Coaliția lui Netanyahu blochează ancheta din 7 octombrie, agățându-se cu disperare de putere
Există momente în viața unei persoane sau a unei instituții care întruchipează tot ceea ce este greșit în caracterul lor, în esența lor. Pentru coaliția de guvernare a Israelului, aflată sub conducerea lui Benjamin Netanyahu, un astfel de moment a avut loc acum când a respins, cu 53 de voturi contra și 45 pentru, înființarea unei comisii de anchetă privind evenimentele tragice din 7 octombrie 2023. Această decizie, luată la aproape 16 luni după cel mai mortal atac comis asupra evreilor de la Holocaust încoace, este o rușine care dezvăluie prioritățile coaliției: evitarea răspunderii, ascunderea adevărului și supraviețuirea politică în detrimentul sănătății mentale a cetățenilor săi.
Propunerea pentru comisia de anchetă nu a fost un artificiu politic. A fost un pas necesar și mult întârziat pentru a investiga evenimentele dinaintea și din ziua de 7 octombrie. Cum a fost posibil ca avertismentele să fie ignorate, semnele de intelligence să fie trecute cu vederea, iar apărarea granițelor să rămână expusă? De ce a durat peste 10 ore până când forțele israeliene au răspuns comunităților asediate, într-o țară atât de mică precum Israelul? Acestea sunt întrebările arzătoare care bântuie publicul, iar refuzul coaliției de a căuta răspunsuri este o trădare.
Comisiile de anchetă conduse de judecători ai Curții Supreme reprezintă un mecanism bine stabilit în democrația Israelului, având sarcina de a investiga probleme de importanță națională. De la Comisia Agranat din 1974, după Războiul de Yom Kippur, la Comisia Kahan (după masacrul de la Sabra și Shatila din 1982) și Comisia Winograd, după Al Doilea Război din Liban din 2006, aceste anchete au fost esențiale în dezvăluirea eșecurilor și recomandarea reformelor. Comisia Agranat, de altfel, a exonerat-o pe prim-ministra de atunci, Golda Meir, de responsabilitatea pentru faptul că Israelul a fost luat prin surprindere de Egipt și Siria — însă ea tot a demisionat la scurt timp. O „mensch” (persoană de onoare).
Sondajele arată că o vastă majoritate a israelienilor susține o anchetă privind evenimentele din 7 octombrie, recunoscând nevoia extrem de urgentă de a înțelege un eșec atât de inexplicabil și de catastrofal. Totuși, guvernul, sfidând opinia publică și normele democratice, a ales să obstrucționeze acest proces.
Ministrul Gila Gamliel a susținut în Knesset că orice anchetă trebuie să aștepte până la încheierea războiului – în ciuda armistițiului actual și pe fondul unei înțelegeri tot mai clare că această logică, cu un guvern precum cel al lui Netanyahu, încurajează prelungirea războiului.
Argumentele lui Netanyahu împotriva comisiei sunt la fel de egoiste pe cât sunt de revoltătoare. El susține că judecătorii sunt părtinitori împotriva sa și, prin urmare, nepotriviți pentru a superviza procesul. Aceasta este o încercare cinică de a discredita sistemul judiciar, care a fost tradițional una dintre cele mai de încredere instituții din țară și un pilon al democrației israeliene, respectat la nivel global.
Consilierii lui Netanyahu susțin că, în loc de a mai urma calea tradițională, orice vitoare comisie ar trebui să fie numită de Knesset – așadar o cale spre politizarea procesului și evitarea unei analize atente. Practic, Netanyahu, cel mai longeviv prim-ministru din istoria Israelului, pare hotărât să facă orice pentru a câștiga încă puțin timp, sperând că memoria colectivă a dezastrului va păli.
Între timp, conducerea militară a țării poartă povara responsabilității. Săptămâna aceasta, șeful de stat major al IDF, general-locotenentul Herzi Halevi, și-a anunțat demisia, care devine efectivă începând cu 6 martie, marcând cel mai recent episod dintr-un val de demisii de rang înalt în armată de la 7 octombrie încoace. În discursul său de la Kibbutz Mefalsim, Halevi a apărat integritatea IDF împotriva teoriilor conspirației și a promis asumarea responsabilității pentru eșecuri. „Nimeni nu a ascuns informații, nimeni nu a știut ce urma să se întâmple și nimeni nu a ajutat inamicul”, a declarat acesta, respingând acuzații nefondate și recunoscând gravitatea deficiențelor militare.
Demisia lui Halevi a fost urmată rapid de cea a șefului Comandamentului de Sud, Yaron Finkelman. Ambii lideri militari de rang înalt, precum cei care au demisionat înaintea lor – inclusiv șefii serviciilor de informații militare, Unității 8200 și Diviziei Gaza – și-au exprimat adânca suferință personală legată de acest dezastru. Plecările lor semnalează nu doar o asumare personală a responsabilității, ci și o reflecție mai amplă în cadrul IDF, o instituție afectată de război, întinsă la limitele sale și confruntată cu o criză de încredere.
Merită analizate cuvintele lui Halevi din scrisoarea sa de demisie: „În dimineața zilei de 7 octombrie, sub comanda mea, IDF a eșuat în misiunea sa de a proteja cetățenii Israelului. Statul Israel a plătit un preț greu și dureros – vieți pierdute, ostatici luați și răniți atât fizic, cât și emoțional. … Responsabilitatea mea pentru acest eșec teribil mă însoțește în fiecare zi, în fiecare oră, și va rămâne cu mine pentru tot restul vieții mele”.
Există vreo persoană care îl cunoaște pe Netanyahu, capabilă să își imagineze că acesta din urmă ar rosti astfel de cuvinte în contextul asumării unei responsabilități reale? Cred că răspunsul este nu – nu există o astfel de persoană.
Netanyahu și ignoranta sa coaliție plină până la refuz cu fanatici și ex-condamnați, sunt concentrați pe consolidarea puterii, iar nu pe abordarea deficiențelor sistemice care au permis ca ziua de 7 octombrie să aibă loc.
Rușinosul refuz al lui Netanyahu de a-și asuma responsabilitatea transmite un mesaj periculos: că oportunismul politic este totul; că nu există moralitate; că nu mai există norme și standarde. Din păcate, acest lucru nu este unic pentru Israel în epoca pe care o traversăm. Dar, dintre toate țările democratice de pe Pământ, Israelul suferă cel mai grav de această problemă, în acest moment (deși există cel puțin un alt caz care-i face o concurență serioasă).
Verdictul istoriei va fi aspru, dar asta nu îi va ajuta pe oamenii care privesc acest spectacol acum, cu o totală stupefacție, trăind coșmarul, în unele cazuri încă îngrijindu-și rănile și plângându-i pe cei dragi pierduți. În ciuda teribilei greșeli de a fi votat această cabală, cetățenii Israelului merită mai mult.
