Asta se întâmplă când o persoană care nu poate rezolva exerciții de matematică de clasa a șasea se credee virusolog
Statele Unite se confruntă cu cel mai grav focar de rujeolă din ultimele peste trei decenii. Până acum, în 2025, au fost raportate peste 1.200 de cazuri în 39 de state — un număr uluitor pentru o boală care fusese declarată eradicată în SUA în anul 2000 și cel mai mare din ultimii 33 de ani, potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC). De ce? Virusul se răspândește accelerat pentru că un număr semnificativ de americani au ajuns să respingă știința.
În centrul acestei regresii se află o combinație de informații false, încredere distrusă și figuri oportuniste — inclusiv Robert F. Kennedy Jr., secretarul pentru Sănătate și Servicii Umane, și președintele Trump — care au contribuit fiecare, în felul lor, la subminarea încrederii în vaccinare. Este o catastrofă pentru sănătatea publică (vezi excelenta analiză a colegului meu Matt Robison despre consecințe) — dar reflectă și ceva mai profund: oamenii ignoră din ce în ce mai mult realitatea.
Focarul e unul care putea fi complet prevenit. Vaccinul MMR (rujeolă, oreion, rubeolă) este sigur și extrem de eficient — două doze oferă aproximativ 97% protecție. Pentru a atinge imunitatea de grup și a preveni focarele, aproximativ 95% din populație trebuie să fie vaccinată — însă rata de vaccinare în SUA a scăzut la aproximativ 92,7%, iar în unele comitate — cum ar fi Gaines County, Texas — ratele de scutiri non-medicale depășesc 14%. Când ratele de vaccinare scad sub acest prag, virusul revine. Și nu îi afectează doar pe cei care refuză vaccinul: sugarii, persoanele imunocompromise și chiar unii indivizi vaccinați sunt puși în pericol.
De ce cad oamenii în capcana antivaccinistă? Ar trebui să înțelegem acest fenomen, nu pentru a le găsi scuze, ci pentru a le combate mai eficient convingerile.
Unii sceptici, în special din comunități marginalizate, au nemulțumiri istorice legitime. Afro-americanii își amintesc studiul Tuskegee privind sifilisul, în care cercetători ai guvernului american au refuzat în mod deliberat tratamentul pentru sute de bărbați de culoare infectați cu sifilis, timp de decenii, pentru a observa evoluția bolii. Populațiile indigene își amintesc sterilizările forțate.
Alții nu au încredere în companiile farmaceutice, pe care — nu fără motiv — le văd ca pe niște corporații lacome, mai interesate de profit decât de binele public. Un sondaj Gallup a arătat recent că doar 18% dintre americani (și în scădere) aveau o părere foarte sau oarecum favorabilă despre aceste companii — mult sub nivelul de încredere acordat contabililor sau (oricât de greu de crezut) companiilor aeriene. Toate acestea nu justifică respingerea vaccinurilor, dar reprezintă un factor important.
Apoi există reacția negativă față de măsurile de sănătate publică din timpul COVID-19 — lockdown-urile, regulile privind purtarea măștii, cerințele de vaccinare. Pentru mulți, în special din zona dreaptă a spectrului politic, aceste măsuri au părut autoritare și au erodat încrederea în instituțiile publice. Iar când apar efecte secundare rare ale vaccinurilor sau povești anecdotice despre vătămări — chiar dacă sunt neconfirmate științific — ele se răspândesc rapid pe rețelele sociale. Multe dintre aceste absurdități reprezintă, în esență, costul întârziat al pandemiei de COVID.
Toate acestea sunt agravate de o schimbare culturală mai amplă către gândirea conspiraționistă, care s-a accelerat în era digitală. În timpul pandemiei, milioane de oameni, izolați și speriați, s-au refugiat în camere de rezonanță online. Sursele tradiționale de încredere — medici, jurnaliști, oameni de știință — au devenit ținte ale suspiciunii. În locul lor au apărut YouTuberi și escroci care promiteau „cunoaștere secretă” și ofereau vinovați simpli.
Nu este vorba doar despre vaccinuri și cu siguranță nici nu este un fenomen exclusiv american. Porțiuni mari ale publicului din multe părți ale lumii — în special din pături slab educate sau puternic politizate — sunt pregătite să creadă aproape orice contestă consensul general. În unele părți ale lumii arabe (de unde au provenit teroriștii din 11 septembrie), este comună ideea că „evreii au făcut 9/11”. În America, adepții QAnon susțin că elitele liberale extrag adrenocrom din copii. Robert F. Kennedy Jr. a promovat ideea nefondată că Wi-Fi-ul provoacă cancer și a sugerat că vaccinurile fac parte dintr-un plan global de control al umanității. Acestea nu sunt doar bazaconii marginale — există un public global tot mai numeros pentru astfel de absurdități.
Platformele de social media amplifică absurditățile, profitând de o convergență ciudată a extremelor: ideea hiperliberal-progresistă că toate perspectivele merită aceeași greutate și instinctul antiintelectualist al dreptei de a disprețui oamenii educați (care, în general, nu se află… pe extrema dreaptă a spectrului politic).
Privit prin această lentilă, scepticismul tot mai mare față de vaccinuri face parte dintr-un refuz mai larg al expertizei, alimentat de extremele politice din multe colțuri ale lumii. O parte din ceea ce îi face pe oameni să creadă că este în regulă să respingă expertiza reală este iluzia propriei cunoașteri, născută din accesul la internet și camerele de rezonanță alimentate de algoritmi. Oamenii pot da un search pe Google, citi câteva articole — sau doar să treacă cu ochii peste niște meme-uri — și pleacă convinși că știu mai mult decât imunologii.
Rezultatul? Oameni care cu greu ar putea calcula rădăcina pătrată din 36 își dau cu părerea online despre proteine spike, tehnologia mRNA și imunitatea de turmă — și adesea își încheie tiradele cu ceva de genul: „guvernul ne injectează cu nanoboți 5G ca să ne controleze gândurile”. Am democratizat cunoașterea într-atât încât am uitat că unele lucruri nu se decid prin vot.
Iar consecințele — dacă revenim la rujeolă — sunt globale. În Europa, cazurile de rujeolă au depășit 127.000 în 2024 — cel mai grav an al continentului din ultimele 25 de ani. Austria, Germania și România se numără printre cele mai afectate țări, cu partide de extremă dreapta care exploatează scepticismul față de vaccinuri în scop politic. În Serbia, grupurile antivacciniste au devenit tot mai vocale și organizate, combinând naționalismul cu pseudoștiința. Mesajele antivaccin ale lui Kennedy, traduse și amplificate pe rețelele sociale în franceză, germană și italiană, au găsit un teren fertil în afara SUA.
Așa că ar trebui să ne amintim adevărul: povestea de succes a vaccinurilor este una dintre cele mai mari din istorie. Organizația Mondială a Sănătății estimează că vaccinurile au salvat cel puțin 154 de milioane de vieți în ultimii 50 de ani — 94 de milioane doar datorită vaccinului împotriva rujeolei. Așa că, în mod natural și complet nebunesc, Trump a retras SUA din OMS.
Poliomielita, care odinioară paraliza sute de mii de copii anual, este aproape eradicată datorită deceniilor de vaccinare. Variola, care a ucis 300 de milioane de oameni în secolul XX, a fost eradicată la nivel global până în 1980. În fiecare an, vaccinurile previn între 3,5 și 5 milioane de decese la nivel mondial, în special în rândul copiilor.
Cine nu înțelege acest lucru? Ei bine, un sondaj realizat de Harvard a constatat că, deși 79% dintre americani susțin obligativitatea vaccinării în școli, acest sprijin scade brusc în rândul republicanilor — în special al celor care se identifică cu mișcarea MAGA. O treime dintre părinții republicani spun că nu sunt siguri dacă vaccinul MMR provoacă autism, în ciuda faptului că această afirmație a fost complet demontată științific. Și cu toate că majoritatea americanilor încă au o părere favorabilă despre vaccinuri, încrederea în instituțiile care le recomandă — CDC, OMS și HHS — s-a prăbușit.
Această situație se datorează, cu siguranță, discursului constant de incitare al Partidului Republican împotriva acestor instituții. Iar apogeul a fost atins atunci când conducerea HHS a fost preluată de cineva care a petrecut zeci de ani atacând tocmai conceptul de vaccinare. Kennedy, acum înveșmântat în legitimitatea funcției, continuă să submineze sănătatea publică prin răspândirea pseudoștiinței, concedierea oficialilor care se ocupă de vaccinuri, slăbirea regulilor de imunizare în școli și promovarea unor tratamente „naturale” nevalidate, precum uleiul de ficat de cod. Trump, care odinioară îi îndemna pe americani să „își facă vaccinurile”, acum păstrează în mare parte tăcerea — probabil de teamă să nu-și înstrăineze electoratul antivaccin care îl susține.
O societate care nu poate cădea de acord asupra faptelor de bază nu își poate rezolva cele mai urgente probleme. Vaccinurile, schimbările climatice, securitatea alegerilor — toate sunt subminate de aceeași putreziciune: respingerea expertizei și glorificarea ignoranței.
Ce putem face? În primul rând, avem nevoie de lideri — în guvern, mass-media și tehnologie — care tratează știința cu seriozitatea pe care o merită. Asta înseamnă înlăturarea ideologilor din poziții de autoritate și reinstalarea oficialilor din domeniul sănătății publice care au credibilitatea și curajul de a vorbi direct. În al doilea rând, platformele trebuie să trateze dezinformarea legată de vaccinuri cu aceeași urgență cu care au tratat odată terorismul — pentru că numărul de victime poate fi la fel de mare. În al treilea rând, avem nevoie de un sistem de educație publică în care să se predea nu doar fapte, ci și cum să gândim: cum să evaluăm dovezile, să verificăm sursele și să rezistăm tentației reconfortante a conspirațiilor.
În cele din urmă, trebuie să luăm în serios convingerile antivacciniste și să le abordăm — nu doar să le respingem și să le ignorăm. Este nevoie de o amplă campanie de informare publică.
Oricum ar fi, trebuie să înțelegem că atunci când un părinte refuză să își vaccineze copilul, nu face doar o alegere personală — ci una egoistă, cu consecințe care se răspândesc mult dincolo de propria familie. În cazul rujeolei, contribuie la reînvierea unui virus care ucide între unu și trei copii la 1.000 de cazuri, chiar și în țări bogate, cu sisteme medicale moderne.
Nu toate convingerile sunt la fel de valide și nu tot scepticismul este nobil. Focarul de rujeolă, deși încă la un nivel controlabil, vorbește despre ceva mai profund: o parte semnificativă a societății umane și-a pierdut contactul cu realitatea. Acesta este adevăratul virus.
