<< O nouă investigație Bellingcat spune povestea unei femei cunoscute de mulți prieteni ca Maria Adela Kuhfeldt Rivera. După ce s-a mutat între Roma, Malta și Paris, s-a stabilit la Napoli, unde a condus o afacere de bijuterii și a socializat energic, în special printre expații legați de marea bază a marinei americane de acolo >>, scrie Edward Lucas, pentru CEPA.
<< Modelele ei presupus originale erau false: importuri chinezești ieftine. La fel și povestea ei de viață. Ea nu s-a născut în Peru și a fost crescută de părinți adoptivi la Moscova. O cheamă de fapt Olga Kolobova, membră a unei cohorte apreciabile de „ilegali” acoperiți care lucrează în străinătate pentru GRU, agenția de informații militare a Rusiei.
Bellingcat stabilește acest lucru în principal prin referințe încrucișate la informații cu sursă deschisă și baze de date scurse. În mod esențial, pașaportul rusesc folosit de „Rivera” diferă doar cu o cifră de cel folosit de un ofițer GRU implicat în tentativa de otrăvire a fostului spion Serghei Skripal, în Marea Britanie, în martie 2018. O investigație Bellingcat asupra acelui episod, câteva luni mai târziu, a dedus că agenția rusă de spionaj – într-o nepăsare uimitoare – folosea pașapoarte numerotate secvențial pentru ofițerii săi sub acoperire. La câteva ore după ce a apărut vestea, lui Kolobova i s-a spus să se grăbească acasă (Bellingcat a urmărit chiar și apelul telefonic de la șeful ei spion).
Succesul anchetatorilor ridică un semn de întrebare asupra puterilor uriașe și a bugetelor umflate ale unor servicii occidentale de contrainformații. Deosebit de îngrijorător este faptul că în cei patru ani de când Kolobova a fugit la Moscova, Bellingcat pare să fi fost primul care i-a chestionat asociații. Ar fi fost un semn de curățenie bine făcută dacă vânătorii italieni de spioni ar fi săpat pentru a lămuri neclaritățile. Am avut aceeași experiență în investigarea unei afaceri mari de spionaj american în 2010, pentru cartea mea, Deception. Am dat de urma câtorva foști colegi ai celor zece ilegali ruși prinși și deportați din Statele Unite. Printre ei – un profesor, un stagiar și un coautor. Toți erau dornici să vorbească: așteptaseră, destul de nedumeriți, ca profesioniștii să ia legătura cu ei.
Fără investigații suplimentare, misiunea Kolobovei rămâne neclară. Călătoriile ei în Bahrain (acasă la o altă bază a Marinei SUA) sugerează o zonă de interes. S-ar putea să fi fost un „observator”: un spion care urmărește slăbiciunile financiare, psihologice și alte ținte potențiale. Asemenea observatori rareori se implică în treburile riscante de conducere a agenților sau de recrutare. Asta îi face discreți: greu de prins și, prin urmare, deosebit de valoroși.
Vocile de la Kremlin acuză în mod regulat Bellingcat ca fiind o fațadă a MI6. Cum altfel poate obține astfel de succese uluitoare împotriva agențiilor de securitate puternice și extinse ale Rusiei? Lovituri anterioare includ urmărirea echipei FSB care îl otrăvise pe Alexei Navalnîi. Punctul culminant al acelei investigații a fost o glumă în care liderul opoziției ruse l-a păcălit pe unul dintre asasini să dea detalii despre tentativa de crimă.
Succesul Bellingcat poate fi enervant, dar nu este un secret. Acesta exploatează treburile făcute incompetent de către agențiile de spionaj ale Rusiei, ca și corupția endemică a țării, cantitatea uriașă de informații publice disponibile pe rețelele sociale și recurge la tehnici simple, cum ar fi căutările inverse de imagini. GRU le-ar fi putut elibera agenților săi pașapoarte numerotate aleatoriu. A ales să nu facă din cauza lenei și complacerii, nu din cauza mașinațiunilor serviciilor de informații occidentale. Baze de date vaste cu adrese, telefoane, pașapoarte și alte date personale ale rușilor sunt de vânzare pe internet. Acest lucru rezultă din comportamentul lacom al angajaților agențiilor publice și ai întreprinderilor private și din sistemele prost concepute care le permit să fure și să vândă datele cu impunitate.
Maeștrii de spionaj ruși pot închide operațiuni cu defecte similare. Dar toți ofițerii de informații implicați, plus sursele și metodele lor, rămân vulnerabili la expunere. Maeștrii de spionaj ai Rusiei nu pot decât să stea și să aștepte ca următoarea bombă să explodeze pe site-ul Bellingcat >>.
