De îndată ce situația de pe frontul ucrainean începe să se deterioreze, în mass-media rusă și pe platformele online pro-Kremlin apar imediat „eroi care își salvează colegii cu prețul vieții”. Fiecare regiune rusă are proprii săi „matrosovi”, „gastello” și alți „acoperitori de grenade”, cu care guvernatorii se luptă între ei pentru a i se lăuda lui Putin. În majoritatea cazurilor, este practic imposibil să verifici veridicitatea informației – martori, de obicei, nu pot fi găsiți, cu excepția unei proporții statistic improbabile de astfel de fapte eroice, care poate să ridice semne de întrebare cu privire la autenticitatea poveștilor. The Insider a investigat câteva episoade cu „acoperitori de grenade” pe care propagandă de stat le-a promovat activ, și, într-adevăr, realitatea s-a dovedit a fi mult mai sumbră decât ceea ce fusese prezentat în mass-media.
„A acoperit o grenadă cu corpul său”
La 12 iulie 2022, Vladimir Putin a acordat postum titlul de Erou al Rusiei locotenentului maior din Brigada Pskov a GRU, Maxim Serafimov. În Ufa, școala la care a învățat a fost denumită după el, iar într-un parc a fost instalată o stea în memoria sa. Potrivit mass-media pro-guvernamentale, „la 27 februarie 2022, un detașament de asalt al GRU, condus de Serafimov, a ocupat o poziție defensivă în Școala Nr. 134 din Harkov. Acționând cu curaj și hotărâre, a distrus 30 de inamici și un vehicul blindat. În cursul asaltului, una dintre grenade a căzut lângă ofițer, și el, fără să ezite, a acoperit-o cu corpul său” (1223 de referințe în mass-media).
Cu toate acestea, chiar și unii bloggeri și corespondenți de război Z au numit acea bătălie o „rușine” și o „zi neagră pentru forțele speciale GRU” și au cerut judecarea generalilor care și-au trimis subordonații la o moarte sigură.
Dacă dăm la o parte stratul propagandistic, imaginea bătăliei este fundamental diferită de versiunea oficială. În primul rând, detașamentul de asalt nu a fost deloc condus de Serafimov, ci de către căpitanul Alexandr Jiharev, care ulterior a fost și el decorat cu steaua Eroului. Despre Jiharev se scrie că încă de la începutul luptei le-a dat ordin subordonaților să reziste până la sfârșit, dae el însuși împreună cu doi soldați a încercat să iasă din școală și a fost ucis.
Forțele speciale au primit ordin să intre în Harkov și să se reunească cu unitățile pro-ruse din rândurile localnicilor. Apoi, conform misiunii de luptă, trebuia să pună mâna pe sediul SBU din oraș și să atârne steagul rus. Cu toate acestea, nu s-au întâlnit cu milițiile pro-ruse și au început să rătăcească orbește prin oraș. La scurt timp, au sosit militari ai brigăzii 92 din Forțelor Armate Ucrainene, ai forțelor speciale de poliție „Kord” și ai detașamentului Omega de apărare teritorială, care au blocat grupul de asalt. După ce și-au abandonat vehiculele Tigri și jumătate din muniție, luptătorii s-au refugiat în școala nr. 134. Șoferul celui de-al doilea transportor de trupe blindat, care nu a avut timp să fugă în școală, a fost imediat capturat și le-a dezvăluit ucrainenilor dimensiunea grupului și misiunea de luptă. Detașamentul a așteptat întăriri aproape 10 ore, dar nimeni nu a venit în ajutor. Armata ucraineană, folosind un radio pe care l-au confiscat de la forțele speciale, le-a cerut de trei ori să depună armele, dar au refuzat.
În cele din urmă, un tanc ucrainean a deschis foc direct asupra forțelor speciale, iar școala a luat foc. Cei care au încercat să iasă din flăcări au intrat sub focul precis al ucrainenilor. În plus față de Jiharev și Serafimov, au mai fost uciși încă 18 luptători, iar alți cinci au fost capturați de localnici. Sergentul capturat, Maxim Veretehin, a declarat în timpul interogatoriului: „Ni s-a spus că va fi ca în Crimeea”.
Timp îndelungat, Serafimov a fost considerat dispărut fără urmă, iar părinții lui au aflat despre moartea sa abia după patru luni. Cu toate acestea, rămâne necunoscut când au fost transferate trupurile lor către părții ruse și unde se află rămășițele celorlalți membri ai forțelor speciale. În iulie 2022, un corespondent al Radio Svoboda a publicat un reportaj despre înmormântarea operatorului radio Stepan Juravlev, ucis în acea școală. La ceremonia funerară a fost prezent reprezentantul Brigăzii Pskov, colonelul Alexandr Antonov, dar acesta a vorbit mai mult despre operatorul radio ucis, căpitanul Jiharev, fără măcar să menționeze numele lui Serafimov.
The Insider l-a contactat pe un luptător din Brigada Pskov a GRU (unitatea militară 64044), în care activase Serafimov:
- „Nu știu cine a povestit despre acoperirea grenadei, la început nu a fost așa. Acolo la școală aproape toată lumea pusă, și cine ar fi putut ști despre asta? În primele zile a fost un haos total, și ziceau că comandanții care i-au trimis pe băieți să moară vor fi destituiți. S-a spus că Buș <comandantul unității 64044, Konstantin Bușev – nota The Insider > l-a bătut pe generalul care a comandat intrarea în Harkov. Dar apoi totul s-a liniștit. Sincer vorbind, nici măcar nu știm pe cine au adus în sicriul de zinc, pentru înmormântare”.
Pierderile ucrainenilor nu au fost de 30 de oameni, cum au susținut propagandiștii, ci de cinci răniți și un decedat – sergentul Vadim Andrievski. De asemenea, a fost lovit un vehicul de luptă blindat „Bucefal”. În schimb, este bine cunoscut faptul că vicepremierul guvernului Bașkiriei, Azat Badranov, a promovat intens povestea cu grenada lui Serafimov și a fost responsabil de ideologie și sprijin informațional pentru SVO (abrevierea pentru „operațiune militară specială” – n.tr.).
În republică, atitudinea față de Badranov este foarte controversată. În vara anului trecut, s-a înscris ca voluntar în Ucraina, dar jurnaliștii l-au surprins adesea în sediul administrației orașului. După izbucnirea scandalului, Badranov a plecat până la urmă în Ucraina și acum servește ca ofițer politic în statul major al Batalionului Șaimuratov. În tranșee, Badranov ajunge rar, dar transmite constant relatări false de pe linia frontului către concetățenii săi: „Pe linia întâi, luptătorii aud vorbindu-se în engleză, poloneză, franceză – și aceștia nu sunt doar mercenari”. În noiembrie anul trecut, a sosit o veste tragică în Bașkortostan: „Badranov a murit eroic”. Pe rețelele de socializare au apărut necrologurile. În Ufa, au început să se pregătească pentru înmormântarea fastuoasă a ofițerului politic, dar în curând a fost găsit în viață și sănătos. A rămas necunoscut cine a fost autorul falsului despre moartea sa.
Rapperul-acoperitor-de-grenadă și caiacistul
Povestea unui alt „acoperitor de grenade” – wagneritul Alexei Volkov (cunoscut ca Volk) din Regimentul Storm-Z – ridică și ea mari îndoieli (876 de referințe).
Povestea unui alt „acoperitor de grenade” — wagneritul Alexei Volkov (indicativ Volk – Lupul) din regimentul Storm-Z — ridică, de asemenea, îndoieli serioase (876 de referințe).
Potrivit relatărilor propagandiștilor, „Lupul” a fost găsit sângerând de către un oarecare luptător pe nume Vladimir. În timp ce era bandajat, Volkov i-a spus că, după o luptă grea, a ajutat la eliminarea răniților, dar picioarele i-au fost lovite de schije. Și apoi o dronă ucraineană a aruncat o grenadă pe care el a acoperit-o rapid cu trupul său, deoarece era singurul care purta vestă antiglonț. Povestea devine încă și mai interesantă. Colegii l-au considerat mort și l-au lăsat pe câmp. Lupul a stat acolo fără ajutor timp de 11 ore, iar când a fost descoperit, a început să citească un rap patriotic: „Ne ridicăm steagul tot mai sus. Nu trebuie să mergi pe acoperiș pentru a vedea victoria noastră”.
În același timp, pe fața rapperului nu există răni caracteristice exploziei de grenadă și nici măcar barba lui nu i-a fost pârlită. Videoclipul s-a răspândit rapid pe rețele. Komsomolskaia Pravda a fost publicația cea mai zeloasă în a descrie isprava eroului. Dar se pare că Ministerul Apărării a considerat videoclipul prea regizat, iar rapperul a rămas fără recompensă. Nu a ajutat nici un al doilea videoclip, în care „Lupul”, vizibil mai robust, face 35 de flotări. Apropo, luptătorii din cadrul Storm-Z, unde a activat Lupul, s-au plâns de mai multe ori de incompetența comandanților și de lipsa muniției.
Un alt caz de „grenadă acoperită” ridică și el întrebări. În ianuarie 2023, guvernatorul regiunii Moscova, Andrei Vorobiov, i-a acordat Ordinul pentru Curaj lui Dmitri, un locuitor din Podolsk, care mersese voluntar la război: „A acoperit cu el însuși o grenadă pentru a-și salva colegii de la moarte. Drept urmare, bărbatul și-a pierdut brațul, dar a supraviețuit și și-a protejat camarazii”. Dmitri activase în compania de mercenari Convoiul, care este finanțat de șeful Crimeei ocupate, Serghei Aksionov.
Cavalerul însuși le-a spus reporterilor: „Nu vreau să vorbesc despre acest subiect. Ce a fost, a fost”, iar soția lui a vorbit din ce în ce mai mult pentru el. Pe unele resurse media, el a recunoscut: „Am făcut-o mecanic”. Pe rețelele de socializare a izbucnit imediat o discuție: „A acoperit grenada cu mâna? Și de ce serviciul de presă al guvernatorului a ascuns toate detaliile eroului?” (comentariile au fost eliminate cu promptitudine). După cum s-a dovedit, numele „barsovitului” este Dmitri Golubev; înainte de război, el lucrase ca mecanic și își petrecea vacanțele făcând caiac în Karelia. The Insider i-a trimis întrebări lui Golubev, dar acesta nu a răspuns până la momentul publicării.
Tradiții bogate de ficțiune: Donbas și Cecenia
Eroii falși au fost produși în forță în așa-numitele republici Donețk și Lugansk (RPD și RPL). În iulie 2014, fostul ministru de Interne al RPD, în prezent arestat, Igor Girkin (Strelkov), a scris în rapoartele sale din prima linie: „Ieri a avut loc o bătălie lângă Izvarino, prietenii din Krasnodon au luat parte la ea. Unul a fost rănit la picior, iar prietenul său, Alexandr Scriabin, a murit ca un erou, aruncându-se sub un tanc cu o grămadă de grenade” (329 link-uri). Cu toate acestea, după cum au aflat jurnaliștii, Scriabin a murit de cancer în 2011, iar fotografia făcută la înmormântarea sa coincide în mod surprinzător cu cortegiul funerar de la înmormântarea unui miner care a murit într-un accident la mina Suhodolskaia-Vostocinaia, în 2011.
Poveștile fictive despre eroism au fost, de asemenea, promovate de Ministerul Apărării în timpul războaielor cecene. De exemplu, la 16 iunie 2023, în satul Kuratovo, districtul Sîsolski al Republicii Komi, a fost dezvelită o placă memorială pe fațada unei școli în memoria unui tanchist de la unitatea militară 13766, Alexandr Tutrinov, în vârstă de 21 de ani, care a murit în Ucraina. Lângă apare placa dedicată tatălui său, Semion Tutrinov, care a fost ucis în 2002 în Cecenia. Fiul se născuse cu puțin timp înainte de moartea tatălui său și nu îl văzuse niciodată. Sătenii s-au adunat la ceremonie, lor adresându-li-se șeful raionului, Alexandr Popov:
- „Băieții noștri au murit luptând pentru noi și pentru voi, pentru copiii noștri. Au făcut o faptă în numele celui mai sacru lucru – apărarea Patriei. Patrioții, eroii și bărbații adevărați s-au ridicat pentru a-și apăra poporul, țara, casa. Au luptat la fel ca bunicii noștri. Și în această luptă pentru libertatea și independența Patriei Mame, ei au renunțat la cel mai prețios lucru – viața lor”.
Tutrinov Jr. a fost foarte mândru de tatăl său decedat și a jurat că se va răzbuna pe „dușmanii Rusiei”. De când era de vârstă școlară i se spusese că „tatăl și-a acoperit tovarășul de lângă el cu propriul trup după ce militanții le-au aruncat în aer vehiculul de luptă de infanterie” (836 referințe).
Între timp, există un martor ocular al morții lui Tutrinov în Cecenia. Iată ce scrie în memoriile sale compozitorul Maxim Uliașev, care s-a aflat în acea coloană:
- „În fața coloanei circulau un vehicul de luptă de infanterie și două mașini, noi mergeam într-un ZIL, undeva în a doua mașină. Și deodată a fost o explozie, apoi a doua. Coloana s-a oprit și am coborât din mașină. Un vehicul de luptă pentru infanterie fumega în față. După ceva timp, au început împușcăturile și exploziile (muniția care se afla în vehiculul de luptă al infanteriei a început să explodeze). De ce naiba au traversat câmpul cu mașina? BMP a început să se întoarcă de la prima explozie și a călcat pe o a doua mină. Potrivit băieților care au luat rămășițele cadavrelor, picioarele lui Semion Tutrinov au fost smulse în timpul primei explozii. A fost îngropat într-un sicriu de zinc închis. Rudele au cerut să-l deschidă, dar nu li s-a permis, deoarece trecuse mult timp (au fost îngropați aproape în martie și acolo era puțin din ceea ce fusese Semion). Kojemiakin Nikolai nu a putut să iasă din BMP după prima explozie – se pare că a făcut contuzie și s-a sufocat; de la a doua explozie a fost tăiat în jumătate și ars. Mecanicul Belov Volodia a fost aruncat afară de a doua explozie și s-a ales cu contuzie de obuze”.
În același timp, Uliașev nu spune nimic despre faptul că Tutrinov își salvat tovarășul. Și cum ar putea fi asta? Mai probabil, Tutrinov, care își pierduse ambele picioare, și-a pierdut cunoștința sau a cerut ajutor. După cum s-a dovedit, detaliile „exploatării” lui Tutrinov nu au apărut imediat, ci la doi ani după moartea sa. Ele au fost raportate de comisarul militar al districtului Sîsolski, Alexandr Beliaev. La 20 de ani de la moartea lui Tutrinov Sr., el i-a escortat fiul la armată și l-a îndemnat: „Nu dezonora numele tatălui tău”. Modul în care a fost ucis Alexandr Tutrinov în Ucraina este prezentat sec: „a murit în spital din cauza rănilor sale”. Mai mult, pe unele site-uri ultra-patriotice, în loc de fotografia lui a fost pusă fotografia cu totul altor soldați uciși și s-a scris că a fost îngropat în Udmurtia.
The Insider a trimis întrebări comisarului militar Beliaev, dar acesta nu a răspuns.
Pentru comentarii, am apelat la un fost psiholog militar care a dorit să rămână anonim.
- „A trebuit să observ și să tratez zeci de pacienți cu așa-numitul sindrom cecen pronunțat. Erau chinuiți de coșmaruri și aveau gânduri obsesive de sinucidere sau de a ucide un caucazian în piață. Alții, dintre cei care au fost în mașina de tocat carne de luptă, nu se puteau uita la carnea crudă. Un pacient își tot amintea cum au fost aruncate în aer picioarele camaradului său și când vedea cizme de cauciuc se simțit groaznic de rău. Un alt luptător a fost teribil de indignat că un sergent care se dusese în sat să cumpere vodcă a fost împușcat accidental de o gardă. Dar pentru a nu stârni scandal, comandantul regimentului l-a decorat pe cel ucis, iar sergentul a fost înmormântat în patria sa ca un erou. După discuțiile cu acești oameni, am tras o scurtă concluzie: ceea ce numim patriotism dispare imediat în prima linie. În tranșee, tinerii soldați văd o imagine complet diferită. Acolo, pe front, de jur împrejur este sânge și moarte, e fiecare pentru sine, adesea există comandanți incompetenți, și un singur gând ți se învârte în cap: să supraviețuiești cu orice preț. Nu cred că situația din perioada SVO este radical diferită”.
Un comunist din Veneția și un fascist din Toscana
După cum scriu site-urile de propagandă, printre „acoperitorii de grenade” se află chiar și un străin – un cetățean al Italiei, Edi Buitre O’ngaro, în vârstă de 46 de ani, poreclit Bozambo (418 link-uri). S-a născut la Veneția și avea opinii radicale de stânga. În 2014, Bozambo a fost implicat într-o bătaie într-un bar și a fugit înainte de finalizarea procesului, faptu pentru care a fost dat în urmărire. La începutul anului 2015, Bozambo și extremistul de dreapta Andrea Palmeri, căutați în Italia pentru recrutare ilegală de mercenari, au ajuns în RPL, prin Rostov-pe-Don, și s-au înscris ca voluntari în batalionul „Fantoma” al lui Alexei Mozgovoi.
Propaganda de stat l-a promovat din răsputeri pe Bozambo, iar cunoscutul șef al RPD, Alexander Borodai, l-a invitat ca observator din Italia la Conferința Internațională de Voluntariat, desfășurată în 2016 la Moscova. După tentativa fatală de asasinat asupra lui Mozgovoi, „Fantoma” a fost desființat, iar Bozambo a servit în diferite unități ale poliției RPL și apoi s-a alăturat armatei regulate a RPD. Organizația comunistă italiană, Collettivo Stella Rosa (Colectivul Steaua Roșie), a raportat că „pe 20 martie 2022, Edi O’ngaro a acoperit cu corpul său o grenadă de mână și, prin urmare, a salvat viețile camarazilor săi. Sacrificiul lui Eddie arată puterea proletariatului, care va duce la triumful comunismului”.
The Insider le-a trimis solicitări, prin Facebook, comuniștilor italieni, cerându-le să ofere detalii despre moartea lui Bozambo și numele martorilor oculari, dar ei au venit cu fraze generale:
- „Bozambo a murit în luptă lângă Avdeevka. Forțele de miliție ale RPD, în care se înrolase, au capturat mai multe dealuri care erau importante din punct de vedere strategic pentru protejarea teritoriului de loviturile de artilerie”.
Nici colegii săi italieni (care ei înșiși nu fuseseră niciodată în Donbas) nu au putut confirma informațiile despre moartea eroică. Iar în ultimul său interviu, Bozambo a recunoscut că petrecuse doar 11 zile în prima linie.
Nu au fost bani pentru transportul sicriului de zinc în patria sa, iar italianul a fost îngropat în satul Komsomolskoe (de pe teritoriul RPD).
Un an mai târziu, cel de-al doilea mercenar, Andrea Palmeri, sosit odată cu Bozambo în RPL, a scăpat din miliție și și-a deschis o mini-brutărie: „Pâinea este un produs de care este întotdeauna nevoie”, a spus el într-un interviu.
„Salutări morților”
Destul de des, propaganda de stat nu disprețuiește minciunile de-a dreptul. De exemplu, în ianuarie 2023, au apărut informații despre un agent de securitate de la o substație energetică din Briansk, care ar fi acoperit o grenadă aruncată dintr-o dronă ucraineană: „Au fost aruncate două grenade. Una nu a explodat, iar a doilea a fost acoperită de un paznic. Datorită bărbatului, au fost evitate întreruperile de curent”. Majoritatea mass-media de propagandă au promovat această știre la maximum (1556 de link-uri). Jurnaliştii s-au grăbit să-l caute pe erou în spitale. Cu toate acestea, oricât de mult au încercat să-i afle măcar numele, nu au reușit niciodată.
Pe 18 iulie 2023, guvernatorul de Irkuțk, Igor Kobzev, s-a întâlnit cu Putin la Kremlin și a vorbit despre compatrioții săi care au invadat Ucraina: „Avem 192 de rezidenți din Irkuțk distinși cu premii de stat – ordine, medalii. Dintre aceștia, cel mai tânăr erou al Rusiei este soldatul Eduard Diakonov, care a murit la Mariupol în martie anul trecut; a acoperit o grenadă cu trupul său, salvându-și astfel camarazii de arme” (477 link-uri).
Între timp, au apărut dezacorduri pe detaliile morții lui Diakonov. Unele site-uri Z scriu că unitatea sa curăța o casă din Mariupol, iar o grenadă de la un lansator de grenade a căzut lângă el; alții spun că acoperea retragerea grupului și a văzut o grenadă cu știftul scos; alții spune că Diakonov zăcea deja rănit și a acoperit grenada cu trupul său, ceea ce a salvat de la moarte pe 13 dintre camarazii săi.
„Acest lucru este foarte prețios pentru noi, pentru noi toți sunt eroi, sunt în amintirea noastră, în inima noastră”, a continuat guvernatorul Kobzev. La care Putin a răspuns: „Salutări tuturor”.
