„Să mănânce cozonac”. Prima săptămână a lui Trump te duce cu gândul la „claritatea” Mariei Antoaneta, din timpul Revoluției

Mutările pe care le-a făcut reprezintă o lovitură brutală pentru ceea ce reprezenta odată America

După Al Doilea Război Mondial, a apărut o nouă ordine mondială, în mare parte concepută de Statele Unite. Era capitalistă, dar colaborativă, și prețuia capitalismul mai presus de favoritism, regulile mai presus de haos și comunicarea mai presus de brutalitate. Aceasta a servit foarte bine interesele SUA, iar America a finanțat-o într-o măsură disproporționată – practic, acesta era „pactul”. I-a servit, de asemenea, destul de bine majorității lumii: miliarde de oameni au fost scoși din sărăcie, Europa a fost reconstruită, iar Războiul Rece a fost câștigat de cei buni, adică de Vest.

Oamenii care înțeleg toate acestea au votat în mare parte împotriva lui Donald Trump, întrucât acestuia nu-i pasă nici cât negru de sub unghie de aceste lucruri. Dar celor care mai aveau nevoie de o reamintire cu privire la cât de devastatoare a fost victoria sa din noiembrie, pentru interesele SUA și pentru valorile pe care Vestul trebuia să le reprezinte, prima lui săptămână în funcție oferă o mostră generoasă.

Săptămâna a început cu un discurs inaugural care a evidențiat lipsa uluitoare de clasă și eleganță a vorbitorului. Acesta a împroșcat cu invective înspre mai vârstnicul său predecesor care stătea acolo ascultând („Recenta mea alegere reprezintă un mandat pentru a inversa complet și total o trădare oribilă”), a instigat împotriva „unui establishment radical și corupt care a extras puterea și bogăția de la cetățenii noștri”, s-a lăudat pe sine însuși („Am fost testat și provocat mai mult decât orice președinte din cei 250 de ani ai istoriei noastre”), a zdrăngănit săbii inutile („America va fi din nou o națiune care își extinde teritoriul”) și a continuat cu absurdități catastrofiste care i-au alimentat campania („stâlpii societății noastre zac rupți”).

Să examinăm ruinele care au urmat.

Retragerea din Organizația Mondială a Sănătății (OMS)

• Decizia lui Trump de a retrage Statele Unite din OMS a fost una dintre primele acțiuni care au demonstrat disprețul administrației sale față de cooperarea multilaterală. OMS joacă un rol crucial în coordonarea răspunsurilor globale în domeniul sănătății, în special în timpul pandemiilor. Retrăgându-se, SUA au renunțat la poziția de lider, lăsând un vid pe care alte puteri, precum China, sunt dornice să îl umple. O astfel de retragere subminează stabilitatea globală, crește costurile economice ale situațiilor de urgență sanitară și perturbă colaborarea internațională esențială în prevenire și răspunsul la pandemii. Dacă va apărea o altă pandemie globală, pagubele vor fi de neimaginat.

Retragerea din Acordul de la Paris privind schimbările climatice

• Semnificativă a fost și decizia lui Trump de a părăsi Acordul de la Paris privind schimbările climatice. Acest acord, semnat de aproape toate națiunile, reprezintă un efort istoric de a combate schimbările climatice prin acțiune colectivă. SUA, fiind unul dintre cei mai mari emițători de gaze cu efect de seră din lume, au jucat un rol crucial în negocierea acordului, iar retragerea lasă America într-o companie puțin onorabilă, alături doar de Iran, Yemen și Libia. Abandonarea acestuia (pentru a doua oară!) nu doar că afectează credibilitatea Americii, dar și reduce avântul global în abordarea schimbărilor climatice.
• Schimbările climatice prezintă riscuri semnificative pentru stabilitatea economică a SUA, inclusiv costuri crescute cauzate de dezastre naturale mai frecvente și mai severe, prime de asigurare mai mari și impact negativ asupra unor industrii precum agricultura și turismul. Rămânerea în acord ar fi poziționat SUA ca lider în inovație pe sectorul energiei curate, deschizând noi piețe și creând locuri de muncă, reducând în același timp aceste riscuri economice. Motivația de bază este, în esență, păstrarea planetei ca un mediu propice de locuit și pentru generațiile noastre viitoare. Indiferența sa față de acest lucru – în timp ce scandează infantil „săpăm, săpăm, săpăm” – reprezintă, practic, un atac la adresa întregii umanități.

Anularea dreptului prin nașterela cetățenie

• Ordinul executiv al lui Trump de a anula dreptul la cetățenie prin naștere, un drept garantat de cel de-al 14-lea Amendament al Constituției SUA, a fost o propunere profund controversată. Dreptul la cetățenie prin naștere asigură că oricine se naște pe teritoriul SUA devine automat cetățean, un principiu care a fost un pilon al identității americane. Lăsând deoparte faptul că această măsură ar înstrăina comunitățile de imigranți (care joacă un rol esențial în economia SUA, contribuind la inovație, antreprenoriat și piața muncii), aceasta ar perturba ceva fundamental în caracterul american – SUA nu este un stat-națiune.
• De asemenea, această mutare este pur și simplu absurdă, întrucât modificarea Constituției este atât de dificilă încât SUA nu au reușit nici măcar să adopte un Amendament pentru Drepturi Egale pentru femei (da, s-au opus republicanii) – așa că nu poți pur și simplu să faci asta, iar un judecător a blocat deja, din fericire, această încercare. În esență, este un semnal pentru nativism.

Suspendarea ajutorului extern pentru toate țările, cu excepția Israelului și Egiptului

• Suspendarea de către administrație a tuturor formelor de ajutor extern, cu excepția celor pentru Israel și Egipt, a reprezentat o ruptură radicală cu deceniile de politică externă bipartizană. Ajutorul extern este un instrument esențial pentru avansarea intereselor strategice ale SUA, promovarea stabilității și sprijinirea dezvoltării economice în regiuni fragile. Este, de asemenea, un fel de „zeciuială” pentru țările extrem de bogate (SUA rămân, conform unor repere rezonabile, lider mondial în ceea ce privește avuția) – și nici măcar nu este 10% din ceva: cei 63 de miliarde de dolari cheltuiți de SUA în 2023 pentru în scop au reprezentat 1% din bugetul federal și mai puțin de o patru suta parte din PIB (comparativ, bugetul militar al SUA se apropie de un trilion de dolari).
• Trump a scutit Israelul (un aliat deja bogat) și Egiptul (care este prea important), dar prin tăierea ajutorului pentru toate celelalte țări, a dat semnalul unei abordări tranzacțională a diplomației, care dă prioritate câștigurilor pe termen scurt în detrimentul stabilității pe termen lung. Această decizie riscă să conducă la destabilizarea unor regiuni critice pentru interesele economice ale SUA, ceea ce ar putea perturba lanțurile de aprovizionare și reduce oportunitățile comerciale. În plus, instabilitatea din aceste regiuni ar putea crește costurile de securitate pentru SUA, pe măsură ce puteri rivale precum China și Rusia vor exploata vidul lăsat de influența diminuată a Americii. Sau, spus altfel: China va interveni. „Inteligentă” mutare.

Promovarea pedepsei cu moartea

• Pedeapsa cu moartea a revenit în prim-plan în prima săptămână a lui Trump, printr-un nou ordin executiv intitulat „Restabilirea pedepsei cu moartea și protejarea siguranței publice,” care a inversat moratoriul impus de Biden asupra execuțiilor federale (multe state din SUA pot, oricum, continua să le aplice). Deși pedeapsa capitală a fost mereu un subiect diviziv, insistența agresivă a lui Trump de a extinde utilizarea acesteia este profund îngrijorătoare. Dovezile arată constant că pedeapsa cu moartea nu este un factor eficient de descurajare a criminalității. Studiile indică faptul că statele care o aplică nu înregistrează rate mai scăzute ale infracțiunilor violente decât cele care nu o folosesc.
• Mai mult, sistemul juridic al SUA are o lungă istorie de prejudecăți rasiale și condamnări eronate, ceea ce face ca utilizarea pedepsei capitale să fie plină de nedreptăți. Aproape incredibil, Trump dorește și dreptul de a anula deciziile Curții Supreme în ceea ce privește execuțiile. Aproape nicio democrație nu mai aplică pedeapsa cu moartea, iar aceasta este interzisă în întreaga Uniune Europeană (inclusiv în Marea Britanie). Un mic memo pentru Trump: Dacă siguranța publică nu te lasă să dormi noaptea, fă ceva cu privire la faptul că SUA este singura țară dezvoltată care permite acces aproape neîngrădit la arme de foc, facilitând astfel violența armată pe scară largă și înregistrând cifre record la omucideri și masacre.

Grațieri în masă pentru revoltații din 6 ianuarie

• O altă măsură care nu va contribui la siguranța publică a fost grațierea aproape în totalitate a celor implicați în atacul asupra Capitoliului din 6 ianuarie (și respingerea cazurilor). Proclamația emisă a oferit grațieri complete, necondiționate, pentru peste 1.500 de persoane acuzate sau condamnate în legătură cu evenimentele din acea zi, inclusiv figuri proeminente precum Enrique Tarrio, fost lider al grupării Proud Boys, și Stewart Rhodes, fondator al organizației Oath Keepers – precum și pentru foarte mulți oameni evident violenți.
• Această decizie a contrazis asigurările anterioare date de oficialii republicani în timpul campaniei din 2024, care promiseseră că cei implicați în revolta asupra Capitoliului nu vor primi grațieri (vicepreședintele JD Vance declarase chiar luna aceasta, la „Fox News Sunday”, că „dacă ai comis acte de violență în acea zi, evident că nu ar trebui să fii grațiat”).
• Cuvintele îmi lipsesc, dar, din fericire, le avem pe cele ale liderului republican din Senat, Mitch McConnell: El a descris atacul drept o „insurecție eșuată” și l-a indicat explicit pe Trump ca instigator-cheie al „atacului violent asupra Capitoliului, cu scopul de a încerca să împiedice transferul pașnic de putere după un scrutin certificat în mod legitim” – și, în această săptămână, a criticat grațierile, pe care le-a caracterizat drept bazate pe un „mit revizionist” despre o fraudă de amploare în alegerile din 2020.

Luarea în considerare a desființării FEMA

• Agenția Federală pentru Managementul Situațiilor de Urgență (FEMA) este esențială pentru răspunsul la dezastre, recuperare și pregătire – iar având în vedere inconștiența climatică actuală, vom avea tot mai multă nevoie de ea. Trump ia acum în considerare eliminarea FEMA, ceea ce ar lăsa statele și municipalitățile nepregătite pentru situații de urgență la scară largă, precum uraganele și incendiile de vegetație. Această propunere ar agrava impactul uman și economic al dezastrelor naturale, afectând în mod disproporționat comunitățile vulnerabile și subminând reziliența națională. Totul, pentru a economisi 0,5% din bugetul federal.

Propunerea de desființare a Departamentului Educației

• Să nu uităm că Trump urmărește, de asemenea, desființarea Departamentului Educației, deși încă nu a întreprins nicio acțiune concretă (iar acest lucru ar necesita aprobarea Congresului). Departamentul Educației (DoE) asigură accesul egal la educație, stabilește prioritățile pentru finanțarea federală și aplică legile privind drepturile civile în școli. Această idee riscă să adâncească disparitățile în ceea ce privește finanțarea și calitatea educației. În lipsa unei abordări la nivel federal, comunitățile dezavantajate ar avea parte de și mai multe obstacole, slăbind competitivitatea pe termen lung a națiunii prin incapacitatea de a echipa generațiile viitoare cu abilități esențiale.
• Această propunere reflectă disprețul republicanilor față de guvernul federal și preferința pentru transformarea Americii într-o colecție de cvasi-țări – fiecare dintre ele putând face ceea ce dorește în privința educației, inclusiv anularea învățământului public gratuit la nivel primar. Hei, „Grand” Old Party: Sunteți absolut siguri că aceasta este calea spre a face America „măreață” din nou?

Un model de guvernare disruptiv

• Trump are dreptate să dorească stoparea imigrației ilegale, un control mai bun al criminalității și alte obiective similare; mulți oameni raționali împărtășesc astfel de obiective. Politicile sale, însă, sunt un amestec de absurditate, exces și ignoranță. Acțiunile și propunerile din prima săptămână de mandat a lui Trump ilustrează un model de guvernare care prioritizează perturbarea în detrimentul deliberării, ideologia în locul dovezilor și diviziunea în locul unității. Ele reprezintă, colectiv, o schimbare amplă de la principiile și politicile care au susținut leadershipul și prosperitatea Americii timp de decenii.
• Aceste acțiuni timpurii nu au fost doar disruptive, ci și o respingere a părții raționale a țării, a valorii expertizei și a importanței analizei bazate pe fapte. Deși unele politici ar putea avea merit teoretic, ele au fost urmărite nu prin deliberare atentă, ci printr-o frenezie maniacală lipsită de dialectică internă. Nu a fost o strategie, ci mai degrabă o reacție haotică împotriva normelor și instituțiilor care au definit era modernă.
• Își mai așteaptă totodată rândul planificatele tarife punitive cărora li se opun aproape toți economiștii, care vor duce în principal la creșterea prețurilor pentru consumatorii americani – deși președintele, lipsit de înțelegere, pare să nu realizeze acest lucru.
• Trebuie să înfruntăm o realitate inconfortabilă: democrațiile primesc adesea conducerea pe care o merită. Alegerea cuiva care se mândrește cu demontarea structurilor în locul îmbunătățirii lor, fiind în același timp ignorant și mândru de această ignoranță, ridică întrebări profunde cu privire la valorile și prioritățile electoratului. Poate că aceasta este traiectoria naturală a unei societăți care a devalorizat expertiza și a îmbrățișat satisfacția instantanee în detrimentul gândirii pe termen lung.
• Poate că va exista o reacție de respingere; poate că nu. În orice caz, îmi amintesc de un moment din folclorul istoric. Fraza „să mănânce cozonac” („Qu’ils mangent de la brioche”) este atribuită în mod obișnuit Mariei Antoaneta, regina Franței în timpul Revoluției Franceze, și este interpretată ca o expresie a indiferenței sale față de soarta țăranilor înfometați care nu-și permiteau pâinea, alimentul lor de bază. Nu știm dacă a spus-o cu adevărat. Trump însă e pe această direcție – deși, ceea ce se află acum „în meniu” numai cozonac nu este.

Uluitoare lipsă de respect pentru Israel și rușinoasă desconsiderare a cetățenilor săi