Ca urmare a războiului din Ucraina, lumea a devenit mai conștientă de ascensiunea și influența Contractorilor Militari Privați (PMC) în acele aspecte ale afacerilor internaționale care se consideră că necesită implicare militară.
În prezent, Grupul Wagner din Rusia acaparează centrul atenției și nu doar datorită activităților sale în Ucraina, iar acum și din Belarus. Wagner a fost și rămâne implicat, la diferite niveluri, în conflicte din Siria și Africa subsahariană, dar și din America Latină. Cu toate acestea, vom reveni ulterior Wagner și la cazul rusesc.
Am devenit mai conștienți de prezența globală a PMC-urilor în conflictele care implică mari țări occidentale relativ recent. O verificare rapidă, pe internet, ne arată că există PMC-uri active înregistrate în SUA, Franța, Germania, Marea Britanie, Turcia, Africa de Sud, Polonia, Australia, Peru și, bineînțeles, în Rusia.
Unele PMC-uri sunt în întregime private și lucrează doar pe bază de contract de afaceri pentru clienții lor. Altele sunt strâns legate de forțele armate oficiale ale statului și de mari întreprinderi corporative, oferind o gamă largă de servicii – de la consultanță în securitate, la întreținerea echipamentelor și logistică, până la intervenții complete de luptă cu foști militari.
Mentalul colectiv s-a familiarizat cu o versiune stridentă a activităților militare private, prin filme populare de acțiune, precum „The Expendables”, „Extraction 1 and 2”, „6 Underground” și diverse variante „Sniper/Shooter”. În aceste scenarii de ficțiune, PMC-urile pot fi fie caracterizate ca eroi sau răufăcători, în funcție de actorii implicați și de obiectivele clienților lor.
Realitatea activităților PMC a rămas în mare parte secretă sau foarte clasificată, cu excepția celor care cad victime propriilor operațiuni. Apoi, ocazional, în urma unor evenimente specifice, ele devin cunoscute segmentului de public larg interesat de astfel de lucruri.
În septembrie 2007, membri ai PMC american, Blackwater, au fost implicați într-o luptă cu forțele guvernamentale irakiene în centrul Bagdadului, care a dus la moartea a 20 de irakieni, inclusiv femei și copii. Au avut loc mai multe investigații internaționale și inter-agenții din SUA și, pe măsură ce ceața s-a ridicat, a apărut o incertitudine profundă cu privire la dreptul legal al companiei de a desfășura operațiuni militare în numele guvernului SUA într-o altă țară.
Trebuie remarcat faptul că dimensiunea activității din Irak a companiei Blackwater era la acea vreme în jur de 160.000 de agenți, aproximativ similar cu angajamentul militar oficial al SUA de după război. (<span;>Sursa: ‘The Dark Truth about Blackwater, Peter W. Singer, Brookings Institute, Octombrie 2007)
De asemenea, merită remarcat faptul că după acel incident Blackwater a fost redenumit „Academi”.
Au existat, totodată, preocupări cu privire la nivelul de supraveghere exercitat de guvernul SUA asupra activităților companiei în Irak și în alte părți, iar la asta putem adăuga următoarele exemple de întrebări generale, care nu se limitează la SUA.
- În ce măsură sunt PMC-urile active în zonele de conflict, inclusiv în lupte directe, alături de sau în locul forțelor oficiale ale statelor din întreaga lume?
- Cine sau care departament din cadrul guvernelor în cauză este responsabil pentru trasarea și specificarea parametrilor operaționali ai PMC-urilor?
- În interesul cui sunt ei contractați să acționeze?
- Ce departamente sau agenții din cadrul guvernelor în cauză sunt responsabile de coordonarea și dirijarea PMC-urilor contractate și a forțelor oficiale ale statului, pentru atingerea obiectivelor? De pildă, incluzând aici departamentele respective de apărare sau agenții precum CIA.
- În ce măsură regulile de angajare aplicate PMC-urilor active în luptă directă diferă de cele care guvernează forțele oficiale ale statelor?
Este clar că PMC-urile care au contracte cel puțin cu state pe deplin constituite, care sunt membre ale Națiunilor Unite, care intră astfel sub incidența convențiilor și rezoluțiilor sale, și care sunt semnatare ale Convențiilor de la Haga și Geneva, ar trebui să se comporte în consecință.
Revenind la Federația Rusă, este corect spus că PMC Wagner este cunoscut în întreaga lume. În prezent, gruparea este activă într-o serie de conflicte militare în desfășurare din întreaga lume, urmărind interesele statului rus și conducătorilor acestuia.
Până la aparenta tentativă de lovitură de stat din iunie 2023, se poate spune că Wagner urmase modelul occidental al unui PMC semi-independent. Deși avea o serie de contracte cu statul rus, mai ales în ceea ce privește războiul Rusiei în Ucraina, nu se putea spune că Wagner era deținut de statul rus sau de orice altă mare entitate corporativă rusă.
Cu toate acestea, independența a plasat Wagner în concurență directă cu Ministerul rus al Apărării, care controlează distribuția muniției și echipamentelor către forțele armate și alți contractori externi implicați în război. Concurența s-a transformat în conflict deschis la cel mai înalt nivel și nu este clar dacă scurta rebeliune a Wagner a vizat guvernul rus sau comandamentul militar superior al Ministerului Apărării. Eșecul loviturii de stat și dispariția CEO-ului* au dus la plasarea Wagner sub controlul Gărzii Naționale a Rusiei, care-i raportează direct lui Vladimir Putin.
Molfar, o companie ucraineană de cercetare în sfera informațiilor, estimează că în Federația Rusă sunt înregistrate* aproximativ 37 de PMC-uri, multe dintre ele fiind angajate în războiul din Ucraina și active în întreaga lume. Toate aceste companii au legături directe și indirecte cu Kremlinul, deoarece este ilegal să procedeze altfel, dar sunt finanțate privat de unii dintre cei mai bogați oligarhi din Rusia și pot funcționa independent. (*Pentru informații mai detaliate despre PMC-urile din Rusia: pe https://molfar.com/en)
Știm ce fac Contractorii Militari Privați astăzi, dar ce fel de operațiuni putem identifica pentru ei în viitor?
Vă prezint două scenarii, ca exemplu.
Scenariul A – Federația Rusă
Actualul președinte al Rusiei este acceptat pe scară largă ca fiind un conducător autocrat, în ciuda faptului că Constituția rusă îi cere să candideze la alegeri, acum la fiecare șase ani. De fapt, Rusia rămâne o oligarhie, în ciuda faptului că Vladimir Putin a devenit mai puternic în ultimii 20 de ani.
În Rusia există și alți oameni foarte puternici și foarte bogați, cu experiență în sfera corporativă, serviciile secrete KGB/GRU/FSB și armată, pentru care dl Putin acționează ca o formă de Super Managing Director. Este corect să spunem că acest cadr de afaceri civil-legal și de reglementare din Rusia este doar ceea ce oligarhia își dorește să existe la un moment dat. Iluminismul a trecut pe lângă Rusia, iar acolo nu există „stat de drept” în sensul occidental.
Într-o bună zi, domnul Putin va trece, cu siguranță, la exercitarea în Ceruri a marii sale dictaturi și chiar dacă există un plan de succesiune, cu cineva din rândurile eșaloanele mai înalte ale oligarhiei, moartea lui va declanșa o perioadă de intensă competiție pentru poziție și avuție.
Cum este vorba de Rusia, acea competiție va fi violentă până la punctul în care s-ar putea chiar să asistăm la un război civil centrat pe Moscova, ca întotdeauna, dar care se va răspândi și în regiunile celei mai mari țări de pe Pământ. Este de presupus că multe, dacă nu toate, PMC-urile ruse vor deveni armate private angajate în numele proprietarilor lor și ale intereselor lor.
Scenariul B – Lumea în timpul schimbărilor climatice avansate
Aproape zilnic vedem din ce în ce mai multe dovezi ale efectelor schimbărilor climatice în întreaga lume; furtunile, inundațiile, secetele și temperaturile în creștere ne arată deja la ce ne putem aștepta în viitor. Poate că amenințarea noastră cea mai imediată este o penurie tot mai mare de apă potabilă proaspătă, o criză care afectează deja multe țări din lumea mai puțin dezvoltată.
Apa este doar prima resursă vitală care se va epuiza. Evident, vor fi afectate și proviziile alimentare precum și alte materiale și să nu uităm că energia pe bază de carbon nu poate dura pentru totdeauna. Omul fiind om, el va începe să concureze din ce în ce mai dur pentru resursele Pământului. În mod normal, asta ar însemna un conflict între statele cu cele mai bogate și mai dezvoltate națiuni care ies în frunte, ca de obicei, dar numai pentru o perioadă.
În zilele noastre există indivizi și corporații care controlează marea majoritate a bogăției lumii, inclusiv oameni și companii care chiar își construiesc propriile nave spațiale (pentru a scăpa?). Nu mă îndoiesc că acești oameni vor face tot ce le stă în putință pentru a-și proteja interesele comerciale în materie de resurse și profiturile lor uriașe. Și vor intra în conflict direct cu concurenții lor și cu țările mai mici, folosindu-se de PMC-uri pentru a-și derula războaiele.
Marele motor al Imperiului Britanic, India, Asia de Sud-Est, Africa și mai târziu China, nu a fost creat de armata britanică și nici măcar în primul rând de Royal Navy. A fost înființat începând cu anul 1600 de către East India Trading Company, o companie comercială uriașă care și-a construit propria armată privată și navă pentru a-și proteja interesele comerciale extrem de profitabile. Acest model va fi reînviat în fața amenințării schimbărilor climatice la adresa comerțului global.
Dar, amintiți-vă, PMC-urile/mercenarii nu sunt ceva nou. De exemplu, istoricul PMC al Papei este cunoscut sub numele de „Garda Elvețiană”.
Fenomenul mercenarilor. Putin dă timpul cu 1.000 de ani înapoi
