Protest spontan in fata Tribunalului Cluj, in urma difuzarii unui documentar al jurnaliștilor Recorder despre corupția din sistemul de justiție din România, miercuri, 10 decembrie 2025. Inquam Photos / Andrei Apolzan
Un proiect de lege de transpunere a Directivei UE Anti-SLAPP, care are scopul de a oferi protecție pentru persoanele implicate în acțiuni de mobilizare publică – cum ar fi jurnaliștii, activiștii, apărătorii drepturilor omului – față de procedurile judiciare abuzive, se află la data publicării acestui raport în dezbaterea comisiilor permanente ale Camerei Deputaților. România trebuie să transpună Directiva Anti-SLAPP până în mai 2026.
ActiveWatch prezintă o analiză a fenomenului acțiunilor strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPPs) din România, care au drept scop limitarea libertății de exprimare și a libertății presei.
Jurnaliștii și instituțiile media sunt ținte predilecte ale acțiunilor de tip SLAPP care au drept scop limitarea exercitării dreptului la libertatea de exprimare, dar astfel de ținte pot fi și cetățeni, activiști civici, organizații neguvernamentale sau chiar politicieni.
Inițiatorii acțiunilor de tip SLAPP sunt, de regulă, persoane cu putere economică sau politică – oameni de afaceri, politicieni, demnitari, funcționari publici, dar și autorități publice sau companii private.
Solicitarea unor despăgubiri disproporționate, sub forma daunelor morale sau materiale pretins rezultate din defăimare, reprezintă principalul mecanism prin care un litigiu civil devine o acțiune de tip SLAPP. De cele mai multe ori, solicitarea acestor despăgubiri disproporționate (mai ales când vine din partea unor reclamanți/avocați experimentați) reprezintă în mod evident o încercare de a pune presiune asupra țintelor SLAPP.
Deși sumele solicitate sunt de nivelul sutelor și milioanelor de euro, în practică astfel de daune disproporționate nu au fost acordate în ultimii ani, instanțele reducând cuantumul acestora în situațiile în care le-au acordat.
Un mecanism care poate avea un impact semnificativ asupra libertății de exprimare și de informare îl constituie cererile de eliminare a materialelor de presă sau a postărilor din spațiul online.
Cererile reclamanților de retragere a unor articole sau a unor postări de pe rețelele sociale sunt uneori acceptate cu ușurință de instanțele de judecată. De cele mai multe ori, astfel de decizii de ștergere sunt revizuite de instanțele superioare, însă există și situații în care ele rămân definitive cu aprobarea acestora din urmă.
Introducerea unor acțiuni multiple, inclusiv de natură penală, precum și sesizarea autorităților administrației publice, reprezintă un alt mecanism prin care se încearcă intimidarea țintelor SLAPPs.
Analiza fenomenului litigiilor de tip SLAPP care au drept scop limitarea dreptului la libertatea de exprimare relevă o realitate îngrijorătoare: accesul la justiție este instrumentalizat, fiind folosit nu pentru căutarea dreptății și sancționarea unor posibile derapaje în comunicarea publică, ci ca parte a unei strategii de intimidare, menite să descurajeze publicarea unor informații de interes public sau alte acțiuni de mobilizare publică.
Aceste procese presupun costuri financiare și resurse de timp pe care persoanele, redacțiile sau organizațiile vizate trebuie să le ia în calcul ca parte a activității redacționale, respectiv a activităților de advocacy.
Vestea bună este că țintele litigiilor de tip SLAPP (jurnaliști, redacții, cetățeni, organizații neguvernamentale), atunci când nu au resurse proprii, primesc sprijin din exterior prin: avocați pro bono, donații de la cetățeni sau de la organizații neguvernamentale și acțiuni publice de solidarizare.
Pentru a descuraja inițierea acțiunilor de tip SLAPP și pentru a proteja țintele acestora, considerăm că este necesară modificarea cât mai extinsă a cadrului legislativ, printr-o transpunere a Directivei UE Anti-SLAPP însoțită de prevederi din Recomandările Anti-SLAPP ale Comisiei Europene și ale Consiliului Europei.
