<< Până acum, în acest an, francezii au făcut o treabă bună înfățișându-și țara ca fiind una ruptă. De două ori au răspândit haos și au deraiat o vizită de stat, cu rebeliuni de stradă. Prima, din cauza creșterii vârstei de pensionare, a subliniat refuzul oamenilor de a se confrunta cu nevoilor de finanțare ale sistemului de pensii de stat. A doua, pe fondul împușcării mortale de către poliție a unui tânăr de 17 ani, a vorbit despre eșecul de a aplica legea corect în cartierele dificile. Președintele Emmanuel Macron conduce un guvern minoritar care pare să treacă din criză în criză >>, scrie The Economist.
<< Totuși, în spatele titlurilor, unul dintre misterele persistente ale Franței de astăzi este acesta: o țară cu aversiune la schimbare, cu talent pentru revoltă și cu un gust excesiv pentru impozite reușește încă să o ducă atât de bine. Recent, Franța și-a depășit chiar și marii colegi europeni. Din 2018, creșterea cumulată a PIB-ului din Franța, deși modestă, a fost de două ori mai mare decât în Germania și înaintea Marii Britanii, Italiei și Spaniei.
Într-adevăr, prin unele măsuri, Franța prezintă o vitalitate surprinzătoare în comparație cu cei mai mari patru vecini europeni ai săi. Acest lucru se datorează parțial deciziilor istorice. Rețeaua feroviară de mare viteză (și verde) a Franței, care a debutat în anii 1980, depășește nu numai America, ci și media marilor săi semeni europeni. De asemenea, Franța generează o parte dintre cele mai scăzute emisii de carbon din Europa, datorită nu surselor regenerabile, ci industriei sale nucleare, lansată în anii 1970. Aceasta încă oferă 66% din electricitatea Franței, în ciuda problemelor de întreținere de anul trecut de la cele 56 de reactoare ale țării. Sunt planificate acum șase reactoare de generație nouă.
Performanța Franței reflectă și alegeri mai recente. Are mai multe companii în top 100 global, măsurate prin capitalizarea bursieră, decât orice altă țară europeană. Acest lucru se datorează în mare măsură giganților săi din sfera bunurilor de lux, care au crescut în profit și anvergură, în ultimul deceniu. Brandurile franceze de lux au fost mai profitabile în 2022 decât firmele americane de tehnologie. Toate cele trei firme de top de lux din lume — LVMH, Hermès și Dior — sunt franceze.
Totuși, în afacerile franceze există mai mult decât cusutul manual și la mașină. Franța găzduiește și cea mai valoroasă bancă din zona euro, BNP Paribas. Între 2017 și 2022, țara și-a crescut ponderea în exporturile globale de arme cu patru puncte, la 11%. Anul trecut, Franța a înregistrat mai multe brevete decât media marilor săi vecini europeni și aproape de două ori mai multe decât Marea Britanie. Pe un platou împădurit, la sud de Paris, guvernul investește miliarde într-un cluster de inovație din jurul Saclay, conceput să devină un „MIT francez”.
Marea Britanie și Germania găzduiesc încă mai mulți dintre primii 100 de unicorni din Europa sau firme nelistate, evaluate la peste 1 miliard de dolari. Cu toate acestea, scena startup-urilor din Paris a fost transformată. Pionierii de altădată, cum ar fi Xavier Niel, au devenit figuri de establishment. În 2019, dl Macron a promis că Franța va produce 25 de unicorni tech până în 2025; cifra a fost atinsă anul trecut. „Absolvenții de școli de afaceri obișnuiau să prefere securitatea vieții din marile corporații”, spune Frédéric Mazzella, șeful BlaBlaCar, o firmă franceză de transport în comun și un unicorn timpuriu. „Acum a devenit cool să fii antreprenor în tehnologie”.
Cum se explică această performanță franceză sub-promovată? Un factor recent este renașterea globală a intervenționismului de stat, proaspăt la modă chiar și în America și Marea Britanie. În Franța, această tradiție merge înapoi până la ministrul de finanțe al lui Ludovic al XIV-lea, Jean-Baptiste Colbert, și a fost reînviată de planificatorii centrali guvernamentali, după cel de-al doilea război mondial, sub denumirea le Plan. Uniunea Europeană este acum mai puțin strictă în ceea ce privește subvențiile publice, lăsând Franța mai liberă în a-și satisface instinctele de bază.
Luați cele patru gigafabrici construite în „valea bateriei” din nordul Franței. Aceasta ajunge din portul Dunkerque până la Douvrin și Douai, în vechiul bazin minier. Când sau dacă va fi pe deplin operațională, va face din Franța unul dintre cei mai mari producători de baterii electrice din Europa. Sprijinul de stat a ajutat la a convinge ProLogium, o firmă taiwaneză, să construiască fabrica în Dunkerque. Roland Lescure, ministrul francez al industriei, susține că „nu a fost vorba doar de subvenții”, ci de „aprovizionare cu energie fiabilă, cu emisii scăzute de carbon”, precum și de „proceduri de planificare accelerate și ecosistemul de baterii în creștere”. Bateriile vor ieși de pe linia de producție din Douvrin în acest an, la doar doi ani după ce a fost depusă prima cerere de planificare.
O a doua explicație este reglarea fină a unui set de preferințe sociale. Francezilor cu minte revoluționară le place să creadă că societatea lor a devenit una profund inegală. Sentimentul este întărit de bogăția în creștere a miliardarilor lor, în timp ce inflația stoarce bugetele oamenilor obișnuiți. Anul acesta, Bernard Arnault, șeful imperiului de lux LVMH, a devenit pentru o vreme cel mai bogat om din lume, cu 211 miliarde de dolari (înainte de a-i ceda locul lui Elon Musk). În 2022, șase dintre primii zece miliardari europeni erau francezi. Dl Macron, care a redus impozitul pe avere la un simplu impozit pe conac, este văzut de către detractorii săi drept président des riches, înclinat să slăbească protecția muncii și să reducă beneficiile.
Cu toate acestea, Franța, sub Macron, a reușit să combine o atitudine mai favorabilă față de crearea de bogăție cu un stat al bunăstării care încă face o treabă mai bună decât marii săi colegi, în ceea ce privește corectarea inegalității. Rata franceză a sărăciei este mult sub media vecinilor săi europeni și puțin peste jumătate din cea a Americii. Educația la vârste mici, un mijloc dovedit de îmbunătățire a șanselor de viață pentru grupurile cu venituri mai mici, este acum obligatorie de la vârsta de trei ani. Francezii trăiesc în medie cu șase ani mai mult decât americanii și mult mai puțini sunt obezi. Rata lor de șomaj, de 6,9%, este cea mai scăzută din ultimii 15 ani. În ciuda reformelor lui Macron, statul francez încă percepe taxe mai multe, ca pondere din PIB, decât orice țară OCDE, cu excepția Danemarcei – și dedică mai mult cheltuielilor sociale.
Un ultim factor este cel al stabilității politice. Dl Macron este primul președinte în 20 de ani care a fost reales. Bruno Le Maire a fost ministru de Finanțe pentru cea mai lungă perioadă consecutivă, sub a cincea Republică. Perechea a promis să nu ridice taxe și s-a ținut de asta. O reuniune anuală, formată din titani corporativi străini invitați de domnul Macron la „Alege Franța”, s-a transformat într-un eveniment de elită căutat. Anul acesta, peste 200 dintre ei au venit pentru a lua masa la Versailles, anunțând, împreună, alte investiții de 13 miliarde de euro (14,4 miliarde de dolari). Morgan Stanley aproape că își dublează numărul de angajați la Paris. Pfizer își dublează investiția în țară la 1,2 miliarde de euro, în următorii patru ani. „Realitatea este că există o tendință pe termen lung către o mai mare atractivitate”, spune Ludovic Subran, economist șef la Allianz, un asigurător german.
Franța nu a înțeles totul bine, nici pe departe. Există preocupări reale cu privire la standardele din școlile de stat și accesul regional la serviciile de sănătate. Politica rămâne polarizată și societatea îngrijorată. Salariile medii reale au fost constante, nu au crescut ca în America. Toate aceste subvenții franceze și proiecte de infrastructură vin cu un preț care face ochiul să lăcrimeze când privește eticheta. Finanțele publice sunt întinse, parțial prin plafonarea facturilor la energie pentru a proteja consumatorii de criza costului vieții, care este eliminată treptat. Franța nu a echilibrat un buget guvernamental dinainte de nașterea domnului Macron.
Cu toate acestea, în timp ce francezii se îmbarcă în trenuri super-rapide, în drum spre vacanțele lor de vară de invidiat de lungi, modelul Franței continuă să-i sfideze pe cei care prevăd prăbușirea lui. O analiză recentă a lui Sam Bowman, un comentator britanic, a ridicat nedumeriri cu privire la avuția relativă a Franței în ciuda impozitelor mari și a legilor stricte ale muncii. O infrastructură mai bună, o planificare mai simplă și aprovizionarea cu locuințe, îngrijirea copiilor mai ieftină și energia abundentă păreau să explice acest lucru. „Franța greșește atât de mult”, a concluzionat el, „și totuși se descurcă destul de bine în ceea ce privește valorile care contează de fapt”. >>
Lumea nu ar trebui să-l lase pe Vladimir Putin să abandoneze afacerea cu cereale. Ce variante există
