România se situează pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de decese din cauze tratabile, arată raportul Starea Sănătății în Uniunea Europeană, publicat luni de Comisia Europeană.
Din 100.000 de români, 210 mor de boli tratabile, adică, în medie, unu din 476 de oameni. De precizat că media celor 27 de state membre ale Uniunii Europene este de 91 de decese tratabile la suta de mii de locuitori, ceea ce înseamnă mai puțin de jumătate față de România.
În acest clasament sumbru, România este urmată de Letonia (locul 2) cu 196 de decese din cauze tratabile la suta de mii de locuitori și de Bulgaria (locul 3) cu 188 de decese din cauze tratabile la suta de mii de locuitori.
România ocupă locul 3 în UE la decesele din cauze prevenibile
Peste o treime dintre decesele din România sunt provocate de boli cardiovasculare – principala cauză de mortalitate în țara noastră, arată raportul Comisiei Europene.
Rata mortalității prin boala cardiacă ischemică – 19% din totalul deceselor – a fost de două ori mai mare decât media UE în anul 2018.
Mortalitatea cauzată de alte tipuri de cancer a crescut, de asemenea, în ultimii ani.
Spre exemplu, rata de supraviețuire la 5 ani de la diagnosticare în cancerele tratabile este mult sub media Uniunii Europene – pentru cancerul de prostată 77% în România față de 87% în UE și în cancerul de sân 75% în România față de 82% în Uniunea Europeană.
Românii raportează rate relativ ridicate de fumat, de alimentaţie nesănătoasă, de consum de alcool şi de activitate fizică redusă. Ratele supraponderalităţii, obezităţii şi fumatului în rândul adolescenţilor sunt, de asemenea, ridicate şi au crescut continuu în ultimele două decenii.
Cheltuielile pe cap de locuitor pentru prevenţie ale României sunt pe penultimul loc în UE. Acest lucru a însemnat că, înainte de pandemie, sănătatea publică era subfinanţată şi neperformantă. De exemplu, în rândul persoanelor în vârstă, rata de vaccinare împotriva gripei sezoniere scăzuse considerabil, de la puţin peste jumătate din grupul ţintă de vârstă înaintată în 2007 la aproximativ o cincime în 2018, consemnează raportul.
Cheltuielile de sănătate pentru asistenţa medicală primară sunt, de asemenea, cele mai scăzute în termeni absoluţi dintre ţările UE.
În profilul de sănătate al ţării inclus în raport se menţionează că România şi-a crescut semnificativ cheltuielile pentru sănătate, dar rămâne a doua ţară din UE cu cele mai mici cheltuieli în acest domeniu, atât pe cap de locuitor, cât şi ca pondere în PIB.
România pregăteşte un număr mare de medici, dar emigrarea personalului medical a contribuit la deficitul de personal medical din ţară, iar numărul de medici şi asistente medicale pe cap de locuitor este cu mult sub media UE. Acest lucru are un impact negativ asupra accesului la asistenţă medicală şi creşte timpii de aşteptare. Situaţia forţei de muncă din domeniul medical este, de asemenea, un aspect esenţial în pregătirea pentru pandemii.
Ratele ridicate de pozitivitate din al doilea şi al treilea val indică faptul că capacitatea de testare nu a ţinut pasul cu rata de transmitere în comunitate. În plus, presiunile exercitate asupra spitalelor de către pandemie au subminat accesul la îngrijiri care nu ţin de COVID-19.
Deficitul înregistrat în timpul pandemiei a stimulat crearea mai multor sisteme electronice de informaţii pentru a gestiona mai bine resursele limitate din domeniul sănătăţii. De exemplu, a fost creat un sistem de testare a diagnosticului pentru a îmbunătăţi comunicarea între laboratoare, organismele sanitare judeţene, medicii generalişti şi pacienţi. Un centru electronic centralizat de coordonare operaţională raportează acum zilnic gradul de ocupare a paturilor, ceea ce facilitează gestionarea resurselor.
Potrivit raportului, campania de vaccinare COVID-19 a început relativ bine în România, deşi a fost întârziată de probleme de aprovizionare.
Datele şi informaţiile din profilurile de sănătate ale ţărilor se bazează în principal pe statistici oficiale naţionale furnizate către Eurostat şi OCDE. Unele date suplimentare provin, de asemenea, de la Institute for Health Metrics and Evaluation (IHME), de la Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC), de la anchetele Health Behaviour in School-Aged Children (HBSC) şi de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), precum şi din alte surse naţionale.
