Taiwan – o insulă vitală, aflată sub o amenințare serioasă

Soarta Taiwanului va fi, în cele din urmă, decisă de pregătirea pentru luptă a poporului său, scrie The Economist.

<< Când președinta Taiwanului, Tsai Ing-wen, a anunțat extinderea recrutării militare, în decembrie 2022, ea a numit-o o „incomparabil de dificilă decizie”. Anterior, tinerii din Taiwan erau supuși doar la patru luni de conscripție. Începând din 2024, ei vor servi câte un an, cu o pregătire îmbunătățită. „Nimeni nu vrea război”, a spus ea. „Dar pacea nu va cădea din cer”. Taiwanul trebuie să se pregătească pentru război, a adăugat ea, pentru a-l preveni.

Decizia lui Tsai nu ar fi trebuit să fie atât de dificilă. Faptul că a fost reflectă o realitate tulburătoare: Taiwanul nu s-a decis cum sau chiar dacă să se apere. Este „cel mai periculos loc din lume”, dar în același timp și amorțit de amenințarea Chinei. Numai de la invadarea Ucrainei de către Rusia, dezbaterile serioase despre o posibilă invazie chineză au devenit normale. Acest lucru se datorează în parte faptului că Partidul Comunist din China este angajat într-un război informațional menit să semene confuzie. De asemenea, reflectă istoria și politica întortocheate ale Taiwanului.

Oficialii occidentali plănuiesc deja posibila luptă a Taiwanului împotriva Chinei. Cu toate acestea, taiwanezii nu au ajuns la un consens cu privire la cine sunt, cum relaționează cu China sau dacă ar trebui vreodată să lupte. Viitorul lor depinde de modul în care răspund la aceste întrebări, mai ales pe măsură ce se apropie următoarele alegeri prezidențiale.

China vede Taiwanul ca pe o provincie renegată pe care de mai bine de 70 de ani o amenință cu invazia. Dar, până de curând, războiul părea puțin probabil. Cu ajutorul americanilor, Taiwan a avut un avantaj militar de-a lungul secolului al XX-lea și un loc ambiguu, dar sigur în cadrul unei relații pașnice chinezo-americane. În ultimul deceniu, însă, această relație a trecut de la cooperare economică la concurență deschisă. Președintele Chinei, Xi Jinping, vorbește despre întinerirea națională, în termeni de victorie, asupra Americii, și și-a extins armata într-un ritm alarmant. Armata Populară de Eliberare a început să-i învingă pe americani în jocurile de război. China se mândrește cu cea mai mare flotă din lume, cu o forță estimată la 400 de nave până în 2025 (America are mai puțin de 300, Taiwan doar 26). Și-a extins arsenalul de rachete și cel nuclear pentru a ține forțele străine departe de strâmtoarea Taiwan.

China întreprinde, de asemenea, mai multe acțiuni în „zona gri” (mișcări amenințătoare în afara războiului). Numărul de avioane de război chinezești care traversează linia mediană a strâmtorii, un divizor neoficial, și intră în zona de identificare a apărării aeriene din sud-vestul Taiwanului, aproape s-a dublat în ultimii doi ani. Numărul  a crescut foarte mult după ce, în august 2022, Nancy Pelosi, pe atunci președinta Camerei Reprezentanților Americii, a vizitat insula. China a acționat un simulacru de blocadă după vizita ei, trăgând pentru prima dată cu rachete direct deasupra Taiwanului.

În timp ce oficialii americani se pregătesc pentru cel mai rău scenariu de invazie totală, ministerul Apărării din Taiwan este mai preocupat de acțiunile din „zona gri”, cum ar fi blocada sau ocuparea unei insule periferice. Insula principală a Taiwanului se află la aproximativ 160 km de coasta chineză, dar insula Kinmen este la doar 3 km distanță. Kinmen a fost un mijloc pentru turism și schimburi economice peste strâmtoare. Încă din 2018, importă apă din China, printr-o conductă de 16 km. Unii dintre cei care îndeamnă Taiwanul să se pregătească pentru invazie au sugerat că, după ce au văzut impactul sancțiunilor asupra Rusiei din cauza atacului său asupra Ucrainei, China ar avea nevoie de o cucerire rapidă a Taiwanului, nu de un conflict prelungit. Oficialii taiwanezi se tem că acțiunile din zona gri ar putea servi drept o testare timpurie a voinței internaționale. America ar putea foarte bine să lupte cu China pentru a apăra Taiwan – dar ar lupta cineva pentru Kinmen?

Pe măsură ce presiunea chineză asupra Taiwanului crește, taiwanezii caută sprijinul lumii. Taiwanul se află „în avangarda apărării globale a democrației”, a spus Tsai. Să-l lași să cadă ar fi un pas devastator către lumea „might-is-right”, pe care atât Xi, cât și Vladimir Putin din Rusia par să o favorizeze.

Liderii din Taiwan știu că nici democrația puternică, nici importanța economică nu sunt suficiente

Taiwanul are, de asemenea, o importanță extraordinară în economia mondială. Un conflict asupra Taiwanului ar produce mult mai multe daune chiar și decât războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Taiwanul produce mai mult de 60% din semiconductorii din lume, care alimentează orice, de la telefoane mobile la rachete ghidate, și 90% dintre cele mai avansate tipuri. Rhodium Group, un grup de cercetare, estimează că o blocada chineză a Taiwanului ar putea costa economia mondială mai mult de 2 trilioane de dolari.

Mai întâi, apără-te tu însuți

Liderii din Taiwan știu că nici democrația puternică, nici importanța economică nu sunt suficiente. Războiul din Ucraina i-a învățat că o țară mică, agresată de un vecin mai mare, trebuie să demonstreze că are voința de a rezista. Ripostează și există mai multe șanse ca lumea să-ți vină în ajutor. Dar Taiwanul nu este pregătit să lupte. După zeci de ani de scădere a cheltuielilor pentru apărare, armata sa s-a redus la 163.000 de soldați activi (față de cei 2 milioane ai Chinei). Are peste 2 milioane de rezerviști, dar poate antrena doar 110.000 dintre ei, în fiecare an. Recruții taiwanezi compară adesea timpul de antrenament cu o „tabără de vară”, glumind pe seama faptului că mătură podelele și smulg buruienile, în loc să învețe să tragă cu arme.

Oficialii americani și liderii militari taiwanezi în retragere sunt îngrijorați de strategia de apărare a Taiwanului. Generalii săi cheltuiesc prea mult din bugetul lor de apărare pe avioane de luptă, tancuri și nave de luptă care ar fi fost utile în urmă cu 30 de ani împotriva unei Chine mai slabe, dar acum sunt vulnerabile la rachetele chinezești. Guvernul Taiwanului repetă punctele de discuție americane despre războiul asimetric, lupta în care o țară mică trebuie să se apere de un inamic mai mare, dar armata sa încă nu s-a angajat în acest sens. Anunțurile lui Tsai privind reforma recrutării și formării sunt un pas înainte, dar nu suficient.

Cel mai amenințător atac chinezesc împotriva Taiwanului ar putea fi cel psihologic. De când a început războiul din Ucraina, mass-media taiwaneză a fost inundată de teorii ale conspirației și propagandă chineză, care stârnesc neîncrederea în America. NATO a băgat Rusia în colț, se spune adesea, și sacrifică Ucraina pentru interesele americane. Taiwanul trebuie să se ferească de SUA care îl împinge să fie următoarea Ucraină. Astfel de materiale sunt surprinzător de răspândite în Taiwan. Când China a lansat exerciții militare în jurul Taiwanului, după vizita lui Pelosi, pentru amenințarea insulei mulți au învinuit guvernul taiwanez și politicienii americani, iar nu China că amenința insula.

O astfel de învinovățire a victimelor este parțial un produs al dezinformarii chinezești, menită să irite societatea taiwaneză. Dar reflectă și istoria Taiwanului. Numele oficial al Taiwanului este Republica Chineză (ROC), care datează din 1912, când dinastia Qing a fost răsturnată. Partidul naționalist Kuomintang (KMT) a încorporat Taiwanul în ROC, în 1945. Acesta s-a refugiat pe insulă după ce pierduse războiul civil, în 1949, iar apoi a impus un sistem autoritar de partid unic și patru decenii de lege marțială, forțând populația locală să vorbească mandarina și să îmbrățișeze o identitate chineză.

Abia după ce Taiwanul s-a democratizat complet, la sfârșitul anilor 1980, a reapărut o identitate locală suprimată. Sondajele din 1992 au constatat că doar 17,6% dintre respondenți se identificau ca taiwanezi, față de 25,5% drept chinezi și 46,4% ca ambele categorii. Până în 2022, un sondaj similar al Centrului de Studii Electorale de la Universitatea Națională Chengchi a constatat că 61% dintre respondenți se identificau ca taiwanezi, 2,7% drept chinezi și 32,9% ca ambele categorii. Generațiile mai tinere, născute după ridicarea legii marțiale, au o identitate taiwaneză deosebit de puternică. Cu toate acestea, o minoritate din generația mai în vârstă din Taiwan încă se identifică cu China și speră ca într-o zi să facă parte din țara mamă. Trecerea Americii la recunoașterea Chinei comuniste și descurajarea independenței Taiwanului au stimulat, de asemenea, mai multă neîncredere în Washington.

Următoarele alegeri prezidențiale sunt programate la începutul anului 2024. Candidații vor trebui să propună o nouă viziune pentru viitorul Taiwanului într-o lume a ostilității chinezo-americane, din ce în ce mai adâncite. Privind sondajele legate de identitate, s-ar putea părea că Partidul Democrat Progresist (DPP) al lui Tsai ar câștiga ușor. Sprijinul pentru independență a crescut, iar sprijinul pentru unificare a scăzut. Afilierea la KMT a scăzut pe măsură ce afilierea la DPP a crescut.

Identitatea nu este singurul factor în politica Taiwanului. O pluralitate de taiwanezi sunt nehotărâți cu privire la afilierea la un partid sau la poziționarea independență versus unificare. Aproximativ 57% dintre respondenții din sondajele recente susțin „statu quo”-ul independenței de facto – și niciun război. Totuși, alegătorii ar putea fi nevoiți să aleagă între una sau alta: lupta pentru suveranitate sau predarea pentru pace. Partidul Comunist Chinez promovează mesajul defetist conform căruia America îi manipulează pe liderii „separatiști” din Taiwan pentru a provoca China și va fi vina lor dacă China este „forțată” să atace. Taiwanezii ar trebui, în schimb, să coopereze în liniște cu China împotriva unui Occident înșelător.

Poate că tinerii din Taiwan sunt obișnuiți cu o astfel de propagandă. Dar ei sunt grupul cu cea mai mică prezență la vot. Cea mai mare prezență la vot este în rândul celor cu vârsta cuprinsă între 55 și 75 de ani, ce includ conservatorii care sunt cei mai predispuși să favorizeze satisfacerea dolenațelor Chinei. „Votați pentru DPP și tinerii voștri vor merge pe câmpul de luptă. Votați pentru KMT și nu va exista un război între strâmtori”, a declarat Ma Ying-jeou, fost președinte și lider al KMT, înainte de alegerile locale din noiembrie, pe care KMT le-a câștigat. Alegerile locale pot fi mai mult despre guvernarea la nivel de oraș și județ decât despre politica față de China. Dar discuțiile despre război din această campanie au fost avanpremiera unei dezbateri mai ample, care urmează să aibă loc în Taiwan.

Taiwan este o democrație, așa că viitorul său stă în mâinile oamenilor. Dar asta îl face vulnerabil în fața exploatării autoritare. China promovează deja idei defetiste și dezbinătoare în mass-media din Taiwan. Depinde de taiwanezi să se unească împotriva lor. Ei trebuie să decidă cine sunt, în ce cred, dacă vor lupta și cât ar putea costa. Ar trebui să-și prețuiască libertățile suficient pentru a fi gata să facă sacrificii pentru ele. Acesta este un mesaj dificil din punct de vedere politic, deși nu unul complet nou. La urma urmei, libertatea de care se bucură acum a avut și ea un preț. >>

Oficial american: China intenţionează să atace Taiwanul, dar nu neapărat înainte de 2030

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here