Desființarea bruscă a USAID a dus la creșterea numărului de decese și îmbolnăviri, notează The Economist.
<< „Este sfâșietor”, spune Velontafa Jackia, o doctoriță din Sambava, în nord-estul Madagascarului. Până anul acesta, ea a făcut parte dintr-un proiect finanțat de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), care ajuta la trimiterea lucrătorilor medicali chiar și în cele mai îndepărtate colțuri ale acestei insule sărace. Însă, de când a fost oprită finanțarea, numărul pacienților tratați a scăzut. Jackia enumeră efectele: mai multe complicații la naștere, mai multe decese materne, mai multe decese cauzate de malarie și „numeroase focare de boli”. Oftând, adaugă: „Ne-am bazat prea mult pe ajutor extern, iar acum a dispărut”.
La nouă luni după ce administrația lui Donald Trump a început desființarea USAID, efectele se resimt în întreaga Africă subsahariană, unde America furniza peste două treimi din ajutorul bilateral pentru sănătate publică. Administrația Trump susține că această generozitate a creat o „cultură a dependenței”. Strategia sa „America First Global Health Strategy”, publicată în septembrie, afirmă că guvernele beneficiare trebuie să își asume o parte mai mare din responsabilități și din costuri. În teorie, este o idee bună, dar în practică, mulți oameni vor muri odată cu reducerea ajutoarelor.
America a devenit „națiunea indispensabilă” pentru sănătatea publică din Africa, notează Jeremy Nel, un doctor sud-african specializat în HIV. În 21 de țări africane, ajutorul american a reprezentat cel puțin 20% din cheltuielile guvernamentale pentru sănătate; în opt țări, procentul a depășit 50%; iar în trei țări (Somalia, Sudanul de Sud și Malawi) a depasit cheltuielile guvernamentale. America a fost, de asemenea, cel mai mare donator unic către organisme globale precum Global Fund to Fight AIDS, Tuberculosis and Malaria și agenții ONU precum Unicef (care ajută copiii), Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și World Food Programme (WFP).
Aceste contribuții s-au „prăbușit”, notează Charles Kenny de la Centre for Global Development (CGD), un think tank. Conform estimărilor privind plățile efectuate în anul fiscal 2025 (octombrie–septembrie), WFP a primit 326 milioane de dolari, comparativ cu 4,3 miliarde de dolari în anul fiscal anterior. Au fost reduse și fondurile pentru OMS (133 milioane vs. 553 milioane), Global Fund (1,3 miliarde vs. 2,3 miliarde) și Unicef (265 milioane vs. 1,1 miliarde).
Soarta ajutorului bilateral — adică banii necheltuiți prin organisme internaționale — este mai greu de evaluat. De obicei, acest ajutor era distribuit prin mii de contracte cu terțe părți, de obicei ONG-uri, care implementau programele în țara respectivă. Până la 1 august, 86% din contractele USAID (și 77% dintre cele legate de sănătate) fuseseră anulate. Deoarece unele dintre cele mai mari contracte rămân în vigoare, scăderea procentuală a finanțării nu este atât de dramatică. Kenny estimează că în 2025 cheltuielile cu ajutorul extern vor scădea cu 38% față de 2024.
Ajutorul extern ar putea fi restricționat pentru mulți ani; 2024 și 2025 vor marca probabil doi ani consecutivi de reduceri ale ajutorului bilateral din partea celor patru mari donatori (America, Marea Britanie, Franța și Germania) pentru prima dată de când OCDE, un club de țări în mare parte bogate, a început să colecteze date. Marea Britanie își reduce cheltuielile pentru ajutor de la 0,5% din PIB la 0,3% până în 2027. Bugetul propus de Trump pentru 2026 prevede o reducere cu două treimi a finanțării bilaterale pentru sănătate față de 2025 și niciun ban pentru OMS, Gavi (fond pentru vaccinuri) sau Global Fund.
Impactul reducerilor de ajutor asupra sănătății africane este dificil de observat deoarece sistemele de date folosite pentru urmărirea bolilor erau finanțate de ajutorul american — și au fost în mare parte închise. Totuși, două surse de informații indică motive de îngrijorare. Prima sunt estimările analiștilor, care iau în calcul relația dintre cheltuielile anterioare cu ajutorul și decesele prevenite, apoi fac efectiv operația inversă pentru a estima mortalitatea suplimentară. Kenny și un alt economist, Justin Sandefur, estimează că recentele propuneri de buget ale lui Trump ar putea pune în pericol până la un milion de vieți, în principal din cauza creșterii cazurilor netratate de HIV, tuberculoză și malarie.
Departamentul de Stat, care a preluat unele dintre funcțiile USAID, a declarat că va menține activitățile „salvatoare de vieți”. Acestea includ medicamente antiretrovirale pentru HIV și salariile lucrătorilor medicali care le administrează în cadrul PEPFAR, programul emblematic al Americii împotriva SIDA.
Însă o altă analiză realizată pentru CGD a arătat că contractele pentru aceste componente, care afectează 2,3 milioane de persoane, au fost totuși anulate. În plus, reducerile de fonduri pentru programele preventive expun sute de mii de oameni riscului de infectare cu HIV.
Departamentul de Stat a declarat că va oferi finanțare „de tranziție” țărilor până când acestea vor încheia noi acorduri bilaterale cu America, însă există puține semne că banii ajung efectiv. În plus, multe dintre ONG-urile cel mai bine poziționate pentru a cheltui aceste fonduri și-au închis operațiunile. Între timp, guvernele europene, de la care mulți africani sperau să primească ajutor pentru a acoperi golurile, fac, în unele cazuri, exact opusul.
A doua sursă de informații provine din rapoarte de pe teren despre haosul din Africa. În Africa de Sud, unde PEPFAR finanța doar o mică parte din programele anti-HIV, clinici au început să primească „migranți HIV” din țările vecine Eswatini, Lesotho, Mozambic și Zimbabwe, care nu mai găsesc medicamente în țările lor. „Ne întoarcem înapoi”, spune Olive Shisana, o epidemiologă sud-africană, citând estimări ale ONU care arată că ar putea exista peste 6 milioane de noi infecții HIV și 4 milioane de decese suplimentare cauzate de SIDA până în 2030 față de scenariul normal.
În Madagascar, oamenii care lucrau pentru proiecte finanțate de americani se tem de o criză iminentă în sudul insulei. Zona este afectată de secete regulate și foamete în masă. Însă aprovizionarea cu alimente de urgență reprezintă „o zecime din a fost” anul trecut, spune un înalt oficial umanitar.
În întreaga Africă, taberele de refugiați sunt vulnerabile. În Kiryandongo, Uganda, America finanța aproximativ 60% din bugetul WFP. Ronald Onen, din Sudanul de Sud, spune că în aprilie i s-a comunicat că nu mai este eligibil pentru rațiile de hrană. „Vă puteți imagina problemele, stresul pe care le-au provocat acestea”, spune el.
În iulie, sute de refugiați sud-sudanezi, înarmați cu bâte și macete, au atacat un complex care adăpostea refugiați nou-veniți și proviziile lor. Peste o sută de persoane au fost rănite, iar una a fost ucisă. O mamă a relatat că atacatorii i-au furat mâncarea, inclusiv cina pe care copiii ei urmau să o mănânce, parte a ajutorului alimentar primit.
Rapoarte la fel de îngrijorătoare vin și din nord-estul Nigeriei, unde America acoperea 60% din costurile umanitare. ONG-urile spun că sunt nevoite să refuze copii înfometați. În Somalia, WFP anunță că va trebui să reducă numărul persoanelor care primesc ajutor alimentar de la 1,1 milioane în august la 350.000, însemnând mai puțin de o zecime dintre cei care, potrivit agenției, au nevoie de ajutor.
ȘDe suferit a avut și îngrijirea de bază preventivă. La începutul lunii octombrie, CGD a observat o creștere a cazurilor de holeră în Angola, Congo, Sudan și Sudanul de Sud. În fiecare caz, a existat o reducere a finanțării americane pentru proiectele „WASH” — apă, canalizare și igienă.
Factorii de decizie africani fac doar declarații de complezență despre ideea că criza ar putea reprezenta o oportunitate. „Nu putem construi populații mai sănătoase doar pe baza generozității altor națiuni”, a declarat în august Muhammad Ali Pate, ministrul Sănătății din Nigeria. Însă ONG-urile și oficialii locali care gestionează consecințele sunt mai pesimiști. Seramila Teddy, guvernatorul provinciei din Madagascar unde lucrează dr. Jackia, spune că nu are bani pentru a trimite lucrători medicali în zonele îndepărtate. Guvernul Africii de Sud a spus că va înlocui finanțarea pierdută de PEPFAR, dar ONG-urile afirmă că nu a sosit niciun ban.
O criză tăcută poate fi periculos de convenabilă pentru ambele părți. America nu vrea să fie acuzată că a contribuit la decesele africane; guvernele africane nu vor să pară slabe și ineficiente. Între timp, semnele arată tot mai clar că „America First” înseamnă și „Africa last”. >>
