La începutul lunii noiembrie, la Soci are loc Prima Conferință Ministerială a Forumului de Parteneriat Rusia-Africa. La organizarea sosirii unor oaspeți africani și-a adus contribuția firma de consultanță „Biroul Leghint” din Ekaterinburg, în spatele căreia se află foști membri ai GRU și ofițeri activi ai Serviciului 5 al FSB, care în trecut au fost implicați în scandaluri internaționale de amploare; inclusiv în ingerințele Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA. Structuri similare nu au întâmpinat probleme de finanțare până când Africa a devenit o zonă de interes pentru Evgheni Prigojin, notează The Insider.
Din 2018, Rusia a început să pătrundă activ pe continentul african, reducând treptat influența SUA, Franței și altor țări europene. Roluri cheie au fost atribuite Direcției a 4-a a GRU, care supraveghează Africa și Israelul, precum și departamentului african al Serviciului 5 al FSB. Ambele servicii de informații au reactivat rețelele sovietice deteriorate ale GRU și KGB și au început să recruteze noi agenți din rândul politicienilor, militarilor și jurnaliștilor.
În acest scop, au fost create mai multe asociații economice externe de legătură cu țările africane și au fost înființate o duzină de firme de consultanță cu o gamă largă de activități. Una dintre aceste firme a fost Biroul „Leghint”, cu un buget anual de 100 de milioane de ruble. „Leghint” a fost fondat de Victor Boarkin, fost membru al serviciului de informații navale al GRU, și de soția sa, Tatiana, care anterior a lucrat pe post de contabilă în sediul GRU de pe șoseaua Horoșevski 76 „b” (unitatea militară 45807).
Boarkin are un trecut bogat: în 1986, a participat la evacuarea personalului militar și diplomatic sovietic din Yemen, când acolo au izbucnit conflicte între aliații Moscovei și a început un război civil soldat cu 10.000 de vieți. După ce a absolvit Academia Militaro-Diplomatică a GRU, Boarkin a fost numit asistent al atașatului militar în ambasadele ruse din SUA și Mexic, unde a spionat până în 2003. Ulterior, ofițerul GRU a deținut funcții de conducere în concernul „Almaz-Antei” și s-a ocupat de vânzarea de nave militare mici și medii către Africa.
În 2005, Boarkin a preluat conducerea serviciului de securitate al șefului RUSAL, Oleg Deripaska, și a îndeplinit pentru acesta misiuni speciale în Africa. De exemplu, i-a identificat pe organizatorii grevelor de la întreprinderea de bauxită a oligarhului în Guineea. În rețea circulă un document intern al RUSAL, în care i se dau indicații lui Boarkin și fostului șef al fondului de sprijin al filialei Ekaterinburg a Partidului Rusia Unită, Aleksandr Dedkovski, să lucreze la demiterea miniștrilor și prefecților din Guineea care îi sprijiniseră pe greviști și să-i înlocuiască cu oficiali loiali.
În 2006, când Deripaska era proprietarul unei fabrici de aluminiu în Podgorica, Boarkin a instruit un partid pro-Kremlin din Muntenegru pentru a se asigura că susținătorii acestuia vor vota corect la referendumul pentru independență. Se spune chiar că ar fi dus acolo valize cu bani, deși el neagă acest lucru. Totuși, aceste detalii au ieșit la suprafață în 2018, când Boarkin, la cererea lui Deripaska, a încercat să recupereze o datorie de la șeful campaniei electorale a lui Donald Trump, Paul Manafort, care consiliase același partid „de opoziție” din Muntenegru.
„Ne datora mulți bani și a sugerat modalități prin care ar putea să-i restituie,” le-a declarat Boarkin jurnaliștilor. În cele din urmă, Manafort a fost judecat, iar numele lui Deripaska și Boarkin au apărut frecvent pe prima pagină în presa americană, ceea ce a dus, în cele din urmă, la includerea lor pe listele de sancțiuni ale Trezoreriei SUA.
Un angajat al biroului procurorului special Robert Mueller care investiga implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA, i-a propus lui Boarkin o întâlnire, dar acesta a răspuns într-o manieră nepoliticoasă. Împreună cu politologul pro-Kremlin Serghei Karaganov, care a sugerat recent lovituri nucleare preventive asupra Europei, Boarkin face parte din Consiliul pentru Politică Externă și de Apărare și publică sfaturi pentru Kremlin despre cum să contracareze sancțiunile occidentale.
Activitatea în cadrul informațiilor militare l-a învățat pe Boarkin să rămână în umbră, iar sancțiunile americane nu au făcut decât să-i întărească dorința de a evita evenimentele publice. Astfel, el a delegat întreaga conducere oficială a activităților din „Leghint” unei rude îndepărtate a soției sale, Anastasia Samarkina, pe care a numit-o director general.
Încă din timpul studiilor la Academia Diplomatică a Ministerului de Externe, Samarkina a devenit cea mai tânără membră a Camerei de Tineret din cadrul Dumei orășenești din Ekaterinburg. Într-un interviu acordat revistei Cosmopolitan, a declarat că, peste 10 ani, “cel puțin, va fi soție de președinte”.
Deocamdată, Samarkina nu a devenit Prima Doamnă, însă ambasadorii străini o primesc acum în reședințele lor. Ea participă la prezidiu în cadrul forumurilor internaționale, ia parte la negocieri și semnează memorandumuri de cooperare cu cele mai mari corporații de stat din Rusia, precum “Novatek”, “Zarubejneft” și “RUSAL”.
“Ca rezultat al fructoasei noastre colaborări, am onoarea de a-mi exprima recunoștința conducerii și personalului Biroului Leghint pentru ajutorul eficient în promovarea intereselor noastre în regiunea latino-americană”, i-a mulțumit Samarkinei curatorul rezidenței GRU în America Latină, Dmitri Bondarenko, detașat la filiala “Rosneft” din Cuba.
