Șocul Huawei | Originile și agenda uneia „dintre cele mai mari organizații din lume care se ocupă de spionaj tehnologic”

Acuzații grele, de spionaj economic la o scară fără precedent. Urme imposibil de șters ale unei relații atipice cu serviciile de informații ale celei mai populate țări din lume.

În fine, o tentativă de acaparare a pieței SF a comunicațiilor 5G, care a pus pe jar Statele Unite și la grea încercare relația dintre cancelariile europene și companiile lor gigant din telecomunicații. Dilemele au curs aproape „natural”, stimulate intens de textura fină a graniței dintre afacerile cu potențial uriaș și riscurile de subminare a siguranței naționale.

Pentru toate acestea, în zilele noastre, a apărut un mare nume: Huawei.

Memorandumul care a luat prin surprindere

„Situația din România a fost o surpriză pentru noi. Nu înțelegem de unde această schimbare de atitudine”, reacționa, în septembrie, vicepreședintele Huawei pentru țările nordice și Europa Centrală și de Est.

Motivul: Memorandumul privind tehnologia 5G, semnat în august 2019 de România și SUA, în timpul vizitei la Washington a președintelui Klaus Iohannis. Șeful statului a făcut publică existența documentului după întrevedere pe care o avusese cu omologul său american, Donald Trump.

„Memorandumul semnat de către ambasadorul României la Washington şi ambasadorul SUA la Bucureşti, conform uzanţelor, la 20 august 2019, la Washington, reprezintă o expresie a interesului comun al Guvernului României şi Guvernului SUA de a aprofunda Parteneriatul Strategic pe toate dimensiunile sale”, arăta MAE de la București, la vremea respectivă.

• Citiți și: Cel mai puternic semnal al Germaniei că va fi mai fermă cu Huawei

Pe lângă documentul încheiat cu Bucureștiul, Washington am mai semnat unul asemănător și cu Varșovia.

Dar ce reprezintă cu adevărat Huawei și, mai cu seamă, de ce natura sa hibridă a fost chiar primul element care a forțat serviciile de informații occidentale să-i acorde o atenție sporită?

Roger Faligot, un expert francez în arhitectura serviciilor secrete de la Beijing, a dedicat afacerii Huawei un capitol în cartea sa, Serviciile secrete chineze de la Mao la Xi Jinping, apărută și în România, la editura Meteor Publishing.

Cum vede acest dosar care a inflamat spiritele la Casa Albă și a pus în șah numeroase alte cancelarii? O colecție de citate, mai jos, culese din paginile 419-423.

„Marea Britanie a înțeles cel mai bine amenințarea reprezentată de Huawei”

• Imperiul de telecomunicații Huawei Technologies a fost înființat în 1987 de Ren Zhengfei, fost ofițer în AEP, în Zona Economică Specială din Shenzen. Este un exemplu excelent al unei companii ce stăpânește „strategia chișcarului marin” și simbolul perfect al Chinei care profită de restul lumii și o cumpără.
• S-ar putea scrie o carte întreagă despre companie, care a publicat de altfel ea însăși câteva volume, sărbătorindu-și numeroasele succese; ele pot fi găsite în orice librărie chineză.
• Huawei a devenit un jucător important, așa cum au descoperit angajații disponibilizați de la Alcatel-Lucent, în Rennes, Bretania, când compania a fost forțată să se mute în urma deciziei Huawei de a înființa o fabrică în Lannion, tot în Bretania.
• La începutul anilor 2000, Huawei număra printre clienții săi 31 din primii 50 de operatori de telecomunicații, printre care British Telecom, Telefonica, Orange, China Mobile și Vodafone.
• Avea în jur de 30.000 de cercetători în toată lumea – una dintre cele mai mari echipe ale sale, care însemna 10% din bugetul ei general. Jumătate din totalul forței de muncă, adică 62.000 de angajați, lucrau în cercetare-dezvoltare.
• Până în 2018, forța aceea de muncă s-a triplat ca mărime, ajungând la 180.000 de angajați în toată lumea, din care 79.000 în C&D.
• Nu trece nicio săptămână fără anunțul deschiderii altei filiale.
• Concurenții săi sunt convinși că Huawei exploatează toate strategiile de spionaj tehnologic, atrăgând atenția că a arătat puțină preocupare pentru etica geopolitică, deoarece a semnat contracte lucrative cu Irakul lui Saddam Hussein și cu talibanii din Afganistan în 2001, pentru a realiza rețele de comunicații civile și militare. Așa cum îi plăcea lui Deng Xiaoping să spună, nu contează dacă o pisică este neagră sau cenușie… atât timp cât prinde șoareci.
• Huawei crește vizibil și își extinde oferta. Unul dintre triumfurile sale a fost contractul de 700 de milioane de dolari pe care l-a semnat cu China Mobile Communications Corporation, ale cărei rețele acoperă 30 de provincii chineze, printre care Canton, Zhejiang, Fujian, Jiangsu și Shandong.
• Având în vedere aceste circumstanțe, nu-i surprinzător să aflăm că Huawei și-a dezvoltat un uriaș aparat de spionaj de business, pentru a descoperi totul despre concurenții săi, despre piețele potențiale și cercetarea-dezvoltarea altor companii pe care este interesată să le achiziționeze.
• Potrivit informațiilor mele, acest aparat funcționează, de asemenea, în beneficiul statului, inclusiv al AEP – unde Ren continuă să figureze ca ofițer în rezervă – și desigur, în mod inevitabil, în beneficiul PCC.
• Conform propriilor sale documente, acest sistem de informații despre business – numit Huawei TopEng-BI – depinde de fluxul intern și extern de informații asociate cu toate filialele sale și cu următoarele rețele: un depozit de date în timp real, un proces de analiză online, mineritul datelor, un sistem de inteligență artificială și un sistem informațional geografic.
• Interfața complexă a acestor sectoare oferă acces din sediul Huawei, aflat în Shenzhen, la analize, informații, proiecții de piață, un suport eficient pentru vânzări și analize detaliate ale clientelei companiei, care, probabil, permite accesul la cantități vaste de date personale.
• E greu de spus cum să privești acest ultim punct – mai ales dacă ne gândim la potențiala suprapunere cu ministere ca Guoanbu și Departamentul 3 al AEP, care se ocupă cu războiul comunicațiilor.
• Spre deosebire de țările în care lucrează alți agenți, în China nu există controlul protecției datelor. Există, pe de altă parte, sisteme unice pentru analizarea a milioane de apeluri, consumatori, clienți VIP, concurenți, sisteme de monitorizare, rapoarte automate despre utilizarea dispozitivelor, profilurile clienților și date ce urmează să fie exploatate.
• În mod oficial, toate acestea sunt ultilizate în scopuri de marketing, inclusiv pătrunderea pe noi piețe.
• Realitatea este că sistemele de informații despre business ale Huawei, un program cum nu mai există altul – cu excepția Agenției de Securitate Națională a SUA – reprezintă una dintre cele mai mari organizații din lume care se ocupă de spionaj tehnologic.
• Datorită cercetărilor efectuate la Centrul Guvernamental de Comunicații (Government Communications Headquarters, GCHQ), Marea Britanie a înțeles cel mai bine amenințarea reprezentată de Huawei prin pătrunderea sa tehnologică în lumea telefoniei occidentale, inclusiv în British Telecom și Orange.
• Mai mult, în 2013, Joint Intelligence Commitee, care conduce operațiunile serviciilor de informații britanice, a avertizat că, în cazul unui atac cibernetic, „acesta ar fi foarte dificil de detectat sau de prevenit și le-ar putea permite chinezilor să intercepteze pe ascuns sau să perturbe traficul care trece prin rețele furnizate de Huawei”.
• În anii următori, afirmațiile cu privire la implicarea Huawei în activități dubioase au devenit o parte a rivalității economice dintre America lui Donald Trump și China lui Xi Jinping.
• În ianuarie 2019, Meng Wanzhou – director financiar al companiei Huawei, fiica fondatorului Ren Zhengfei – a fost inculpată de Departamentul Justiției din SUA, împreună cu Huawei Device US Inc. și SkyCom Tech, o filială Huawei, sub acuzațiile de spălare de bani și fraudă financiară. Întrucât Meng Wanzhou fusese arestată anterior în Canada, iar SUA exercita presiuni pentru extrădarea ei, autoritățile din Beijing au ripostat prin arestarea de cetățeni canadieni în China.
• În același timp, numeroase agenții de contrainformații din toată lumea au susținut că operațiunile Huawei prezentau o amenințare tot mai mare la adresa securității. În 2018, când Sun Yafang s-a retras din funcția de președinte al Huawei, s-a reamintit că, înainte de a se alătura companiei în 1989, ea fusese tehnician în departamentul de telecomunicații din Guoanbu.
• În Europa, Taiwan și Japonia, administrațiile naționale s-au opus folosirii telefoanelor mobile Huawei echipate cu dispozitive speciale care permiteau interceptarea automată a comunicațiilor și a datelor, mai ales deoarece compania încerca să devină dominantă în desfășurarea la nivel mondial a celei de-a cincea generații de comunicații celulare, 5G.
• În Marea Britanie, directorul general al MI6, Alex Younger, și-a exprimat îngrijorarea față de sistemul Huawei 5G în decembrie 2018.
• La Paris, companiei Huawei i s-a interzis să ridice antene 5G în apropierea sediului Ministerului Apărării, iar SGDSN (Secretariatul General al Apărării și Securității Naționale) al prim-ministrului suspecta că Huawei era un cal troian care asigura Beijingului capacitatea de a îngheța rețelele 5G în caz de conflict, putând astfel afecta dispozitive conectate și vehicule autonome controlate prin internet.
• Serviciul de informații francez (DGSE) a descoperit o încercare a agenților Huawei de a construi un sistem de date biografice private despre liderii companiei concurente franceze, Orange, care, ca o ironie a sorții, favoriza o alianță strategică cu compania chineză.
• Alături de australieni, germanii și alte servicii de securitate europene sunt de acord că, în ciuda tăgăduirilor liderilor săi, Huawei a fost intim legată de interceptările AEP și de efortul de război cibernetic.
• Revenim astfel la întrebarea la care acum putem răspunde: este perfect clar în ce fel PCC – și astfel RPC – beneficiază de informații economice.
• Nu mai vorbim de câștigul pur material generat de corupția care este endemică la cele mai înalte niveluri de stat.

Rădăcinile „pasiunii” chineze din politica românească. Axa Beijing-București-Belgrad

Când și în ce context au decis chinezii să facă din România o bază pentru operațiunile spionajului lor pe Glob?

În ce măsură au fost la curent cu eventualitatea prăbușirii regimului Ceaușescu și la ce gesturi disperate a recurs Securitatea de la București, în preajma Revoluției din 1989, când o delegație a fost trimisă de urgență la Beijing?

Apoi, cum a fost tatonată salvarea lui Slobodan Miloșevici, după rateul cu Nicolae Ceaușescu.

Nu în ultimul rând, cum s-au construit conexiunile, pe linia serviciilor secrete, între Beijing și două capitale est-europene: Belgrad și București, fapt pus încă o dată în lumină în 1999, când Ambasada Chinei din capitala sârbă a fost bombardată de americani via NATO?

Roger Faligot a expus, în aceeași lucrare în care face o radiografie a delicatului dosar „Huawei”, culisele relației speciale dintre serviciile de informații ale Chinei și cele ale României comuniste.

Relații speciale care, după căderea regimului ceaușist, nu este exclus să fi cunoscut evoluții spectaculoase la un nivel superior. De pildă, cel al politicii post-decembriste.

Întreaga poveste poate fi citită – AICI

Dragonul chinez se încolăcește în jurul Europei Centrale și de Est. Cine a deschis ușa larg avansului Chinei în România