„Dacă Rusia ar invada Ucraina, Germania ar fi de partea rușilor? Pentru cea mai mare parte a istoriei noastre de după război, aceasta ar fi fost o întrebare absurdă, dar lucrurile se schimbă rapid în Europa. În urma evenimentelor recente, nu ar fi irațional ca Vladimir Putin să parieze că, în cazul în care se va ajunge într-un punct critic, va putea conta pe neutralitatea germană – sau chiar pe sprijin”, scrie Wolfgang Münchau într-un editorial din The Spectator.
<< Criza din Ucraina evoluează rapid, cu până la 100.000 de soldați ruși adunați acum lângă granița sa. Întrebarea evidentă este: ce s-ar întâmpla dacă Putin ar invada? Ar diviza UE, expunându-și dependența energetică de Rusia, ar ruina ceea ce a mai rămas din relațiile transatlantice și ar forța Germania să aleagă între tabere. Oficialii de la Kiev sunt convinși că această alegere a fost deja făcută și că Germania cooperează activ cu Rusia, așa cum demonstrează construcția masivei conducte Nord Stream 2.
Această nouă conductă – construită, dar neaprobată încă – poate transporta 150 de milioane de litri cubi de gaz din Rusia în Germania în fiecare zi. De asemenea, permite Rusiei să facă ceea ce vrea în Ucraina, fără a-și face griji legate de întreruperea furnizării piețelor de gaze din Europa. La Kiev este de înțeles că amenințarea rusă s-a intensificat la scurt timp după finalizarea conductei de 760 de mile. Dar Germania se află în negare – și nu există niciun sentiment de criză.
Tonul general din mass-media germană este unul de nedumerire, că străinii chiar sunt interesați de această conductă. Unul dintre puținii jurnaliști care și-a exprimat îngrijorarea este elvețianul Mathieu von Rohr de la Der Spiegel, care susține că Partidul Social Democrat (SPD), aflat la putere, are o „problemă cu Rusia”. Acesta este un mod politicos de-a o spune. O descriere mai exactă este aceea că anumite părți ale partidului – fostul cancelar Gerhard Schröder, cu siguranță – joacă ferm în echipa lui Putin. Christine Lambrecht, ministrul Apărării din Germania, este unul dintre nenumărații politicieni SPD care insistă că Nord Stream 2 nu are nimic de-a face cu politica.
Dacă Rusia va acționa împotriva Ucrainei – sau a oricărui membru NATO – una dintre formele evidente de represalii ar fi cea economică. Excluderea Rusiei din sistemul Swift de transfer internațional de bani ar fi unul dintre puținele instrumente eficiente de care dispune UE. Așa că a fost interesant să văd că Friedrich Merz, probabil următorul lider al opoziției din Germania, din Uniunea Creștin Democrată (CDU), declară că o astfel de mișcare nu ar trebui luată în considerare.
O mutare de acest fel împotriva Moscovei „ar putea fi o bombă atomică pentru piețele de capital și, de asemenea, pentru bunuri și servicii”, a spus Merz. „Ar trebui să lăsăm Swift neatins.” Nu o fi Merz la putere, dar Olaf Scholz, noul cancelar al Germaniei, probabil că este de acord cu el. În politica germană, a nu supăra Rusia este o strategie care se bucură de sprijin bipartizan.
Și americanii sunt foarte optimiști în această problemă. Senatul SUA a respins cu cinci voturi în lipsă posibilitatea de a-i administra Rusiei o palmă în chestiunea Nord Stream 2: cei care s-au opus au spus că acest lucru ar rupe legăturile cu Germania. Așa că America tace, iar europenii probabil vor bloca orice sancțiuni suplimentare care sunt împotriva propriilor interese. Putin nu are de ce să se teamă, cel puțin în ceea ce privește repercusiunile financiare. Acest lucru transmite un mesaj: că Occidentul (și Germania în special) consideră acum Ucraina și Belarus ca parte a sferei geopolitice ruse. Și dacă Putin ar invada? Ar fi o „dispută la frontiera locală”, așa cum a spus un diplomat german.
Iată întrebarea pe care europenii ar trebui să și-o pună: dacă Putin începe să înghită părți din Ucraina, unde se va opri? Va închide istmul Suwalki, granița terestră dintre Polonia și statele baltice? În sud, el ar putea încerca să taie un pod către Transnistria, provincia de est a Moldovei, vorbitoare de limbă rusă. Acest lucru ar izola statele baltice de restul UE și ar oferi Rusiei controlul total asupra Mării Negre.
Dacă Occidentul ar încerca cu adevărat să oprească expansionismul lui Putin, Germania ar avea o dezbatere publică despre ce urmează să facă. În schimb, auzim doar ceea ce nu se va întâmpla. Avem un angajament public din partea lui Joe Biden că SUA nu vor desfășura, sub nicio circumstanță, trupe. Germania ne spune că nu ar exclude, sub nicio formă, Rusia din sistemul de plăți Swift.
Semnalul pe care Occidentul – și în special Germania – îl trimite Rusiei este că Ucraina și Belarus sunt deja considerate parte a sferei rusești de influență. Europa de Est devine din nou o sursă majoră de tensiuni geopolitice. Trupele ruse nu se îndreaptă doar către granița cu Ucraina, există și mișcări în Belarus, răspândite destul de uniform prin țară. Rusia are rachete nucleare cu rază medie de acțiune staționate în Kaliningrad, care pot ajunge la Berlin, totuși germanii vorbesc acum despre eliminarea umbrelei nucleare a Americii. Este o decizie ciudată. Este Putin într-adevăr un aliat atât de de încredere?
Uităm ușor că ordinea politică post-1989 în Europa este una extrem de fragilă. Expansiunea NATO în Europa de Est – și liberalizarea economică în mare viteză – a fost întotdeauna o strategie cu risc ridicat. A dat naștere unor sisteme de capitalism instabil, care, la rândul său, au dus la ascensiunea regimurilor autoritare. Rusia s-a reafirmat acum ca principală putere europeană, o performanță uluitoare, având în vedere ponderea economică ușoară a țării. Economia sa este de dimensiunea Spaniei, dar nicio țară europeană nu a reușit să folosească atât de strategic puterea sa economică. Rusia este în ascensiune, iar ordinea condusă de Vest este în retragere.>>
BREAKING | NATO consideră ”inacceptabilă” cerinţa Rusiei privind o retragere din Bulgaria şi România
