<< Unul dintre instrumentele de propagandă preferate ale Chinei este turneul de grup. În regiunea Xinjiang, de exemplu, demnitarii străini sunt adesea îndrumați de oficiali, în timp ce localnicii, aleși cu atenție, laudă Partidul Comunist pentru că le-a îmbunătățit viața. Când șefei ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, i s-a oferit un astfel de turneu, în mai, presa de stat chineză vocifera că vede „adevăratul Xinjiang”. Nu contează dovezile copleșitoare că peste un milion de uiguri și alte minorități etnice din regiune suferă o campanie violentă de încarcerare și îndoctrinare forțată, în ultimii ani >>, notează The Economist.
<< Harul salvator al turneului lui Bachelet, credeau activiștii, era că va accelera publicarea unui raport al biroului ei care detaliază abuzurile Chinei din Xinjiang. Evaluarea, întinsă pe trei ani, a fost gata în decembrie. Dar biroul ei a ținut-o înăuntru, se pare că sub presiunea Chinei care dorea să fie amânat cel puțin până după Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing, din februarie. S-a anunțat apoi că raportul va fi lansat după vizita lui Bachelet în Xinjiang – și după ce China a avut șansa să-l revizuiască și să-l comenteze (cum este normal). Au trecut câteva luni.
În cele din urmă, pe 31 august, în ultimele ore ale mandatului lui Bachelet, raportul a fost publicat. Este revigorant de direct. Bazându-se pe documentele proprii ale Chinei, precum și pe zeci de interviuri cu victime, raportul concluzionează că acțiunile Chinei „pot constitui crime internaționale, în special crime împotriva umanității”. Acesta critică „sistemul legislativ anti-terorism” confuz al Chinei, conform căruia uigurii și alte minorități au fost reținuți pentru acte inofensive precum descărcarea de WhatsApp sau contactarea familiei în străinătate. Au fost confirmate relatări îngrozitoare despre abuzuri, inclusiv viol și tortură, în centrele de detenție din Xinjiang. Sterilizarea forțată, munca silită, supravegherea absurdă și distrugerea moștenirii religioase și culturale sunt doar câteva dintre celelalte infracțiuni ale Chinei, potrivit raportului.
Într-un răspuns de 131 de pagini, China și-a justificat unele dintre acțiuni invocând rațiuni de securitate și a spus că raportul se bazează pe dezinformare și minciuni. Anul trecut, ministrul de externe al Chinei, Wang Yi, a numit Xinjiang un „exemplu strălucitor” al progresului în domeniul drepturilor omului.
Activiștii sunt în mare parte mulțumiți de raport. Ei își făcuseră griji că Bachelet, sub presiunea chineză, îl va reține sau îl va reduce. Acțiunile ei din ultimele luni nu au fost liniştitoare. La sfârșitul vizitei sale în Xinjiang, ea a vorbit în eufemisme guvernamentale chinezești, încadrând taberele de reeducare din regiune ca răspuns la terorism și numindu-le „centre de formare profesională” (ulterior, ea a spus că citează, nu aprobă termenul respectiv). Când a răspuns la întrebările puse de presa de stat chineză, ea a criticat rasismul și încălcările drepturilor în America. Aceasta este o tactică preferată a guvernului Chinei: a sublinia defectele Americii pentru a distrage atenția de la ale sale.
China a încercat demult să redefinească drepturile omului ca fiind legate de securitate și dezvoltare, nu de libertăți individuale. De asemenea, le descrie ca subiective. Wang a spus că „țările trebuie să promoveze și să protejeze drepturile omului în lumina realităților lor naționale și a nevoilor poporului lor”. China vrea să facă din sistemul ONU pentru drepturile omului „totul despre guvernele care au dialoguri între ele, mai degrabă decât urmărirea efectivă a investigațiilor și a răspunderii”, spune Sophie Richardson de la Human Rights Watch.
O coaliție de grupuri uigure a recomandat modalități de a construi pe baza raportului. Se spune că, în sesiunea din această lună, Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, ar trebui să înființeze o comisie de anchetă și că mediul de afaceri ar trebui să se distanțeze de companiile care sprijină acțiunile Chinei în Xinjiang. Se mai arată totodată că guvernele ar trebui să înceteze deportarea uigurilor și a altor minorități. Biroul lui Bachelet a așteptat „mult prea mult” pentru a-și prezenta raportul, spune Rushan Abbas, un activist uigur. Eforturile de a trage China la răspundere trebuie să ajungă din urmă. >>
