„Cada cu hidromasaj care i-a pus capac. Fotografiile cu susținătorii convoiului canadian relaxându-se într-o cadă cu hidromasaj pe-o stradă din centrul orașului Ottawa weekendul trecut au făcut turul jurnalelor de știri. Acum, Justin Trudeau și-a ieșit din minți și a invocat măsuri de război, cunoscute sub numele de Legea Situațiilor de Urgență. El vrea cada cu hidromasaj să dispară imediat de pe străzi și are nevoie de puteri ca-n vreme de război pentru a o face. Libertățile civile rămân „temporar” suspendate… doar pentru două săptămâni, în timp ce-i aplatizăm pe protestatari!”, scrie Jane Stannus într-un editorial din The Spectator.
<< La anunțarea „stării de urgență” (stare de urgență mulată pe starea de urgență deja existentă), guvernul lui Trudeau a declarat că băncilor li se permite să înghețe conturile personale și de afaceri bazându-se pe simpla suspiciune de implicare în protest, fără a obține în prealabil o hotărâre judecătorească. Guvernanții nu pot fi dați în judecată pentru astfel de acțiuni. Poliția, agențiile de informații și băncile sunt autorizate să partajeze „informații relevante”. Băncile sunt acum obligate să raporteze relațiile financiare ale persoanelor implicate în proteste Serviciului canadian de informații de securitate.
Legea permite, de asemenea, guvernului să forțeze întreprinderile (cum ar fi camioanele de remorcare) să furnizeze servicii, să interzică adunările publice și călătoriile, să interzică utilizarea unei anumite proprietăți și să securizeze anumite zone. Implementării acestei legi i s-au opus doar patru guvernatori.
Judecând după comportamentul său, Trudeau a sperat la un fel de violență încă de când a început mișcarea camionagiilor. Avea nevoie de ceva, orice, care ar fi putut servi drept un moment canadian gen 6 ianuarie, pentru a-și aroga și mai multe puteri dictatoriale decât a permis starea de urgență existentă a Canadei. Dar, în ciuda provocării constante, camionagii nu i-au dat destule motive pe care să-și sprijine planul. Nici măcar eforturile celor mai buni condeieri subvenționați de stat (mass-media din mainstream) nu au putut transforma – în toată gloria lor de castel gonflabil – acest lucru într-o insurecție credibilă.
Da, au existat și sunt blocaje la frontieră – dar pașnice (cea mai semnificativă blocadă de până acum, la Ambassador Bridge dintre Ontario și Michigan, a fost rezolvată înainte ca Trudeau să invoce Legea Situațiilor de Urgență). Nesupunerea civilă pașnică este un mijloc legitim de-a atrage atenția asupra nedreptății atunci când mijloacele obișnuite de recurs au fost epuizate. Teoreticienii scriu despre necesitatea de-a rezerva această metodă pentru cazurile de nedreptate grav înrădăcinate, unde există o șansă rezonabilă ca nesupunerea civilă să poată atinge scopul dorit.
Cu toate acestea, elitele Canadei, atât din stânga, cât și din dreapta, din păcate, se raportează la prezența camionagiilor în capitală și la granițe ca la ceva jenant, la un fel de excrescență pe chipul națiunii. Pentru ei, problema nu-i una de nemulțumire a cetățenilor, ci una de optică și economie. Nu sunt interesați să audă despre impactul decretelor asupra vieții cetățenilor. Nu doresc o analiză publică cost-beneficiu sau să ofere un plan clar de ieșire din măsurile Covid.
Atitudinea lor demonstrează că liniile obișnuite de comunicare între oameni și guvern au fost rupte. Nemulțumirile camionagiilor și ale susținătorilor nu au putut fi soluționate prin mijloace civile obișnuite. Dintre condițiile necesare pentru a justifica nesupunerea civilă, cel puțin una a fost îndeplinită.
Această nesupunere civilă este tot ceea ce Trudeau poate invoca în justificarea Legii Situațiilor de Urgență. Motivul este că protestele continue și nesupunerea civilă pașnică constituie o amenințare la adresa securității naționale și-a economiei. Totuși, un guvern credibil ar fi evitat în totalitate această situație, abordând, sau cel puțin exprimându-și dorința de-a evalua, suferința pe care o provoacă propriului popor. Legea Situațiilor de Urgență ar trebui să fie invocată doar ca ultimă soluție într-o criză reală – Legea privind măsurile de război a fost invocată ultima oară sub Pierre Trudeau, ca răspuns la terorismul real, care implicase numeroase bombardamente și răpirea și uciderea unui ministru de cabinet.
Este absolut adevărat că blocadele costă sume enorme de bani, controlează punctele cheie de acces ale națiunii, enervează SUA, cel mai bun client de piese auto din Canada și fac guvernul lui Trudeau să arate rău. Dar în loc să pedepsească simptomele, de ce guvernul federal și guvernele provinciale nu s-au uitat la cauză? Trudeau și echipa sa par să fi permis în mod deliberat această criză să se dezvolte, au inflamat situația cu un limbaj insultător și disprețuitor. Trudeau a așteptat momentul în care a simțit că va avea suficient sprijin în eșaloanele puterii pentru a-i reduce la tăcere pe disidenți.
Acestea sunt metode totalitare, nu metodele unei națiuni civilizate, guvernate corect. Ceea ce este deosebit de notabil în discursul guvernamental din ultimele două săptămâni este faptul că Covid a devenit abia ulterior un motiv. Nimeni de la putere nu pare cu adevărat preocupat de altceva decât de menținerea controlului și salvarea aparențelor. Două treimi din populația canadiană sprijină acum renunțarea la toate restricțiile.
Începe să devină clar că restricțiile nu mai au nicio legătură cu Covid. Măsurile nu funcționează, iar restricțiile de călătorie sunt inutile atunci când Covid-ul este deja răspândit în țară. Dar guvernul nu vrea să dea drumul. Peste 80% dintre canadieni sunt vaccinați. Ei vor 100% să se vaccineze. De ce? Ca să poată cere apoi încă o dovadă de conformitate? Mesajul este simplu: participarea la viața normală este un privilegiu, nu ceva de la sine înțeles. Doar cei „în conformitate” pot participa.
Canadienii nu vor ca participarea la viața normală să devină un privilegiu acordat de guvern. Despre asta sunt aceste proteste. Dar scopul lor nu va fi îndeplinit până când sistemul de certificate Covid nu va fi oprit. Chiar dacă unele provincii spun că renunță la certificate, ele mențin existența sistemului. Este în continuare legal ca întreprinderile s-o aplice pentru angajați sau clientelă. Sistemul de coduri QR trebuie demontat, iar utilizarea lui trebuie să fie ilegală. Este coloana vertebrală a unui potențial program de scor social – un vis totalitar. Nu-l lăsa să devină realitate, Canada.>>
