UE ar trebui să accelereze aderearea Ucrainei

    Sursa: Facebook

    Le-ar transmite un mesaj necesar lui Putin și Trump  și ar ajuta Kievul să ia decizii dificile.

    • de Mihai Răzvan Ungureanu și Dan Perry

    Europa, care în sfârșit se îndreaptă serios către aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, ar trebui acum să accelereze dramatic acest proces și să-i transmită Moscovei un mesaj fără echivoc: Ucraina va deveni membră a UE, iar asta se va întâmpla mai devreme nu mai târziu.

    După ani de ezitări, toate statele membre ale UE au convenit recent să deschidă primele negocieri detaliate de aderare cu Ucraina și Republica Moldova, care acoperă domenii precum democrația, statul de drept și standardele instituționale.

    Acest progres semnalează că Europa începe să înțeleagă realitatea geopolitică creată de invazia Rusiei. Ucraina nu mai este doar un stat-tampon, un beneficiar de ajutor sau o țară candidată blocată într-un impas procedural. Ea a devenit, mai degrabă, un element central pentru viitoarea securitate a Europei, pentru identitatea sa și pentru misiunea sa democratică.

    Europa merită recunoaștere reală pentru faptul că a făcut un pas înainte atunci când mulți se îndoiau că este capabilă. De când președintele Trump a redus ajutorul militar american pentru Ucraina, guvernele europene au accelerat fluxul de bani și armament către est, în timp ce au înăsprit sancțiunile împotriva Rusiei. Continentul a demonstrat mai multă reziliență, seriozitate și coerență strategică decât se așteptau mulți. Pierderile uriașe suferite de Rusia pe câmpul de luptă reprezintă acum o problemă reală pentru Vladimir Putin.

    Ucraina reprezintă cel mai mare succes militar european din ultimul secol sau chiar mai mult.

    Ani la rând, extinderea Uniunii Europene a funcționat în principal ca un exercițiu tehnocratic. Extinderea însemna armonizarea standardelor, impunerea reformelor instituționale, reducerea corupției, liberalizarea economiilor și obligarea statelor aspirante să se conformeze normelor democratice și de reglementare ale Bruxellesului. Procesul era lent deoarece Europa credea că își poate permite luxul timpului — și nici nu era prea preocupată de ritmul lui.

    Însă Uniunea Europeană se află astăzi sub o presiune reală. Declinul demografic, Brexitul, fragmentarea politică, populismul, anxietățile economice, presiunile migraționiste și atacul concertat al lui Trump și al cercului său de apropiați au zdruncinat încrederea în proiectul european. S-a prăbușit vechea asumpție potrivit căreia rolul Europei era pur și simplu să administreze prosperitatea prin reglementări și birocrație.

    Pe de altă parte, Ucraina nu este doar o altă țară candidată care așteaptă răbdătoare la porțile Bruxellesului, cu dosarul în mână. Ucrainenii luptă și mor sub steagul aderării la Occidentul liberal și democratic, într-un moment în care o mare parte a lumii democratice pare ea însăși nesigură de propriile valori.

    Europa are dreptate să insiste asupra standardelor, transparenței, reformelor instituționale și măsurilor anticorupție. Însă procesul de aderare trebuie acum regândit ca o necesitate strategică, nu ca o perioadă nesfârșită de probă birocratică. Aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană ar trebui accelerată pentru a transmite un mesaj atât Rusiei, cât și lui Trump.

    Pericolul de astăzi nu mai este doar unul militar, ci și unul de epuizare psihologică. Ani la rând, ucrainenilor li s-a spus că Europa reprezintă viitorul lor, în timp ce, simultan, oficiali europeni sugerau în privat că aderarea efectivă s-ar putea să nu aibă loc decât peste un deceniu sau chiar mai mult. Această discrepanță dintre retorică și realitate este corozivă. Sondajele sugerează deja că unii ucraineni, în special cei tineri, epuizați de război și incertitudine, încep să își piardă încrederea în promisiunile Europei. Europa nu trebuie să permită ca acest lucru să se întâmple.

    O parte a ecuației constă în înțelegerea faptului că Europa are acum nevoie de Ucraina aproape la fel de mult cum Ucraina are nevoie de Europa. Armata ucraineană este astăzi una dintre cele mai experimentate în luptă din lume. Capacitățile sale în domeniul războiului cu drone redefinesc conflictul modern. Armatele europene recunosc deschis că învață de la Ucraina în timp real. Ucraina nu mai este doar un beneficiar al asistenței de securitate — ea devine un furnizor de securitate europeană. Ca stat membru al UE, Ucraina de astăzi ar deveni instantaneu cea mai importantă putere militară a Europei.

    Acest lucru se înscrie într-un alt cutremur geopolitic major cu care europenii încep să se confrunte. La 81 de ani după cel de-Al Doilea Război Mondial, Europa continuă să depindă în mod covârșitor de Statele Unite pentru protecția împotriva Rusiei, o țară a cărei populație este doar moderat mai mare decât cea a Germaniei și a cărei economie este comparabilă cu cea a Italiei. Din acest motiv, dependența Uniunii Europene de Statele Unite a devenit din ce în ce mai absurdă.

    Având în vedere ostilitatea lui Trump față de NATO și sprijinul său oscilant pentru Ucraina, practic toate marile puteri europene se trezesc acum la realitate și își reconstruiesc capacitățile militare. Germania se reînarmează. Polonia își extinde forțele armate, Franța promovează autonomia strategică. Marea Britanie, după ce și-a redus în mod șocant capacitățile militare de-a lungul deceniilor, se vede acum nevoită să le reconstruiască într-un ritm urgent.

    Există și un alt motiv pentru care Europa ar trebui să acționeze rapid: de dragul descurajării viitoare, Rusia trebuie să fie făcută să suporte consecințele deciziei sale de a invada. Putin a declanșat acest război parțial pentru a împiedica Ucraina să iasă definitiv din sfera de influență a Rusiei. Accelerarea aderării Ucrainei la UE ar trebui înțeleasă, în parte, ca prețul pe care Rusia îl plătește pentru agresiunea sa.

    Într-adevăr, dacă eventualele negocieri vor necesita concesii teritoriale dureroase din partea Ucrainei în unele zone ocupate din est, integrarea rapidă în Uniunea Europeană ar ajuta la compensarea acestor pierderi din punct de vedere politic, economic și psihologic. Ar ajuta Ucraina să facă această alegere. O Ucraină suverană și democratică, ancorată ireversibil în Europa, ar reprezenta o înfrângere strategică istorică pentru Putin, chiar dacă Rusia ar continua să dețină fragmente din teritoriile ocupate.

    Sondajele sugerează deja că unii ucraineni, în special cei tineri, epuizați de război și incertitudine, încep să își piardă încrederea în promisiunile Europei. Europa nu trebuie să permită ca acest lucru să se întâmple.

    Uniunea Europeană are adesea dificultăți în a explica ce reprezintă dincolo de reglementări și proceduri. Ucraina oferă Europei șansa de a-și redescoperi simultan scopul strategic și moral. Milioane de ucraineni își riscă viața pentru că cred că Europa reprezintă încă democrația liberală, suveranitatea, pluralismul și libertatea sub statul de drept.

    Cu doar câteva zile în urmă, o dronă rusească a lovit un bloc de apartamente în Galați, România. Pentru unul dintre noi, fost prim-ministru al României care a contribuit la negocierea aderării țării la UE, și pentru celălalt, care și-a început cariera ca jurnalist de politică externă acolo și a acoperit lupta Ucrainei din anii ’90 pentru independență, acest incident evidențiază urgența dosarului ucrainean pentru Europa. România, stat aflat pe linia frontului, a așteptat mulți ani pentru aderare. Acest lucru nu trebuie să se repete în cazul Ucrainei.

    Arta acordului păgubos