Comunitatea de Informaţii a Statelor Unite a admis joi că agenţiile sale componente au două teorii cu privire la originea virusului SARS-CoV-2, două agenţii considerând că acesta a apărut pe cale naturală din contactul uman cu animale infectate, iar o a treia privilegiind ipoteza unui posibil accident de laborator drept sursă a pandemiei de COVID-19.
Publicația The Spectator a abordat pe larg subiectul.
🔹 În martie anul trecut, toată lumea a fost de acord, inclusiv eu, că a discuta despre pandemie că ar proveni dintr-un laborator era o prostie pseudoștiințifică, aproape la fel ca OZN-urile și monstrul Loch Ness. Raționamentul era că mama natură este un inginer genetic mai bun decât vom fi noi vreodată, așa că o infecție cu un asemenea grad de răspândire n-ar fi putut fi niciodată creată într-un laborator.
Acum, starea de spirit s-a schimbat. Chiar și dr. Anthony Fauci, consilierul-șef pe probleme medicale al președintelui SUA, spune că „nu este convins” că virusul a apărut în mod natural. Luna aceasta, o scrisoare din revista Science semnată de 18 virologi și alți experți – inclusiv un colaborator apropiat al laboratorului Wuhan, aflat în centrul dezbaterii, Ralph Baric – cerea ca o astfel de ipoteză să fie luată în serios. Brusc, jurnaliștii s-au trezit și-au început să scrie articole, recunoscând că este posibil să se fi pripit atunci când au etichetat chestiunea drept o teorie trumpiană a conspirației. CNN a relatat săptămâna aceasta că, în acest sens, administrația Biden a închis ancheta Departamentului de Stat.
În mod ironic, punctul de cotitură a fost „conferința de presă” din 9 februarie la Wuhan, unde o echipă de oameni de știință din Occident care reprezenta Organizația Mondială a Sănătății a stat cuminte într-o sesiune propagandistică de trei ore, la sfârșitul unui tur de studiu de 12 zile. Ținuți sub o observație strictă, oamenii de știință occidentali (aprobați de guvernul chinez) ascultaseră în principal prezentările colegilor lor chinezi în timpul vizitei și nu făcuseră ei înșiși cercetări. Cu toate acestea, rezultatul a fost prezentat lumii ca și cum ar fi concluzia OMS.
În conferința de presă s-a spus că teoria scurgerii de laborator este „extrem de puțin probabilă” și nu va fi investigată în continuare; oamenii de știință de la Institutul de Virologie din Wuhan au bătut monedă pe acest mesaj timp de trei ore. În schimb, teoria favorizată de guvernul chinez – conform căreia virusul a ajuns la Wuhan prin carnea înghețată de la o fermă de iepuri sau dihori din sudul Chinei sau din sud-estul Asiei – a fost considerată plauzibilă, în ciuda lipsei totale de dovezi.
Atât de caraghioasă a fost această mică piesă de teatru, încât chiar și directorul general al OMS, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, a fost nevoit să bată în retragere câteva zile mai târziu: „Toate ipotezele rămân deschise și necesită studii suplimentare.” Dr. Peter Ben Embarek, care a condus echipa de studiu, a adăugat: „Nu cred că conferința de presă a fost un câștig de relații publice pentru China.” Guvernele Marii Britanii, Americii și altor 12 țări au emis o declarație comună exprimând „preocupări” legate de veridicitatea studiului.
Rezultatul nu doar că n-a pus capăt ipotezei scurgerilor de laborator, dar studiul OMS-China a acționat mai mult ca Peter Cushing în rolul baronului Frankenstein, galvanizând un lucru mort. Aproape fiecare zi aduce acum un nou articol sau care cere o investigație transparentă. Veteranul New York Times și Nature Nicholas Wade a arătat cu degetul direct spre laborator într-un lung eseu publicat de Bulletin of the Atomic Scientists. De asemenea, două eseuri ample ale jurnaliștilor de stânga Nathan Robinson, în Current Affairs, și Donald McNeil, în Medium, au susținut că este timpul să revizuim teoria laboratorului, adăugând că doar pentru că Donald Trump a crezut că virusul a evadat dintr-un laborator asta nu înseamnă că nu este și adevărat.
Problema este parțial aceea că jurnaliștii au confundat două teorii diferite anul trecut: că virusul ar fi putut scăpa dintr-un laborator în timpul unor cercetări menite să prevină o pandemie; că avem de-a face cu un proiect secret de creare a unui supervirus pentru a fi utilizat ca armă biologică. Această din urmă teorie rămâne neverosimilă; prima nu a fost niciodată neverosimilă.
La urma urmei, primul virus Sars – care nu este la fel de infecțios – a scăpat în laborator de cel puțin patru ori între 2003-2004, în Taiwan, Singapore și Beijing (de două ori). În mod alarmant, încă nu există informații clare cu privire la modul în care s-a întâmplat în trei dintre aceste cazuri: eprubetă scăpată sau mănușă perforată. Deci, nu este necesară consemnarea unui incident, iar oamenii de știință din Wuhan care jură că nu s-a întâmplat niciun accident ar putea să aibă dreptate, dar s-ar putea ca virusul să se fi scurs.
Nu a fost în întregime vina jurnaliștilor că cele două idei s-au confundat. La începutul pandemiei, două grupuri de oameni de știință au publicat articole insistând pe o origine naturală și criticând teoriile bazate pe laborator. Ambele grupuri n-au alocat prea multă atenție distincției dintre un virus scurs și unul fabricat. La începutul lunii februarie 2020, când aproape nimic nu se știa despre virus, ca să nu mai vorbim de originea acestuia, dr. Peter Daszak de la EcoHealth Alliance a redactat o scrisoare către Lancet, semnată în cele din urmă de 27 de oameni de știință: „Condamnăm cu tărie teoriile conspirației care sugerează că 2019-nCoV nu are o origine naturală.” Asta a fost o încercare de a exclude ipoteza scurgerii unui virus natural dintr-un laborator, precum și cea legată de ingineria unui virus sintetic.
Limbajul a fost reprodus în mod cuviincios în mass-media. Pentru că a ridicat problema scurgerii de laborator, senatorul Tom Cotton a fost acuzat de Washington Post că „suflă în jarul unei teorii a conspirației care a fost contrazisă în mod repetat de experți”; New York Times scria că laboratorul din Wuhan era „centrul teoriilor conspirației nefondate și promovate de administrația Trump”; iar National Public Radio (NPR) relata că „oamenii de știință au dezamorsat teoria accidentului de laborator”. În The Guardian, dr. Daszak a scris un articol cu titlul: „Ignorați teoriile conspirației: oamenii de știință știu că Covid-19 nu a fost creat într-un laborator”.
Dr. Daszak, un parazitolog născut în Marea Britanie, este un „grantrepreneur” împlinit, care și-a construit un imperiu din vânătoarea de virusuri și din analizarea lor în laboratoare, mare parte în China. Alianța EcoHealth, o fundație pe care acesta a creat-o în urmă cu un deceniu dintr-o organizație caritabilă pentru animale sălbatice, a adunat 17 milioane de dolari anual, în principal de la Pentagon, de la Institutele Naționale de Sănătate din SUA și de la Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională – fiind plătit cu 400.000 de dolari pe an. Nu-i de mirare că a vrut să zdrobească orice „zvonuri, dezinformări și teorii ale conspirației”, așa cum a scris în e-mailul său adresat colegilor din domeniul științei. „Nu avem interese concurente”, spunea acesta în Lancet, ceea ce era ciudat, având în vedere că dr. Daszak colaborase îndeaproape și oferise finanțare (și se distrase la sesiuni de karaoke cu șeful) laboratorului din Wuhan.
Celălalt studiu care a convins mulți oameni, inclusiv pe mine la început, că ar putea fi exclusă teoria laboratorului, a venit de la dr. Kristian Andersen – Scripps Research Translational Institute – și patru dintre colegii săi, fiind publicat în revista Nature Medicine în martie 2020. Argumentele lor s-au bazat în special pe logica conform căreia crearea unui virus sintetic ar fi lăsat urme în genom și ar fi folosit un șablon cunoscut. Ambele sunt discutabile, dar, în orice caz, studiul n-a spus mare lucru despre posibilitatea ca un virus natural al liliecilor să se fi scurs din greșeală dintr-un laborator. Totuși, „fact checkers”-ii de pe Facebook, Wikipedia și mass-media au exclus și varianta. Prin urmare, luni de zile orice discuție despre scurgerile de laborator a fost etichetată drept „teoria conspirației”.
Laboratorul care colectează asiduu coronavirusurile de la liliecii cu potcoavă de mai bine de un deceniu, adunând o colecție mult mai mare de probe și secvențe genetice decât orice alt laborator din, se întâmplă să se afle în Wuhan, ca parte a Institutului de Virologie. Condus de dr. Shi Zhengli, institutul se lăuda în 2019 că are în baza sa de date cel puțin 100 de virusuri diferite tip Sars.
Nu putem verifica aceste eșantioane, deoarece baza de date a intrat offline pe 12 septembrie 2019, chiar înainte de începerea pandemiei, iar dr. Shi refuză insistent să o redeschidă, argumentând că a fost ținta „atacurilor cibernetice”. Cum să nu… în septembrie 2019? Și nu există altă modalitate de-a oferi datele? Dr. Daszak spune că știe ce este în baza de date și că nu are nicio relevanță, motiv pentru care nu i-a cerut prietenului său, dr. Shi, s-o împărtășească cu alții. Mda. Când am criticat lipsa de transparență într-o discuție cu un om de știință britanic, el mi-a spus: „Sunt comuniști, la ce vă așteptați?” Nu înțeleg de ce ar trebui să fie asta ceva liniștitor.
Scopul tuturor acestor vânători de virusuri și experimente a fost de-a prezice și preveni următoarea pandemie. În cel mai bun caz – au eșuat în asta; în cel mai rău caz – e posibil să o fi provocat. Este încă posibil ca cineva să fi luat Covid într-o piață umedă, prin contactul cu un animal infectat de către un liliac. Dar, în cazul epidemiei Sars din 2002-2003, au trecut doar câteva săptămâni până când oamenii de știință au aflat că manipulatorii de alimente se infectaseră de la civetele de palmier, care erau vândute în piețele din provincia Guangdong. Și asta s-a întâmplat înainte de inventarea secvențierii genomice moderne de mare viteză. Astăzi, cu o tehnologie mult mai bună și după 18 luni de căutări, autoritățile chineze au testat în nord 80.000 de animale în piețe, la ferme și în sălbăticie, și au concluzionat că niciunul nu purta Sars-CoV-2 (fără a lua în considerare pisicile, nurcile ș.a.m.d., care s-au infectat de la oameni odată ce pandemia a început). Virusul găsit în doi pangolini, în 2019, este o fundătură: o legătură prea depărtată, nicăieri în apropiere de Wuhan, și niciunul dintre manipulatorii de pangolini nu s-a îmbolnăvit.
Găsirea unor veri apropiați ai virusului pandemic, anul trecut, la liliecii cu potcoavă din Thailanda, Cambodgia și Japonia a dus la o explozie de entuziasm în China, cum că vina ar putea fi dată pe alții; numai că treburile stau altfel, cel mai apropiat virus legat de Sars-CoV-2 este unul provenind din anusul unor lilieci cu potcoavă, dintr-o mină situată într-un loc numit Beng-ping, județul autonom Mojiang, regiunea Yunnan. Și colegii dr. Shi, care au extras probe din acești lilieci, au călătorit apoi până la Wuhan, în 2013. Aceștia fuseseră în acel loc pentru că șase bărbați, care luaseră la lopată guano în 2012 în acea mină, manifestau simptome precum Covid-19 și trei dintre ei muriseră. Aceasta a fost una din cele șapte astfel de misiuni în mina respectivă: un fapt aflat de la o echipă de investigatori amatori numită Grupul Drastic – cu mult timp înainte ca laboratorul să admită.
Deci, singura legătură cunoscută dintre Wuhan și unica sursă cunoscută a singurului specimen cunoscut al celui mai apropiat virus de cel care provoacă Covid-19 o reprezintă oamenii de știință. Este puțin probabil ca altcineva să coboare în mină și apoi să călătorească o mie de mile până în Wuhan. Cu toate acestea, virusul liliecilor din Mojiang nu este Sars-CoV-2, deci fie există un verișor mai apropiat acolo, fie un virus similar al liliecilor a fost adus la Wuhan de către oamenii de știință, producându-se apoi o scurgere. Pentru a evita o nouă pandemie, trebuie să știm neapărat cu ne confruntăm. 🟦
Context
Preşedintele Joe Biden a cerut miercuri serviciilor americane de informaţii „să îşi sporească eforturile” pentru a explica originea COVID-19 şi să furnizeze un raport în termen de 90 de zile.
Mult timp respinsă de majoritatea experţilor, teoria unui accident de laborator la Wuhan, în China, a revenit în forţă în ultimele săptămâni în dezbaterile din SUA.
Joe Biden a reamintit că activitatea serviciilor americane de informaţii americane, care se concentrează pe două ipoteze – originea animală sau scurgerea dintr-un laborator -, nu a permis până în prezent să se ajungă la „o concluzie definitivă”.
„Statele Unite vor continua să colaboreze cu partenerii săi din întreaga lume pentru a face presiuni asupra Chinei cu scopul ca să participe la o anchetă internaţională completă, transparentă şi bazată pe dovezi”, a adăugat preşedintele SUA, deplângând atitudinea Beijingului în această problemă.
