Independent Sage”. Dar rezumă o atitudine care era comună în urmă cu doar șapte săptămâni, scrie Ross Clark în The Spectator. „Anglia, nu pentru prima dată, este ciudata Europei”, au scris ei. Anglia a abandonat imprudent restricțiile Covid în iulie, bazându-se doar pe vaccinuri pentru a menține țara deschisă. În schimb, vecinii noștri europeni au folosit în mod rațional un „set relativ ușor de măsuri suplimentare”, cum ar fi pașapoartele pentru vaccin, pentru a menține infecțiile la o rată mai scăzută decât cea a Angliei. „Ei demonstrează că există o modalitate de a fi deschis, menținând cazurile la un nivel scăzut… Funcționează. Și ar trebui s-o facem.”

🔹 Asta nu mai pare o analiză atât de inteligentă acum. Europa continentală este din nou epicentrul pandemiei. Austria este din nou în izolare și multe țări se confruntă cu propuneri de vaccinare obligatorie. În Austria, numărul de noi infecții s-a dublat la fiecare două săptămâni de la începutul lunii octombrie. Decesele zilnice sunt mai mari decât au fost în timpul primului val de Covid, în primăvara anului trecut. În Țările de Jos, unde poliția a ajuns să tragă în protestatarii anti-lockdown din Rotterdam, creșterea de toamnă a infecțiilor este la fel de puternică ca și-n Austria. Cifrele Germaniei ajung rapid din urmă. Suedia oferă locuri de spitalizare românilor al căror sistem de sănătate nu poate face față creșterii.

Ceea ce este remarcabil la acest val este cât de repede s-a transformat într-un război cultural pentru vaccinare. La 8 noiembrie, noul cancelar al Austriei, Alexander Schallenberg, a anunțat o schemă de certificate COVID de genul celor care sunt deja în funcțiune în Franța și în alte câteva țări. Patru zile mai târziu a depășit o linie pe care niciun alt lider european nu îndrăznise atunci s-o depășească: a anunțat un lockdown exclusiv pentru cei nevaccinați. La o săptămână după aceea, țara era în plină izolare. Schallenberg a întins apoi o pârghie care a fost respinsă de tânărul său predecesor, Sebastian Kurz, demis din funcție în octombrie din cauza acuzațiilor de luare de mită: vaccinarea obligatorie, aplicată cu amenințarea cu amenzi de 3.600 de euro pentru cei care refuză. Chiar și regimul lui Xi Jinping a respins vaccinarea obligatorie împotriva Covid-19, când mai multe administrații regionale chineze au cochetat cu ideea în primăvară. Indonezia, Micronezia și Turkmenistan sunt singurele țări, până acum, care au introdus așa ceva.

Schallenberg, un funcționar plictisitor al cărui cancelariat ar fi putut trece neobservat de lumea exterioară, a dobândit o notorietate instantanee, ceea ce cu siguranță trebuie să fi prevăzut. În câteva ore, 35.000 de oameni au ieșit pe străzile Vienei, iar în Europa continentală aveau loc proteste asemănătoare, în timp ce guvernele cântăreau și ele ideea. La Bruxelles, o mulțime de 35.000 de persoane a fost respinsă cu tunuri de apă, dar nu înainte să fi avariat o mașină de poliție și să arunce cu obiecte în ferestrele Comisiei Europene.

S-a vorbit mult despre implicarea în Austria a Partidului de dreapta pentru Libertate, care de luni de zile face eforturi împotriva vaccinării și al cărui lider, Herbert Kickl, ar fi condus protestele de weekendul trecut dacă nu ar fi fost testat pozitiv pentru Covid și nu s-ar fi pus ascultător în carantină. Cu toate acestea, a prezenta mișcarea anti-vaxxer a Austriei – și a Europei ca pe un fenomen de dreapta este o eroare.

Vaccinării obligatorii în Austria se opune și nou înființatul Menschen-Freiheit-Grundrechte (Partidul Poporului, Libertății și Drepturilor sau MFG), creat în acest an special pentru a respinge măsurile Covid. La alegerile regionale din Austria Superioară din septembrie, partidul a câștigat 6,4% din voturi, asigurându-și locuri în parlamentul regional. Dar nu poate fi încadrat ca partid de dreapta: o analiză a arătat că, în timp ce 30% dintre susținătorii săi votaseră anterior pentru partidele de extremă dreapta, 30% au votat pentru partidele conservatoare moderate, 16% pentru partidele socialiste și 12% pentru verzi.

Mișcarea anti-vaccin din Europa i-a măturat pe libertarieni de pe dreapta și pe cei de tip Mama Pământ de pe stânga. Unii au identificat o legătură între ezitarea față vaccinare în vechea Germanie de Est și concentrarea alegătorilor pentru partidul de dreapta AfD, dar Germania a fost de mult timp un focar de medicină alternativă, trei sferturi dintre medicii germani oferind astfel de tratamente persoanelor care refuză medicamentele cu eficiență dovedită în studiile clinice. Nu ar trebui să fie surprinzător faptul că o minoritate semnificativă a germanior a respins și vaccinurile Covid. Un lucru, însă, este cert: aplicarea vaccinării prin lege va consolida sprijinul pentru partidele minore care, precum AfD, își iau suportul popular de la acele persoane care simt că au fost împinse spre marginea societății.

Multora din guverne le convine să-i portretizeze pe cei care refuză vaccinurile ca fiind niște idioți spălați pe creier de către anti-vaxxeri. Justificându-și decizia de-a concedia personalul nevaccinat din casele de îngrijire, secretarul de sănătate Sajid Javid a sugerat că „au ascultat aceste teorii ridicole pe internet sau pe rețelele de socializare”. Dar toți oamenii care au refuzat vaccinul se încadrează cu adevărat în această categorie? Un studiu al Universității din Erfurt a arătat că 80% dintre cei care refuză să fie vaccinați au spus că nu au o obiecție fundamentală față de vaccin, ci au vrut doar timp să cântărească riscurile și beneficiile.

Având în vedere că propriul lor guvern a limitat vaccinul AstraZeneca la cei peste 60 de ani pe motivul unei tulburări rare de coagulare a sângelui, nu este deloc nerezonabil ca unii germani să fie precauți să accepte vaccinuri care au fost dezvoltate mult mai repede decât majoritatea. Constatările celor de la Erfurt consolidează un studiu al Oficiului pentru Statistică Națională (ONS), care a concluzionat că doar 8% dintre cei care au refuzat vaccinul anit-Covid în Marea Britanie au făcut acest lucru pentru că au avut o obiecție față de vaccinuri în general; majoritatea erau pur și simplu îngrijorați de potențialele efecte secundare. Puteți argumenta că au luat decizia greșită – că, în raport cu riscurile, ar fi mult mai bine să aibă vaccinul -, dar asta nu îi face victime ale propagandei anti-vaxxeri.

Ideea că rata scăzută a vaccinurilor în unele țări europene poate fi pusă pe seama extremei drepte este subminată și mai mult de statisticile care arată că ezitarea față de vaccin este mult mai mare în rândul unor grupuri etnice. În februarie, ONS a descoperit că 44% dintre adulții „negri sau negri britanici” au ezitat, comparativ cu doar 8% dintre adulții albi. Este greu de imaginat că mulți au fost influențați de extrema dreaptă.

Desigur, nu trebuie să vă faceți griji pentru vaccinurile anti-Covid pentru a vă opune principiului vaccinării obligatorii. Ideea unui guvern care impune tratament medical asupra cetățenilor este profund neobișnuită pentru mulți dintre cei care au ales să fie vaccinați. Acest argument rezonează în special în Germania și Austria, unde naziștii și regimul comunist din Germania de Est au făcut vaccinarea obligatorie în unele cazuri. Și asta ca să nu mai vorbim de amintirile mai recente din Suedia, unde vaccinurile obligatorii împotriva gripei porcine au dus la o serie de procese din partea celor care au susținut ulterior că au avut de suferit.

Există un argument utilitar, conform căruia, atunci când vine vorba de vaccinarea împotriva bolilor infecțioase, drepturile individului ar trebui suspendate în beneficiul celor mulți. Cu toate acestea, există o mare gaură în acest argument când vine vorba de Covid: deși vaccinurile utilizate până acum s-au dovedit a fi foarte eficiente în prevenirea bolilor grave și a decesului, ele sunt mult mai puțin bune în prevenirea infecțiilor. După cum a subliniat într-o scrisoare publicată săptămâna trecută în The Lancet Günter Kampf, un epidemiolog la școala de medicină Greifswald din Germania, 55% din cazurile recente de Covid în rândul germanilor de peste 60 de ani s-au înregistrat la persoane complet vaccinate. Vaccinarea obligatorie sau impunerea de lockdown celor nevaccinați pot reduce riscul și spitalizările și decesele, dar cu greu vor elimina toate riscurile din circulație – virusul se va răspândi în continuare la un număr mare de oameni. Kamf a criticat în special oamenii care afirmă leneș că ne aflăm acum într-o „pandemie a celor nevaccinați”, spunând că este o afirmație fundamental neadevărată.

Ar trebui spus un cuvânt și despre o altă – surprinzătoare – opinie anti-vaccinare: cea exprimată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) împotriva dozei booster. Recent, în august, Organizația a făcut o declarație împotriva planurilor Marii Britanii și ale altor țări occidentale de-a administra a treia doză. „Oferirea de doze de rapel unei proporții mari a populației atunci când mulți nici măcar nu au primit o primă doză subminează principiul echității naționale și globale”, se arată în comunicat. Prin în septembrie, OMS a început să se răzgândească. Acum că virusul a revenit răzbunător în Europa, nu mai auzim prea multe despre acest argument. Dimpotrivă, auzim doar plângeri că țările nu progresează suficient de repede cu programele lor de doză booster.

Dozele booster reprezintă un domeniu în care Marea Britanie este fruntașă. Boris Johnson și-a sfidat unii dintre consilierii săi științifici în eliminarea restricțiilor Covid în iulie și a sfidat OMS în planificarea unui program de booster. Cu toate acestea, decizia sa de-a se baza pe vaccinuri, mai degrabă decât pe certificatele de vaccinare, pare în momentul de față a fi justificată, întrucât Marea Britanie intră în iarnă cu mult mai mulți bătrâni proaspăt vaccinați.

Ar fi o prostie să ne lăudăm prea devreme, dar politica lui Johnson de deschidere a societății în vară – expunându-i pe cei care refuzaseră să fie vaccinați la virus într-un moment în care spitalele erau sub presiune redusă – s-ar putea dovedi o mișcare mai bună decât păstrarea restricțiilor, care în Europa nu au reușit decât să amâne un alt val Covid până în toamnă. Cel mai recent studiu de anticorpi ONS a descoperit, în săptămâna începând cu 1 noiembrie, că 93% dintre adulții din Marea Britanie erau purtători de anticorpi împotriva Covid-19, ceea ce sugerează că Marea Britanie are un nivel ridicat de imunitate, dobândit fie prin vaccinare, fie natural, prin recuperarea de după infectare.

Nivelurile relativ ridicate de infecții din timpul verii și începutul toamnei se pot dovedi a fi ceea ce ne apără împotriva creșterii la care asistă Europa continentală – precum și a dezordinii publice care o însoțește. Suntem într-adevăr ciudații Europei, dar nu neapărat într-un sens rău.🟦

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here