A început un exod al armenilor din Nagorno-Karabah după semnarea armistițiului dintre Armenia și Azerbaidjan, un acord care avantajează covârșitor partea azeră.
Convoaie de mașini s-au format în ultimele zile, cu destinația Erevan, pe o șosea ce străbate regiunea Kalbajar, un coridor controlat anterior de Armenia, dar intrat acum sub controlul Azerbaidjanului.
RFE/RL a surprins caravanele de refugiați în drumul lor spre capitala Armeniei.
Între timp, Rusia a insistat joi că nu va exista o participare turcă în cadrul contingentului rus de menţinere a păcii desfăşurat pe linia de contact din Nagorno-Karabah, în timp ce premierul armean Nikol Paşinian a declarat într-un mesaj către naţiune că a trebuit să semneze acest document „ruşinos” pentru a evita o înfrângere militară ce ar fi însemnat pierderea acelei provincii şi uciderea sau capturarea de către inamic a peste 20.000 de soldaţi armeni, relatează agenţia EFE, citată de Agerpres.
„Nu vor exista unităţi de pacificare ale Turciei desfăşurare în Nagorno-Karabah. Există o dispoziţie clară asupra acestui aspect în declaraţia comună a liderilor” Azerbaidjanului, Armeniei şi Rusiei asupra încetării ostilităţilor în această zonă, a semnalat ministrul de externe rus Serghei Lavrov.
Guvernul turc şi preşedintele Recep Tayyip Erdogan declaraseră miercuri că Turcia şi Rusia au semnat un acord care stabileşte un mecanism sau un centru comun de monitorizare a încetării focului, în cadrul căruia rolul Turciei va fi acelaşi ca al Rusiei.
Dar Lavrov a precizat că mobilitatea observatorilor turci se va limita la perimetrul acestui centru, în afara provinciei Nagorno-Karabah.
„Înţelegerea noastră este că forţele ruse vor fi pentru menţinerea păcii şi deja sunt desfăşurate pe linia de contact. Iar interacţiunea cu soldaţii ruşi se va face printr-un centru de monitorizare pe teritoriu azer”, a explicat la rândul său purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.
Forţele de menţinere a păcii şi centrul de control sunt două lucruri diferite, a lămurit el, subliniind şi faptul că o participare turcă „nu poate fi o temă de discuţie doar între Moscova şi Ankara, ci şi părţile beligerante trebuie să-şi dea consimţământul”. Or, Armenia nu ar accepta o implicare a Turciei, date fiind diferendele lor istorice şi susţinerea pe care Turcia a oferit-o Azerbaidjanului în acest conflict.
În acest timp, ministrul de externe turc Mevlut Cavusoglu, aflat într-o vizită în capitala azeră Baku, a declarat că o delegaţie rusă va sosi vineri în Turcia pentru a discuta despre cooperarea ruso-turcă în cadrul acestui mecanism.
Începând de marţi, când a fost semnat acordul între Armenia şi Azerbaidjan, cu medierea Moscovei, Rusia a trimis deja în Nagorno-Karabah peste 750 din cei 1.960 de soldaţi care vor forma contingentul de menţinere a păcii. Documentul, negociat fără participarea Statelor Unite şi a Franţei, ceilalţi doi copreşedinţi – alături de Rusia – ai Grupului de la Minsk pentru soluţionarea acestui conflict, prevede stabilirea unui ”centru de forţe de menţinere a păcii” pentru monitorizarea încetării focului, dar nu menţionează explicit nici Rusia şi nici Turcia.
Acordul semnat marţi stabileşte că Armenia îşi va retrage trupele din teritoriile azere pe care după războiul din anii ’90 le-a luat sub control pentru a asigura continuitatea teritorială cu provincia Nagorno-Karabah. Armenia va păstra însă controlul asupra celei mai mari părţi a acestei provincii azere populată majoritar de armeni, cu excepţia oraşului Şuşa, situat la 11 kilometri de Stepanakert, iar trupele ruse vor garanta securitatea unei fâşii cu o lăţime de cinci kilometri care va menţine legătura între Armenia şi Nagorno-Karabah.
Semnarea acordului a declanşat la Erevan manifestaţii violente la care opoziţia a cerut demisia premierului Nikol Paşinian, considerat principalul responsabil pentru acest eşec militar. În urma ostilităţilor începute la sfârşitul lunii septembrie armata azeră a recucerit treptat mai multe localităţi şi teritorii, obligând forţele etnicilor armeni să se retragă, şi trupele azere au ajuns până aproape de Stepanakert, capitala provinciei Nagorno-Karabah.
Premierul Paşinian a admis joi, într-un mesaj către naţiune, că acest acord este dezavantajos pentru Armenia, dar a subliniat că decizia de a-l semna era inevitabilă, altfel exista riscul pierderii enclavei Nagorno-Karabah.
„De ce a fost semnat acest acord, dezavantajos pentru Armenia? Aceasta s-a întâmplat după ce Statul Major al forţelor armate a raportat că era necesară încetarea urgentă a războiului şi preşedintele Artzah (Nagorno-Karabah în limba armeană) a spus că în câteva ore am putea pierde Stepanakertul”, a explicat Paşinian.
Apoi, a continuat el, după căderea Stepanakertului ar fi urmat şi pierderea oraşelor Askeran şi Matakert, „ariergarda” Armeniei.
„După pierderea acestor oraşe toate liniile de apărare ar fi căzut sub încercuirea inamicului, ceea ce ar fi însemnat că peste 20.000 de soldaţi ar fi fost încercuiţi, în pericol să fie ucişi sau făcuţi prizonieri de război”, a insistat premierul armean. „Prin semnarea acestui document ruşinos (…) am înţeles că probabilitatea morţii mele – atât politică cât şi fizică – este foarte ridicată, dar vieţile a 25.000 de soldaţi erau mai importante”, a încheiat el, adăugând că documentul semnat este doar un armistiţiu, iar Nagorno-Karabah rămâne o problemă nesoluţionată.
