„Rezultatul negativ, o preluare militară de către talibani, nu este un deznodământ inevitabil”, a insistat luna trecută Mark Milley, cel mai în vârstă soldat american, reiterând sprijinul Americii pentru guvernul afgan. Generalul Milley are dreptate: o astfel de preluare a puterii nu este chiar inevitabilă, în ciuda plecării trupelor americane. Dar pericolul crește pe zi ce trece – în mare parte, deoarece America, indiferent de ceea ce spun generalii săi, face prea puțin pentru a ajuta, scrie The Economist.
🔹 În mod ideal, America n-ar fi avut de ce să-și retragă forțele. De câțiva ani, cu doar câteva mii de soldați care au suferit puține pierderi, a reușit să mențină un echilibru între guvernul afgan și talibani, datorită în mare parte puterii aeriene. Cu toate acestea, anul trecut, când Donald Trump era președinte, America a încheiat un acord cu talibanii. În schimbul unei promisiuni din partea insurgenților de-a nu adăposti teroriști internaționali, s-a angajat să se retragă complet din Afganistan. Nu contează că insurgenții au refuzat orice fel de încetare a focului; nu contează că n-au oferit altceva decât negocieri indirecte cu guvernul susținut de americani la Kabul; domnul Trump și-a dorit un sfârșit rapid al celor 20 de ani de misiune, iar președintele Joe Biden a dus mai departe decizia dură.
Graba Americii de-a părăsi locul le-a permis talibanilor să renunțe la pretenția negocierilor și să-și dubleze campania de îndepărtare a guvernului cu forța. Insurgenții nu controlau niciuna dintre cele 34 de capitale de provincie săptămâna trecută. Între timp, au pus mâna pe zece. Trei dintre cele mai mari orașe ale țării, Herat, Kandahar și Mazar-i-Sharif, sunt atacate. America nu mai are nicio aeronavă militară în Afganistan care să poată respinge astfel de atacuri. În schimb, le trimite din bazele îndepărtate din Golf și de pe portavioanele din Marea Arabiei – un aranjament mult mai puțin eficient. Și mulți dintre mecanicii care ajutau la întreținerea avioanelor forței aeriene afgane au plecat cu americanii, reducând și mai mult puterea militară a guvernului.
Acest lucru a dus la o situație care, dacă va continua, va fi un dezastru. Când talibanii au condus ultima dată țara, în anii 1990, au ținut fetele în afara școlii, au închis femeile în case și-au bătut pe oricine asculta muzică sau purta haine greșite. Nu s-au schimbat prea mult de atunci. În zonele pe care le controlează acum, ucid funcționari publici și lucrători din ONG-uri și le ordonă familiilor să-și predea fiicele ca să „se căsătorească” cu trupele lor.
Un emirat taliban reînviat nu-i va abuza doar pe afgani; va răspândi suferință în întreaga regiune. Afganistanul este deja cel mai mare producător de heroină din lume, o afacere pe care talibanii o taxează fericiți. De asemenea, exportă milioane de refugiați, în special în Pakistan și-n Iranul vecin. Violența extremistă este o altă marfă de export. O aripă a talibanilor a ucis zeci de mii de pakistanezi în timpul unei sângeroase campanii teroriste care a durat ani de zile. Unii din regiune poate că sunt mulțumiți de umilirea Americii, dar plăcerea lor va fi de scurtă durată.
Cu toate acestea, în loc să-și unească forțele pentru a-i înfrânge pe talibani, puterile regionale se ceartă și se luptă pentru avantaj. Și-n loc să găsească modalități de-a ajuta guvernul afgan, America îi întoarce rapid spatele. Pe 10 august, domnul Biden a declarat că, de fapt, armata afgană va trebui să lupte singură.
Dacă este lăsat să se descurce singur, guvernul se va prăbuși. Dar America ar putea împiedica acest lucru fără a restabili o garnizoană permanentă. Ar putea, de exemplu, să desfășoare forțe speciale în scurte misiuni pentru a întări armata afgană. Ar putea extinde utilizarea portavioanelor pentru a oferi sprijin aerian sau apela la țările vecine pentru a permite accesul, cel puțin temporar, avioanelor americane. Mai presus de toate, domnul Biden ar putea da un semnal că nu intenționează să abandoneze Afganistanul – o impresie care, mai presus de orice, ar stăvili avansul talibanilor. În ultimii 20 de ani, America n-a reușit să transforme Afganistanul într-o democrație înfloritoare, dar totuși o poate opri din drumul spre o teocrație violentă.🟦
