<< Două state, două stări de spirit foarte diferite. Pe 25 august, California a interzis vânzarea de mașini pe benzină începând cu 2035, o mișcare care va remodela industria auto, va reduce emisiile de carbon și va tensiona rețeaua electrică a statului. În aceeași zi, în Texas, o lege „declanșatoare” a interzis avortul din momentul concepției, fără excepții pentru viol sau incest. Cei care fac avorturi riscă până la 99 de ani de închisoare >>, notează The Economist.
<< Aceste două evenimente pot părea fără legătură, dar sunt simptome ale unei tendințe importante. Washington, DC poate fi în mare măsură blocat, dar statele fac politici într-un ritm înverșunat. În teorie, nu este un lucru rău. Cu 50 de state, America are 50 de laboratoare pentru a testa care politici funcționează și care nu. Oamenii pot alege să locuiască, iar companiile pot opta să opereze în locuri în care preferințele lor se reflectă în regulile locale, așa cum au făcut mulți în timpul pandemiei, de obicei mutându-se în state cu mai puține restricții. Fiecare stat își poate face propriul compromis între ponderea taxelor și generozitatea serviciilor publice. Orice stat poate învăța de la vecinii cu școli sau reglementări de afaceri mai bune.
Din păcate, această formă constructivă de federalism nu este ceea ce politicienii din state urmăresc astăzi. În schimb, ei duc un război cultural național: prescriu ce se poate discuta în sălile de clasă, cât de ușor este să cumperi și să porți o armă, ce intervenții medicale pot fi oferite adolescenților care se identifică drept transgender și ce fel de beneficii le pot oferi imigranții ilegali. Asemenea probleme îi înfurie pe partizanii ambelor partide într-un mod în care, să zicem, repararea drumurilor sau perfecționarea politicii fiscale nu o fac. Moderații ar putea prefera mai puțină furie și mai multe drumuri reparate, dar mulți politicieni de la nivel de stat îi pot în siguranță ignora.
Acest lucru se datorează faptului că 37 din cele 50 de state, în care locuiesc trei sferturi dintre americani, sunt conduse de un singur partid. Numărul statelor în care un partid controlează ambele camere legislative și vila guvernatorului aproape s-a dublat în ultimii 30 de ani. Aceste state cu partid unic se auto-perpetuează, deoarece câștigătorii „redesenează” hărțile electorale în propriul lor avantaj. Iar politicienii cu locuri ultra-sigure au motivații perverse. Ei nu-și fac griji pentru pierderea alegerilor generale, ci doar a celor primare, cele în care au cuvântul partizanii înfocați pentru că sunt mai motivați să voteze. Modul de a atrage astfel de partizani este cel de a evita compromisul.
De aici, proliferarea extremismului. Majoritatea texanilor cred că noile lor legi privind avortul sunt prea dure, de exemplu, chiar dacă majoritatea cred că vechile reguli naționale erau prea îngăduitoare. Dacă Texas nu ar fi fost un stat cu un singur partid, legiuitorii săi ar fi găsit un compromis.
De aici, totodată, și o nouă politică de confruntare. Unele state își propun să-i pedepsească pe cei care solicită un avort sau o operație transgender într-un alt stat; alții oferă un adăpost acelorași oameni. Statele albastre încurajează procesele împotriva producătorilor de arme; statele roșii dau în judecată pentru a opri California să-și stabilească propriile standarde de emisii. Un soi de pugilism partizan în mare măsură animat. Pentru a-și face cunoscut punctul de vedere conform căruia statele albastre sunt prea blânde cu privire la imigrația ilegală, guvernatorul Texasului, Greg Abbott, a trimis autobuze pline de migranți la New York. Dar concentrarea necruțătoare asupra controverselor naționale este în cel mai bun caz o distragere a atenției de la problemele locale pe care politicienii de la nivel de state sunt aleși să le rezolve. Guvernatorul de Florida, Ron DeSanti, un probabil candidat la președinție, a dezvelit proiectul „Stop WOKE Act” menit să restricționeze modul în care este discutată rasa în sălile de clasă; dintre cele zece exemple de WOKE excesiv, din comunicatul său de presă, niciunul nu era din Florida. Iar toate aceste bătălii sunt dezbinătoare; toate susțin noțiunea că America roșie și albastră nu o pot scoate la capăt fără a fi afectate de diferențele dintre ele.
Acest lucru face conversația națională mai neplăcută și mai stridentă. De asemenea, devine mai greu să faci afaceri în America. Dacă, odată, țara era, aproximativ vorbind, o piață unică gigantică, acum California și New York împing companiile să devină mai ecologice, în timp ce Texas și Virginia de Vest le penalizează pentru că preferă energia regenerabilă în detrimentul petrolului și gazelor. Recent, Texas a mers atât de departe încât a pus pe lista neagră zece companii financiare pentru că au fost prea ecologice.
Cea mai mare îngrijorare o reprezintă faptul că partizanatul ar putea compromite însăși democrația americană. Mulți republicani nu pot câștiga un scrutin primar decât dacă susțin „Big Lie” a lui Donald Trump, potrivit căreia l-a învins pe Joe Biden în 2020. În acel an, o coaliție de procurori generali republicani a dat în judecată alte state pentru a încerca să le invalideze voturile. Orice s-ar întâmpla la alegerile de la jumătatea mandatului, din noiembrie, astfel de dispute ar putea prolifera. America nu va avea un alt război civil, așa cum speculează unii experți agitați, dar a suferit deja violență politică și asta s-ar putea înrăutăți.
Disfuncția americană prezintă un risc pentru lume, care depinde de America pentru a menține ordinea bazată pe reguli (sau ce a mai rămas din ea), pentru a descuraja agresorii militari și pentru a oferi un exemplu de guvernare democratică. Se descurcă rău mai ales pe ultimul dintre aceste paliere. Ce se poate face?
Guvernul federal ar trebui să înceteze să-și neglijeze responsabilitățile. Politicile privind imigrația și schimbările climatice, de exemplu, sunt în mod clar mai bine stabilite la nivel național decât la nivel local. Reformele pentru a elimina blocajul din Washington, cum ar fi renunțarea la prelungirea dezbaterii în Senat, ar putea ajuta. Dar mai mult decât atât, America are nevoie de reformă electorală.
Ar trebui să pună capăt gerrymandering-ului (manipulării sistemului electoral) care le permite politicienilor să-și aleagă alegătorii și nu invers. Statele ar trebui să facă redistribuirea districtelor prin comisii independente, așa cum face Michigan, pentru a depolitiza procesul. Acest lucru ar face să fie mai greu pentru o parte să se înrădăcineze. De asemenea, prin crearea unor districte mai competitive, ar forța mai mulți politicieni să facă apel la centru.
Ar putea ajuta și faptul de a da permisiune districtelor multi-membri. În loc să divizeze districtele și să le permită să aleagă un singur reprezentant, acest lucru ar crește diversitatea vocilor din legislativele de stat și din Congres. Votul cu alegere calificată, în care a doua și a treia opțiune ale alegătorilor contează dacă niciun candidat nu câștigă majoritatea absolută a primelor preferințe, ar putea promova moderația (votul cu alegere calificată din Alaska, din această săptămână, a ținut-o pe Sarah Palin în afara Congresului). Diferite state ar putea încerca diferite politici.
Și alegătorii au responsabilitatea lor. Poate fi greu, în era rețelelor de socializare, să ignori valul de furie acumulată și să votezi pentru liderii care vor să ducă lucrurile la bun sfârșit. Dar alternativa este dezbinarea din ce în ce mai mare, iar asta nu duce la nimic bun. >>
