„Recucerirea rapidă a capitalei Kabul de către talibani, după două decenii de efort uimitor de scump și de sângeros de a instala un guvern laic cu forțe de securitate funcționale în Afganistan, este, mai presus de toate, extraordinar de tragică”, notează The New York Times, în articolul de fond, semnat de board-ul editorial.
<< Tragic pentru că visul american de a fi „națiunea indispensabilă” în modelarea unei lumi în care să domnească valori precum drepturile civile, oferirea de oportunități femeilor și toleranța religioasă s-au dovedit a fi doar asta: un vis.
Cel mai lung dintre războaiele americane a fost denumit inițial Operațiunea Enduring Freedom și apoi Operațiunea Freedom’s Sentinel. Cu toate acestea, după 83 de miliarde de dolari și cel puțin 2.448 de americani morți în Afganistan, este greu de înțeles ce obiectiv cu o semnificație durabilă a fost atins.
Este cu atât mai tragic din cauza certitudinii că mulți dintre afganii care au lucrat cu forțele americane și au crezut în vis american – și mai ales fetele și femeile care avuseseră parte de o oarecare egalitate – au fost lăsați la mila unui dușman nemilos.
Administrația Biden a avut dreptate să pună capăt războiului. Cu toate acestea, nu era nevoie ca acesta să se termine într-un astfel de haos, cu atât de puțină grijă față de toți cei care sacrificaseră atât de mult în speranța unui Afganistan mai bun.
Nenumărați afgani care au lucrat ani în șir alături de trupele americane, grupuri ale societății civile, organizații de ajutorare și jurnaliști, inclusiv mulți care au lucrat cu The New York Times, s-au trezit, brusc, duminică, în pericol de moarte, când talibanii au intrat în Kabul, iar lideri ai Guvernul afgan, inclusiv președintele Ashraf Ghani, se îndreptau spre aeroport.
A fost, de asemenea, tragic, pentru că, odată cu amara dezbinare politică a Americii de astăzi, eforturile de a deprinde lecții esențiale din acest regres catastrofal au fost deja învăluite în recriminări furioase cu privire la cine a pierdut Afganistanul, urâtul frecat de mâini pe seama neșansei altuia și minciuni. La câteva ore de la căderea Kabulului, cuțitele erau deja scoase.
Cu toate că viteza prăbușirii guvernului afgan a fost șocantă, rezultatul nu ar fi trebuit să constituie o surpriză. Această nenorocire nu poate fi pusă doar la picioarele președintelui Biden, dar îi revine administrației actuale să corecteze ceea ce nu a funcționat în planurile de retragere. Armata SUA este, dacă nu altceva, o superputere logistică și ar trebui să mute cerul și pământul și orice altceva între ele pentru a salva acei oameni care au riscat totul pentru un viitor mai bun. Birocrația nu ar trebui să stea între aliați și salvare.
Războiul din Afganistan a început ca un răspuns al SUA și al aliaților săi din NATO la atacurile din 11 septembrie 2001, ca o operațiune de respingere a adăpostirii Al Qaeda într-o țară condusă de talibani. Modul în care a evoluat într-un proiect de construcție națională de două decenii, în care, la un moment dat, fuseseră desfășurați până la 140.000 de soldați sub comanda americană, este o poveste despre eșecul acestei misiuni, dar și despre îndelungata credință americană în valorile libertății și democrației.
Afghanistan papers, publicate în The Washington Post, inclusiv un efort confidențial privind „Lecțiile învățate”, realizat de Biroul Inspectorului General Special pentru Reconstrucția Afganistanului, o agenție creată de Congres, au pictat un tablou devastator al corupției, incompetenței, lipsei de motivație și altor defecte ale forțelor afgane, pe care Statele Unite și aliații săi încercau să le transforme într-o armată serioasă.
Un oficial al Marinei a declarat că afganii vedeau în poliție „cea mai urâtă instituție” din Afganistan. Alți oficiali au descris prăduirea sistematică practicată de soldați și ofițeri, precum și numărul atât de mare a victimelor afgane – 60.000 uciși din 2001, conform unei estimări – pe care guvernul le-a ținut secret. Corupția era atât de intensă încât mulți afgani au început să se întrebe dacă răul cel mai mare era guvernul lor sau talibanii.
Pentagonul și Congresul SUA au o parte din vină pentru dezastru și, cu siguranță, pentru rapoartele roz privind progresul, care au apărut atât de des. Dar ceea ce Statele Unite sau aliații săi ar fi putut sau ar fi trebuit să facă în mod diferit – și dacă acel clișeu străvechi despre Afganistanul cimitir al imperiilor a fost validat încă o dată – este o dezbatere care ar trebui să implice politicieni, experți și istorici, pentru anii următori.
Responsabilitatea le revine ambelor părți. Președintele George W. Bush a lansat războiul, doar pentru a se concentra asupra Irakului înainte ca orice stabilitate să fi fost atinsă. Președintele Barack Obama căuta să retragă trupele americane, dar a sporit, în schimb, nivelul acestora. Președintele Donald Trump a semnat un acord de pace cu talibanii, în 2020, pentru o retragere completă până în luna mai 2021.
Când domnul Biden a ajuns la funcție, unii oficiali din Departamentul Apărării și alte zone l-au îndemnat să păstreze o mică forță antiteroristă în Afganistan timp de câțiva ani. Dar domnul Biden, suficient de în vârstă pentru a-și aminti Vietnamul și un veteran al relațiilor externe din perioada petrecută în Senat, a devenit convins că păstrarea, câțiva ani, a câtorva mii de soldați, în Afganistan, nu va împiedica o eventuală victorie talibană. Pe 6 aprilie, el a transmis personalului că dorește ca toate trupele să fie scoase până la 11 septembrie. „Am fost al patrulea președinte care a prezidat prezența unei trupe americane în Afganistan – doi republicani, doi democrați”, afirma el ulterior. „Nu aș vrea și nu voi transmite acest război unui al cincilea”.
A fost o decizie care a necesitat curaj și înțelepciune. Președintele știa foarte bine ce vor face criticii săi cu asta – ce fac deja din asta. Întotdeauna va rămâne un „ce-ar fi fost dacă…?”, dacă trupele americane ar fi stat mai mult, rezultatul ar fi fost diferit. Însuși domnul Biden a fost oarecum nesincer atunci când l-a învinuit pe Trump pentru acordul său cu talibanii, despre care președintele a spus că „i-a lăsat pe talibani în cea mai puternică poziție din punct de vedere militar, din 2001”.
Este clar de mult timp că o retragere americană, oricum sau oricând s-ar petrece ea, i-ar lăsa pe talibani gata să preia din nou controlul asupra Afganistanului. Războiul trebuia să se încheie. Dar administrația Biden ar fi putut și ar fi trebuit să aibă mai multă grijă în a-i proteja pe cei care riscaseră totul în căutarea unui viitor diferit, oricât de iluzorii ar fi fost aceste visuri. >>
Comments are closed.