Disprețul Kremlinului față de viața umană va fi afișat pe deplin în cadrul sărbătorilor Zilei Victoriei din 9 mai, la fel cum se vede și pe câmpurile de luptă din Ucraina, notează o analiză CEPA.
<< Masca — ascunderea atât a punctelor forte, cât și a slăbiciunilor — este de mult timp un atu al Rusiei. Regimul sovietic și-a ascuns timp de decenii pierderile din „Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Regimul Putin își ascunde pierderile înregistrate în „Operațiunea Militară Specială” împotriva Ucrainei. Procedând astfel, sunt camuflate deficiențele în luarea deciziilor de la Kremlin. Totodată, este ascunsă și indiferența cruntă a liderilor sovietici și ruși față de viața umană.
Victoria împotriva Germaniei naziste a fost obținută cu un cost uman uriaș — estimările variază între 27 și 42 de milioane de cetățeni și soldați sovietici uciși, de multe ori mai multe decese decât cele suferite de Marea Britanie sau Statele Unite. Pe 9 mai, trupele și echipamentele vor defila din nou prin Piața Roșie pentru a sărbători această pierdere titanică și inutil de extinsă de vieți omenești.
Analiștii ruși din epoca Putin, la fel ca în vremurile sovietice, au nuanțat și distorsionat faptele pentru a transmite un mesaj. Costurile victoriei, dacă nu sunt prea mari, pot fi prezentate ca dovadă a geniului militar și politic. Dacă sunt foarte mari, pot demonstra determinarea poporului rus/sovietic de a învinge indiferent de preț. Dacă pierderile sovietice din război le-au depășit pe cele ale altor inamici ai Germaniei naziste, acest lucru poate fi folosit pentru a dovedi că URSS a fost forța principală în înfrângerea lui Hitler.
Stalin și succesorii săi au ascuns numărul morților din război timp de mai bine de 60 de ani, într-un mod pe care istoricul Igor Ivlev l-a numit, în Voenno-Istoriceskii Arhiv (Arhiva Istorică Militară), în septembrie 2012, o „Minciună Generalizată”. Astfel, în 1946, regimul lui Stalin a declarat că URSS a pierdut 7 milioane de oameni în război. La aproximativ 20 de ani după război, Sovietul Suprem a recunoscut 20 de milioane de morți, dintre care 8,7 milioane erau soldați. La începutul anilor 2000, alte estimări rusești au ridicat numărul civililor uciși la 18 milioane.
Multe dintre aceste cifre, a scris Ivlev, subestimau pierderile sovietice cu 50% sau mai mult. El a concluzionat că pierderile totale ale URSS între 1941 și 1945 au fost de 38,5 milioane, dintre care 20,5 milioane erau militari — nu 8,7 milioane, cum raportase Ministerul Apărării — deși Ivlev a acceptat cifra de 18 milioane pentru morții civili.
Cum a ajuns la această evaluare sumbră? A verificat datele recensămintelor de dinainte și de după război. Din registrele Tineretului Comunist și ale Partidului Comunist, Ivlev a aflat câți membri de partid au fost înrolați și câți au supraviețuit — mai puțin de jumătate. Dintre cele 18 milioane de civili morți, însă, 10,6 milioane nu erau membri de partid.
Luând în considerare doi factori omişi de Ivlev — emigrarea și deficitul de nașteri cauzat de absența bărbaților — istoricul american A. J. Rieber a estimat o pierdere totală de populație de 35 de milioane, în lucrarea sa „Stalin as Warlord” (Yale University Press, 2022).
Un număr mult mai mare a fost prezentat Dumei de Stat în 2017 de către Nikolai Zemskov, pe atunci deputat din partea partidului de guvernământ Rusia Unită. Citând documente ale Gosplan (Comitetul de Stat pentru Planificare), Zemskov a declarat că aproape 42 de milioane de cetățeni sovietici au pierit în război — aproape o treime din populația actuală a Federației Ruse. Pierderea totală de populație a URSS în perioada 1941–1945 a depășit 52 de milioane, incluzând 19 milioane de militari și aproximativ 23 de milioane de civili. Mortalitatea naturală totală din această perioadă a fost probabil de peste 11 milioane — jumătate dintre aceștia fiind copii sub patru ani.
Victoria nu a fost glorioasă. Fie că pierderile sovietice au fost de 16 sau 42 de milioane, amploarea lor subliniază prețul uriaș plătit pentru supraviețuire. Dimensiunea acestor pierderi confirmă că Stalin nu a fost doar crud, ci și un nebun.
După ce a slăbit organismul politic sovietic, economia și conducerea militară, Stalin mai întâi l-a îmbunat, apoi s-a aliat cu Hitler și a ignorat avertismentele privind un blitzkrieg iminent. Singura modalitate prin care Stalin a putut opri și respinge trupele germane a fost să împingă milioane de oameni în ghearele mașinăriei de război naziste. Stalin a beneficiat, de asemenea, de ajutorul livrat prin convoaiele de nave comerciale britanice și americane (doar Regatul Unit a pierdut 3.000 de oameni și 101 nave scufundate). „Unul din doi germani uciși de Armata Roșie a murit din cauza unui glonț american”, a spus un istoric rus.
În Ucraina, de la invazia totală încoace, Kremlinul a revenit la vechiul său scenariu, mascând planificarea proastă și înfrângerile de pe câmpul de luptă prin trimiterea altor soldați — mulți slab pregătiți și echipați — în fața pericolului mortal. Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că, până la 30 aprilie, 951.960 de soldați ruși au fost uciși sau răniți.
Președintele Volodimir Zelenski a declarat pe 16 februarie că peste 46.000 de soldați ucraineni au murit pe câmpul de luptă, însă alte surse estimează pierderi ucrainene mult mai mari, raportate la o populație mult mai mică decât cea a Rusiei.
Nu a fost glorios, dar a fost necesar. >>
Dubai Today. Cum a evitat mașinăria de propagandă a Rusiei sancțiunile, mutându-se în Golf
