Deși rezultatele referendumului pro-UE din Republica Moldova au fost pe o neașteptată muchie, numărătoarea voturilor cunoscând răsturnări spectaculoase în orele nopții, un lucru este de acum cert: moldovenii de peste Prut, cu aportul decisiv al concetățenilor din diaspora, i-au făcut cadou otrăvit lui Putin un moment de tip “Geoană-2009”.
În chestiunea moldoveană, seara dictatorul de la Kremlin s-a băgat scutece “președinte”, dar dimineața s-a trezit “șomer”.
Spre norocul său, vârsta avansată și absența sentimentalismelor de orice fel l-au ferit pe Vladimir Putin de țopăitul infantil în ispita căruia căzuse Mircea Geoană acum 15 ani, ca și de pripite declarații de amor, adaptate ce-i drept la 2024, în genul: “Ilan, dragostea mea!”
Dincolo de acest aspect ușor caricatural, după votul pentru Europa, de peste Prut, rămân de remarcat câteva elemente, de data asta fundamentale:
- Pe de o parte, a devenit mai evident ca oricând faptul că aderarea la UE este un proiect cu atât mai atrăgător și cu atât mai convingător cu cât oamenii sunt mai puțin expuși propagandei ruse, ori dacă au sau dacă au avut experiența personală a traiului în țări UE. Din acest punct de vedere, votul de duminică reprezintă un semnal consistent, un ultimatum chiar – pentru guvernul moldovean, pentru guvernul român, pentru Comisia Europeană și pentru SUA – de a renunța la toate mănușile și la orice tip de inhibiții în abordarea canalelor prin care propaganda rusă și banii negri ai Moscovei operează pe teritoriul Republicii Moldova.
- Dezinformarea rostogolită de Rusia și cumpărarea de voturi au alterat, în mod limpede, potențialul de adeziune al unei mari părți din populația Republicii Moldova la proiectul istoric al intrării în UE. Ar fi însă o capcană letală ca statul moldovean și partenerii săi externi să creadă că doar aceste două probleme au pus duminică probleme. La referendum s-a putut observa, de pildă, că au existat localități și regiuni care deși fuseseră beneficiarele unor proiecte derulate cu fonduri europene au fost totuși și fruntașe la răspunsul NU. Ar trebui dedus de aici nu că grosul localnicilor a fost orb sau, și mai rău, nerecunoscător, ci mai degrabă că se impune o reevaluare la rece a cantității, a calității, a distribuirii și a comunicării aferente în ceea ce privește respectivele finanțări, în ceea ce privește conceperea și implementarea proiectelor. Cu siguranță au existat în Republica Moldova zone în care finanțările au fost mai mici decât necesarul, cu siguranță au existat zone în care prioritățile sau accentul pus de stat și de partenerii săi au fost altele decât cele din mintea oamenilor locului, decât nevoile acute sau cronice resimțite de ei. Iar în zonele în care se știe deja că propaganda rusă este mai prezentă și mai percutantă decât media, ei bine, acolo guvernul pro-occidental și executivul UE nu vor putea niciodată să facă diferența cu firimituri, ci cu fluxuri supradimensionate de sprijin, supradimensionate cel puțin prin raport cu schemele gândite până acum.
- În fine, dosarul referendumului și al scrutinului prezidențial din Republica Moldova ridică o întrebare interesantă și legat de ecourile sale pe celalalt mal al Prutului. Două luni mai despart România de o suită electorală ce va avea efecte pe termen lung: alegerile parlamentare și alegerile prezidențiale. Lupta la baionetă care s-a dat la Chișinău pentru aderarea la UE, bătălia nemiloasă care urmează a se da curând, tot la Chișinău, în turul doi al prezidențialelor, pot influența rezultatele de la București, în noiembrie-decembrie. Altfel spus, nu este exclus ca ostilitățile electorale din Republica Moldova să ridice un val anti-Rusia în ostilitățile electorale din România. Doamne-ajută! Dramatismul victoriei curentului pro-occidental moldovean la referendum, duminică, și dramatismul tranșării cursei prezidențiale moldovene, în viitorul imediat, reprezintă o fereastră de oportunitate pe care partida pro-Vest de la București nu are voie să o risipească. Mai mult ca oricând în trecutul mai recent sau mai îndepărtat, electoratul din România a avut, duminică, ocazia să afle cât de toxică, de agresivă, de hotărâtă poate fi Moscova în tentativa ei de a-și hrăni propriile interese înfometându-le pe ale celorlalți. E vremea ca acea parte a spectrului politic de la noi, care asumă o viziune occidentală și care exprimă răspicat interesul de dezvolta, iar nu de a înapoia țara, să acționeze în consecință în scurtul timp rămas până la deplasarea românilor la urne. George Simion și AUR, Diana Șoșoacă și SOS România au lăsat până acum impresia că le-ar fi drag să facă, în România, ceea ce a făcut, în Republica Moldova, oligarhul penal Ilan Șor, din autoexilul său moscovit de fugar. Dacă, împreună, Simion și Șoșoacă vor reuși să acapareze un sfert până la o treime din fotoliile Parlamentului României, fiți siguri că există șanse ca Simion și Șoșoacă, alături de gonacii din partidele lor, să servească Rusia, în România, semnificativ mai eficient decât a reușit până acum Ilan Șor să servească Rusia în Republica Moldova.
Oare s-a înțeles bine ce înseamnă cu adevărat intrarea Coreei de Nord, cu militari, în Europa?
