Pentru învățământul superior, ar putea avea consecințe grave asupra inovației, prosperității și libertății, notează The Economist.
<< „Aceasta este o revoluție economică și vom câștiga”. Declarația lui Donald Trump despre tarife sună precum ceva rostit de Robespierre sau Engels. Și, așa cum știe orice revoluționar, pentru a răsturna vechea ordine nu este suficient doar să ridici taxele vamale. Trebuie, de asemenea, să preiei și să refaci instituțiile care controlează cultura. În America, asta înseamnă să smulgi controlul universităților din Ivy League, care joacă un rol disproporționat în formarea elitei (inclusiv a cabinetului lui Trump). Planul MAGA de a remodela Ivy League ar putea avea consecințe dezastruoase pentru învățământul superior, pentru inovație, pentru creșterea economică și chiar pentru identitatea Americii ca națiune. Și abia a început.
Ținta a fost aleasă cu o finețe remarcabilă. În ultimul deceniu, universitățile de elită au pierdut sprijinul bipartizan de care se bucurau altădată. Parțial, din vina lor. În prea multe cazuri, au căzut pradă unor curente de gândire la modă despre opresiune, s-au temut de propriii studenți-clienți și le-au întors spatele unor vorbitori în numele siguranței. În același timp, politica americană a devenit tot mai polarizată în funcție de nivelul de educație. Kamala Harris a pierdut votul popular în alegerile prezidențiale din 2024. Dar a câștigat electoratul cu studii postuniversitare la o diferență de 20 de puncte. Această combinație a lăsat lumea academică vulnerabilă.
Însă cea mai substanțială schimbare a avut loc în interiorul Partidului Republican. Conservatorii considerau universitățile de elită drept teritoriu ostil chiar și înainte ca William F. Buckley să publice „God and Man at Yale” în 1951. Totuși, respectau și pactul de bază care există între universități și guvernul federal: contribuabilii finanțează cercetarea științifică și oferă burse pentru studenții din familii sărace, iar în schimb, universitățile desfășoară cercetări care pot schimba lumea.
Unii dintre cercetători pot avea opinii care deranjează administrația de la Casa Albă. Mulți sunt străini. Dar munca lor ajunge, în cele din urmă, să aducă beneficii Americii. De aceea, în 1962, guvernul a finanțat un accelerator de particule, chiar dacă unii dintre cei care urmau să-l folosească aveau părul lung și detestau politica externă americană. Și tot din acest motiv, spre sfârșitul acelui deceniu, cercetători din universități americane au inventat internetul, cu finanțare militară.
Acest pact a fost sursa puterii atât economice, cât și militare. A contribuit la aproape fiecare salt tehnologic care a stimulat productivitatea, de la internet la vaccinurile cu ARN mesager și agoniștii GLP-1, până la inteligența artificială. A transformat America într-un magnet pentru oameni talentați și ambițioși din întreaga lume. Acest pact — nu readucerea fabricilor de mașini în zonele industriale în declin — este cheia prosperității Americii. Iar acum, administrația Trump vrea să-l distrugă.
Guvernul său a folosit granturile federale ca instrument de răzbunare împotriva universităților: președinții Princeton și Cornell au criticat administrația, iar peste 1 miliard de dolari în granturi au fost anulate sau înghețate imediat. A arestat studenți străini care criticaseră modul în care Israelul poartă războiul din Gaza. A amenințat că va crește taxa pe fondurile endowment: J.D. Vance (absolvent al Facultății de Drept de la Yale) a propus majorarea acesteia, pentru fondurile mari, de la 1,4% la 35%.
Ceea ce își dorește administrația, în schimb, variază. Uneori este vorba de eradicarea „virusului mental woke”. Alteori, despre combaterea antisemitismului. Însă întotdeauna implică un dublu standard în privința libertății de exprimare: poți să te plângi de cultura anulării, iar apoi să aplauzi deportarea unui student străin pentru că a publicat un articol de opinie într-un ziar universitar. Asta sugerează că, la fel ca în orice revoluție, totul se reduce la cine deține puterea și controlul.
Până acum, universitățile au încercat să stea cât mai liniștite și să spere că Trump le va lăsa în pace — exact cum au făcut și multe dintre marile firme de avocatură vizate de președinte. Președinții universităților din Ivy League se întâlnesc cam o dată pe lună, dar încă nu au elaborat o strategie comună. Între timp, Harvard își schimbă conducerea departamentului de studii despre Orientul Mijlociu, iar Columbia a ajuns la al treilea președinte într-un singur an. Este puțin probabil ca această strategie să funcționeze. Avangardei MAGA nu-i vine să creadă cât de repede au capitulat universitățile Ivy League. Iar acestea subestimează pasiunea revoluționară a celor cu care se confruntă. Unii dintre ei nu vor doar să impoziteze Harvard — vor să-l vadă ars din temelii.
Faptul de a rezista atacului administrației necesită curaj. Fondul de înzestrare al Harvard este cam de aceeași mărime cu fondul suveran de investiții al sultanatului Oman, bogat în petrol, ceea ce ar trebui să cumpere și un dram de curaj. Dar taxa propusă l-ar putea micșora rapid. Harvard primește anual peste 1 miliard de dolari în granturi. Bugetul anual al Columbia este de 6 miliarde de dolari; primește 1,3 miliarde în granturi. Alte universități de elită sunt mai puțin norocoase. Dacă nici măcar Ivy League nu poate face față intimidării, atunci sunt slabe speranțele pentru universitățile publice de elită — la fel de dependente de finanțarea pentru cercetare și fără fonduri uriașe care să atenueze presiunea guvernamentală.
Cum ar trebui, atunci, să răspundă universitățile? Unele măsuri pe care președinții lor le au deja în plan — precum adoptarea unor coduri care protejează libertatea de exprimare în campus, reducerea personalului administrativ, interzicerea declarațiilor de „diversitate” în procesul de angajare și încurajarea unei game mai largi de opinii academice — sunt în acord cu viziunile multor republicani (și ale acestui ziar). Însă universitățile trebuie să traseze o linie clară: chiar dacă asta înseamnă pierderea finanțării guvernamentale, ceea ce predau și cercetează trebuie să rămână la latitudinea lor.
Acest principiu este unul dintre motivele pentru care America a devenit cea mai inovatoare economie a lumii în ultimii 70 de ani — iar Rusia și China nu. Și totuși, chiar și așa, valoarea sa este subestimată. Cercetarea liberă este unul dintre pilonii fundamentali ai libertății americane, alături de dreptul de a-l critica pe președinte fără teama represaliilor. Adevărații conservatori au știut întotdeauna acest lucru. „Universitatea liberă”, spunea Dwight Eisenhower în discursul său de rămas bun din 1961, a fost „izvorul ideilor libere și al descoperirilor științifice”.
Eisenhower, care a fost președintele Universității Columbia înainte de a deveni președintele Statelor Unite, avertiza că atunci când universitățile devin dependente de finanțarea guvernamentală, guvernul poate controla cercetarea academică. Multă vreme, acest avertisment a părut ușor exagerat. America nu avusese niciodată un președinte dispus să exercite un asemenea control asupra universităților. Acum are. >>
