The Spectator: Ipocrizia lui Elon Musk

„Mașinile electrice elegante, deși scumpe, ale Tesla conduc lupta împotriva schimbărilor climatice. Bateriile sale mută energia regenerabilă în mainstream, în timp ce fondatorului său, Elon Musk, cel mai bogat om din lume, îi place să se prezinte ca un radical al gândirii libere. Este greu să te gândești la o companie mai potrivită decât Tesla – ei bine, poate Unilever – sau la una care depinde mai mult de acreditările sale corecte din punct de vedere politic. Dar stai. Se dovedește că există o minoritate de rezistență pe care Tesla nu dă doi bani: uigurii din China”, scrie Matthew Lynn într-un editorial din The Spectator.

<< Compania a ajuns pe un teren minat cu decizia de-a deschide de Crăciun un showroom în Urumqi, un oraș din inima regiunii Xinjiang. În sine, asta s-ar putea să nu conteze foarte mult. Compania are sute de showroom-uri în întreaga lume. Are chiar câteva în — respirați adânc — Israel. Problema este că Xinjiang este casă uigurilor, de oprimarea cărora este acuzat guvernul chinez, în ochii multora echivalând chiar cu un genocid. „Corporațiile apatride ajută Partidul Comunist Chinez să acopere genocidul și sclavia din regiune”, a comentat senatorul republican Marco Rubio. „Orice companie care face afaceri în Xinjiang este complice la genocidul cultural care are loc acolo”, a argumentat Scott Paul, președintele Alianței Industriei Manufacturiere Americane, „dar deciziile Tesla sunt deosebit de disprețuitoare”.

Majoritatea lumii corporative va trebui, mai devreme sau mai târziu, să ia o decizie grea: le pasă de drepturile omului? Sau pur și simplu le pasă să liniștească guvernul chinez, să-și păstreze accesul la cea mai mare piață din lume și să mențină yuanul în circulație?

În acest moment, se pare că Beijingul câștigă. Este posibil ca Tesla să fi raportat rezultate record în ultimul trimestru, iar acțiunile sale sunt în creștere pe fondul vânzărilor de bare de protecție, dar cea mai mare parte a acestora poate fi atribuită creșterii producției la fabrica sa din Shanghai. Același lucru este valabil și pentru multe alte companii. Apple, care tocmai a depășit bariera valorii de piață a 3 trilioane de dolari, câștigă 17% din veniturile sale în China. Intel, producătorul de cipuri, primește mai mult de 25%. Se estimează că Volkswagen câștigă de acolo o treime din profituri, 17% din livrările Airbus sunt în China: lista poate continua la nesfârșit.

Pentru fiecare mare multinațională, China este o piață crucială. Și totuși, pe măsură ce regimul chinez continuă să-i persecute pe uiguri, marile companii ale lumii nu vor mai putea pretinde că nu se întâmplă nimic – sau cel puțin nu vor mai putea pretinde că sunt ecologice și atente la diversitate, când de fapt sunt doar interesate de-a câștiga cât mai mulți bani. >> 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here