„Turcia, o națiune imposibilă”: de la Mustafa Kemal, la Erdogan. Portretul unei țări

Complexă, sângeroasă, zbuciumată… De mai puțin de un secol, Turcia, țară fondată oficial în 1923 pe ruinele Imperiului Otoman, apare în mod regulat pe prima pagină a ziarelor din lumea întreagă. Iar această prezență aproape permanentă în prima linie a scenei geopolitice mondiale duce uneori la documentare necesare, care permit publicului larg să înțeleagă mai bine problemele care depășesc cu mult granițele turcești, scrie Le Monde într-o analiză preluată de Rador.

Așa s-a întâmplat în ultimii ani cu Turcia, „Moștenirea Kemalistă”, documentar semnat de Anne-Fleur Delaistre și apoi „Erdogan, beţia puterii” al lui Gilles Cayatte și Guillaume Perrier. De această dată, cu „Turcia, o națiune imposibilă”, istoricul și teologul Jean-François Colosimo propune o viziune asupra Turciei moderne care încearcă să evite ideile preconcepute. Între masacre de masă, lovituri militare, conflicte religioase, operațiuni militare externe, evoluții ale societății civile și poziționare geostrategică fluctuantă, sarcina este dificilă și pedagogia necesară.

Acest documentar dă cuvântul multor martori (istorici, politologi, romancieri, diplomați …) care permit să se înțeleagă mai bine complexitățile locale.

Figuri centrale și omniprezente pe parcursul acestui documentar, Mustafa Kemal, căruia i se spunea Atatürk (1881-1938), fondatorul Republicii în 1923, și Recep Tayyip Erdogan, actualul șef al statului. Ce au în comun părintele laic al poporului, figura întotdeauna mitică a Turciei și cel care visează să ofere țării sale o influență panislamică? Fără îndoială, oportunismul politic și același sens al exercitării puterii: „absolut” .

Pentru Jean-François Colosimo: „Ideea principală este să credem că există o Turcie ‘bună’, cea laică şi occidentalizată a lui Atatürk, și una ‘rea’ , islamică şi orientală a lui Erdogan. Este o iluzie. Există o singură Turcie modernă, născută din ruinele Imperiului Otoman, care a optat pentru construirea unei națiuni pe modelul occidental. În ambele epoci, a funcţionat aceeași acaparare naționalistă în marș forțat. Adică producerea unei omogenități fanteziste (…). Această rescriere a istoriei, din care face parte şi negarea genocidului armean, este una dintre problemele majore ale Turciei actuale”.

Cu o multitudine de arhive nepublicate, inclusiv imagini destul de uimitoare ale Turciei din anii 1920 până în 1930, acest documentar dă cuvântul multor martori (istorici, politologi, romancieri, diplomați, foști lideri militari) care ajută la o mai bună înțelegere a complexităților locale. Căci Turcia, ruptă între Europa și Asia, modernitate și tradiție, cazărmi și moschei, este greu de înțeles.

Memento-urile istorice necesare permit clarificarea anumitor situații. De la tratamentul traumatizant al lui Sèvres (1920) la masacrele repetate ale populațiilor kurde (prima dată din 1925), de la Genocidul armean (1915) la uimitoarele schimbări ale alianțelor (de la brațul armat preferat al Americii la aliatul lui Vladimir Putin), de la secularismul în marș forțat la islamizarea puternic încurajată, Turcia nu încetează să surprindă.

Printre numeroasele aspecte analizate, locul femeilor și rolul preponderent al forțelor armate în societatea turcă au un loc important în acest fascinant documentar. Kemal a fascinat Parisul, Berlinul și Londra prin dorința sa de a-și occidentaliza țara. Erdogan, după ce a făcut ochi dulci Bruxelles-ului, întoarce acum spatele Occidentului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here