Luna trecută, în Israel, un videoclip de pe platforma de socializare TikTok i-a încurajat pe utilizatori să se filmeze singuri atacând evrei ortodocși. Videoclipul a devenit o scânteie care a aprins indignarea în toată țara. Un grup de extremiști evrei, Lehava, a organizat în replică un marș. S-au ciocnit cu grupuri arabe la Poarta Damascului. Într-o situație care era deja un butoi cu pulbere, lucrurile n-au făcut decât să escaladeze, scrie jurnalistul de investigații Jim Ball într-un articol din The Spectator.
🔹 De ce s-a întâmplat asta? De ce ar simți plăcere o persoană obișnuită văzând comiterea unui atac? „Există o competiție pentru like-uri și vizualizări”, a declarat o victimă de 15 ani unei agenții de știri israeliene. „Un videoclip al unui arab care plesnește un ultraortodox va prinde în rândul ambelor tabere.” O revoltă violentă declanșată de adolescenți care tânjesc după like-uri. Bine ați venit la TikTokizarea politicii globale.
Geniul unui algoritm de social media este de-a afla ce vă place și de-a vă oferi mai cât mai mult din ceea ce vă place. YouTube a adus videoclipuri. Facebook și Instagram au adus fotografii. Twitter a mizat pe căsuța de opinii și a ajuns în curând să exercite o putere puternică asupra mass-media tradiționale. Dar marele debutant în ultimii ani a fost TikTok, care combină toate aceste elemente într-un singur format, probabil cel mai captivant de până acum.
Platforma social media deținută de China are aproximativ 730 de milioane de utilizatori la nivel mondial, dintre care aproximativ 10 milioane se află în Marea Britanie. Pentru fanii săi, este doar un flux inofensiv de prostie. Pentru critici, este un infern al gunoiului narcisist. În doar câteva minute, un utilizator poate urmări totul, de la videoclipuri cu rețete de copt și tutoriale de machiaj și până la clipuri de provocare – în stilul bucket challenge, care a strâns peste 150 de milioane de lire sterline în întreaga lume pentru boala neuronilor motorii. Dar, așa cum arată videoclipul israelian, nu este totul atât de roz.
Nu-i vorba că violențele din Ierusalim sunt ceva nou. Diferența de data asta este că orice incident este mult mai probabil să fie filmat, încărcat și împărtășit cu milioane de oameni în doar câteva minute. Acest lucru are un efect de radicalizare, mai ales că videoclipurile pot fi editate pentru a aprinde pasiunile. Săptămâna trecută, a circulat un clip cu o mașină israeliană care a fost lapidată – apoi șoferul fiind bătut de mulțime. Clipul a devenit viral în Gaza. În același timp, furia a fost provocată în Israel de o înregistrare cu un evreu bătut care a sfârșit la spital.
„Toată lumea o numește intifada TikTok”, a explicat recent dr. Tehilla Shwartz Altshuler de la Institutul pentru Democrație din Israel. „Vedem doar vârful aisbergului.” Totuși, bine măcar că videoclipurile TikTok sunt vizibile. Tinerii evrei tind însă să folosească WhatsApp, care este privat (și adesea impenetrabil chiar și pentru serviciile de informații), deci este mai greu de știut cine și ce diseminează. Dar tendința este clară: filmarea și distribuirea videoclipurilor violente accelerează conflictele. Și nu a fost niciodată mai ușor să filmezi sau să distribui.
Astăzi, utilizatorii de rețele sociale din întreaga lume nu-și pot răsfoi feed-urile fără să vadă cele mai recente imagini din Israel și Gaza, fără nicio încercare de obiectivitate, cum s-ar întâmpla în cazul unui post generalist de televiziune. Videoclipurile aflate în circulație tind să fie cel mai adesea șocante: mulțimi de nelegiuiți care atacă oameni; mii de rachete Hamas asupra Israelului; o campanie de bombardare a IDF care a lăsat sute de morți, mulți dintre ei copii, și case și birouri media spulberate ș.a.m.d.
Apoi este vorba de comentarii. Imediat după ce li s-a arătat un videoclip, utilizatorii TikTok pot vedea tineri care își dau cu părerea în 60 de secunde – și folosesc foarte des cuvinte precum „genocid” și „epurare etnică”. Utilizatorii sunt îndemnați să dea like, să disemineze sau chiar să iasă în stradă, ceea ce este posibil să fi contribuit la protestele masive, aparent spontane, ale Organizației pentru Eliberarea Palestinei în mai multe orașe europene weekendul trecut. Platforme precum TikTok tind să exacerbeze tendința umană de-a împărți lumea în „bine” și „rău”, ceea ce face ca rezoluțiile pașnice ale conflictelor complexe să fie și mai dificile. Războaiele reale se alătură războaielor culturale online.
Cu doar câțiva ani în urmă, mulți dintre noi credeam că abilitatea rețelelor sociale de a conecta și mobiliza oamenii din lumea reală ar contribui la răsturnarea autocrațiilor și ar fi un bun fără echivoc. Protestele Primăverii Arabe din 2011 – dintre care unele au devenit revoluții, altele războaie civile – au fost facilitate de puterea Twitter și Facebook. Noua tehnologie a făcut mai dificilă cenzurarea și suprimarea mișcărilor în masă.
În realitate, rolul rețelelor sociale a fost supraestimat – la urma urmei, libienii au făcut ceva mai mult decât să-i dea „unfriend” colonelului Gaddafi. Rețelele au ajutat protestatarii să se coordoneze. Grupuri internaționale de hackeri au intervenit pentru a menține internetul în funcțiune în Egipt, în timp ce guvernul încerca să-l închidă. Optimismul din noi ajunsese să creadă că internetul își îndeplinea promisiunea de democratizare. Cei ca mine preziceau că următorul deceniu va avea ca rezultat o liberalizare suplimentară. Acum este clar că ne-am înșelat.
Modurile în care rețelele sociale ne pot dezbina a fost minuțios studiat pe parcursul ultimului deceniu. Știm deja cât de mult este posibil ca conținutul extrem să devină viral, cu cele mai dure comentarii, crude sau stupide, care obțin cele mai multe like-uri și share-uri. În online, mulțimile sunt dispuse să te aclameze cu cât devii și mai extrem. Unii politicieni atenți la fenomen adoptă câte o persoană mai furioasă de pe Twitter, deoarece indignarea a devenit un nou limbaj și un mijloc puternic de comunicare politică.
Algoritmul de recomandare YouTube a devenit notoriu pentru că a purtat utilizatorii prin găuri de iepure, făcându-i să se radicalizeze videoclip cu videoclip. Așadar, ajungeți la o situație în care o căutare precum „Pământul este plat?” vă duce la videoclipuri conspiraționiste în care se explică cum evreii vor să credeți în mitul unei lumi rotunde.
Fiind cea mai mare rețea de socializare, Facebook a preluat probabil cea mai mare parte din această problemă: a fost legată de orice, de la sinucideri copiate – transmise în direct – și victoria electorală a lui Donald Trump, și până la atacuri mortale asupra grupurilor minoritare, transmise live către un public global.
Teoria QAnon – potrivit căreia Hillary Clinton se află la cârma unei oculte satanice de pedofili pe care Trump se lupta s-o demascheze – a inspirat un bărbat singuratic să se prezinte la barajul Hoover cu o pușcă și cu un camion plin de muniție. Luni mai târziu, a inspirat protestele #SaveTheChildren din întreaga lume, inclusiv în Marea Britanie. Și a provocat, fără îndoială, asaltul din ianuarie asupra Capitoliului.
Social media nu este sursa conflictelor noastre și nici a polarizării noastre. Dar are capacitatea izbitoare de-a le da energie. Oameni care anterior erau indiferenți sau chiar inconștienți de o anumită problemă pot deveni dispuși să iasă în stradă. Raportarea tradițională, nuanțată, nu a fost niciodată lipsită de problemele atunci când vine vorba de acoperirea unei conflict precum Israel-Palestina, dar au existat încercări de-a reflecta contextul istoric și explicațiile diferitelor părți rivale.
Efectele acestui lucru sunt mai ușor de văzut atunci când agitația este mai banală. New York Times a documentat săptămâna aceasta furia generată de un grup de Facebook format din foști concurenți ai emisiunii Jeopardy din SUA. Un concurent fusese văzut ridicând trei degete când a fost anunțată cea de-a treia sa victorie în emisiune. Grupul a decis repede că gestul era, de fapt, un simbol al puterii albe – și în curând aproape 600 de utilizatori au semnat o scrisoare deschisă prin care condamnau emisiunea pentru că permisese apariția pe post a unui astfel de gest.
Teoria n-a fost scutită de peripeții: concurentul ridicase un deget după prima sa victorie și două după a doua ș.a.m.d. Iar Liga Anti-defăimare a emis o declarație în care spunea că gestul mâinii nu era un simbol alb al puterii. Cu toate acestea, grupul Facebook s-a păstrat ferm pe poziții: de ce a fost difuzat episodul? Și de ce-i „manipulează” Liga? Odată ce vă aflați în astfel de cercuri febrile, fiecare ediție online este de fapt despre altceva – ceva suficient de serios pentru a merita să vă supărați.
Toate acestea se apropie de întrebarea „Cine beneficiază?”. În general, avem tendința de-a suspecta că Facebook et. Comp. lăsa algoritmii să ne distrugă, deoarece generează profit de zeci de miliarde pe an. Jack Dorsey, care conduce Twitter, a fost întrebat anul trecut dacă el crede că rețelele sociale provoacă probleme inutile. „Nu este mai utilă atenția asupra acestor probleme?”, a argumentat el. „Unii oameni – care poate n-au avut acces în trecut sau poate n-au înțeles – înțeleg acum.”
Ce e de făcut? La Washington și Bruxelles se vorbește mult despre a interveni entru a calma lucrurile. Dar asta poate însemna de prea multe ori reglementarea discursului politic – dorirea de-a restrânge capacitatea oamenilor de-a exprima puncte de vedere contrare. Asta înseamnă a reglementa populația, nu giganții tehnologici. Ar fi mai bine să avem o anumită responsabilitate algoritmică. Sunt niște mașinării puternice și trebuie să știm cum funcționează. Când Twitter a decis să-l interzică pe Trump, compania era de așteptat să-și explice decizia. Dacă TikTok acordă prioritate unui tip de mesaj politic față de altul, este important să știm ce fel de mesaj și de ce.
Nu poți scoate politizarea de pe rețelele de socializare. A fi evreu online înseamnă a fi bombardat de cereri de condamnare a Israelului. A fi vizibil musulman înseamnă a fi în mod similar vulnerabil la un torent de abuz. Orice aplicație care prezintă știri (sau videoclipuri sau comentarii despre actualități) poate fi acuzată de părtinire.
Răspunsul la riscurile rețelelor de socializare poate aluneca cu ușurință din îngrijorare rațională într-o panică morală. Comunicarea în masă declanșează întotdeauna o reacție furioasă – așa cum a făcut-o pe vremea lui Martin Luther și a invenției tiparului. TikTok este puțin probabil să conducă la dezagregarea societății, dar zilele de încredere largă în știri s-au încheiat. Începem să înțelegem consecințele. 🟦
Asa cum nasterea fiecaruia dintre noi este o pura intimplare – tot asa si ceea ce vedem pe retelele de socializare face parte din gama de intimplari omenesti .Cu bune – cu rele (functie de pozitionarea si intelegerea fiecaruia dintre noi ) tot ceea ce vedem deja ca se intimpla in lume nu mai poate si nici nu trebuie sa fie ascuns .Totul la vedere – este poate idealul acestor vremuri . Daca nu vezi sau nu stii – asta nu inseamna ca anumite evenimente nu exista . Nu avem cum stii si nici cum intelege tot ceea ce se intimpla .Manipularea face si ea parte din existenta nostra la fel ca fake-urile . Marele cistig al existentei acestor retele de socializare este reprezentat de aparitia nevoii de a deosebi adevarul de minciuna . In timp vom invata sa stim cum arata un adevar scris si cum sa il deosebim de minciuna . Ne vom perfectiona intratit incit nu vom mai putea fi pacaliti . Formatul minciuni are si el picioare de lut si modalitatile lui de prezentare sunt finite si in timp repetative . Pe masura ce avansam vor aparea instantaneu modalitati tehnice de avertizare . Cititi asta dar – ATENTIE – scrierea este un fake- va putea fi adaugirea propusa spre a usura intelegerea .Asa cum apar modalitatile de recunoastere faciala sau multiple alte posibilitati de depistare a unor infractiuni – in viitor – este posibila apartia si a unor astfel de proceduri de avertizare .De cind lumea si pamintul a face garduri – a ingradi idei , fie ele si contrare, nu a fost benefic omenirii . Libertatea de miscare – a capitalurilor , a cetetenilor – a marfurilor si serviciilor intr-un cuvint – DEMOCRATIE – a dovedit ca poate produce bunastare .