<< Prăbușirea Silicon Valley Bank este emblematică pentru eșecurile profunde în conduita atât a politicii de reglementare, cât și a politicii monetare. Vor juca aceia care au contribuit la crearea acestui dezastru un rol constructiv în reducerea la minimum a daunelor și vom învăța cu toții – bancheri, investitori, factori de decizie politică și publicul larg – în sfârșit, lecțiile potrivite? >>, scrie Joseph E. Stiglitz pentru Project Syndicate.
<< Cursa pentru Silicon Valley Bank (SVB) – de care depind aproape jumătate din toate start-up-urile tehnologice finanțate cu capital de risc din Statele Unite – este parțial o reluare a unei povești familiare, dar este mai mult decât atât. Încă o dată, politica economică și reglementarea financiară s-au dovedit inadecvate.
Vestea despre al doilea cel mai mare faliment bancar din istoria SUA a venit la doar câteva zile după ce președintele Rezervei Federale, Jerome Powell, asigurase Congresul că situația financiară a băncilor americane este bună. Dar momentul nu ar trebui să fie surprinzător. Având în vedere creșterile mari și rapide ale ratelor dobânzilor pe care Powell le-a proiectat – probabil cele mai semnificative de la creșterea ratei dobânzilor inițiată de fostul președinte al Fed, Paul Volcker, de acum 40 de ani – s-a prezis că mișcările dramatice ale prețurilor activelor financiare ar provoca traume undeva în sistemul financiar.
Dar, din nou, Powell ne-a asigurat că nu trebuie să ne facem griji – în ciuda experienței istorice abundente care indică faptul că ar trebui să fim îngrijorați. Powell a făcut parte din echipa de reglementare a fostului președinte Donald Trump, care a lucrat pentru a slăbi reglementările bancare Dodd-Frank adoptate după criza financiară din 2008, pentru a elibera băncile „mai mici” de standardele aplicate celor mai mari bănci, importante din punct de vedere sistemic. După standardele Citibank, SVB este mică. Dar nu este mică în viețile a milioane de oameni care depind de ea.
Powell a spus că va exista durere întrucât Fed a crescut fără încetare ratele dobânzilor – nu pentru el sau pentru mulți dintre prietenii săi din capitalul privat care, se pare, plănuiau să dea o lovitură în timp ce sperau să pătrundă pentru a cumpăra depozite neasigurate la SVB, la 50-60 de cenți pe dolar, înainte ca guvernul să declare clar faptul că acești deponenți vor fi protejați. Cea mai mare durere ar fi rezervată membrilor grupurilor marginalizate și vulnerabile, cum ar fi bărbații tineri non-albi. Rata șomajului lor este de obicei de patru ori mai mare decât media națională, așa că, pentru ei, o creștere de la 3,6% la 5% se traduce într-o creștere de la aproximativ 15% la 20%. El face apel la astfel de creșteri ale șomajului (pretinzând în mod fals că sunt necesare pentru a reduce rata inflației), fără niciun apel la asistență sau chiar o mențiune la costurile pe termen lung.
Acum, ca urmare a pledoariei insensibile – și total inutile – a lui Powell, avem o nouă serie de victime, iar cel mai dinamic sector și cea mai dinamică regiune din America vor fi puse în așteptare. Antreprenorii de start-up din Silicon Valley, adesea tineri, au crezut că guvernul își face treaba, așa că s-au concentrat pe inovație, nu pe verificarea zilnică a bilanțului băncii lor – ceea ce, în orice caz, nu ar fi putut să facă (Full disclosure: fiica mea, CEO-ul unui start-up din domeniul educației, este unul dintre acei antreprenori dinamici).
Deși noile tehnologii nu au schimbat fundamentele bancare, ele au crescut riscul de „panică bancară”. Este mult mai ușor să retragi fonduri decât a fost cândva, iar rețelele sociale alimentează zvonuri care pot provoca un val de retrageri simultane (deși SVB pur și simplu nu a răspuns la ordinele de a transfera bani, creând ceea ce ar putea fi un coșmar legitim). Se pare că prăbușirea SVB nu s-a datorat tipului de practici proaste de creditare care au dus la criza din 2008 și care reprezintă un eșec fundamental al băncilor în îndeplinirea rolului lor central în alocarea creditelor. A fost mai degrabă prozaic: toate băncile se angajează în „maturity transformation”, punând la dispoziție depozite pe termen scurt pentru investiții pe termen lung. SVB cumpărase obligațiuni pe termen lung, expunând instituția la riscuri atunci când curbele de randament s-au schimbat dramatic.
De asemenea, noua tehnologie face absurdă vechea limită de 250.000 de dolari pentru asigurarea federală a depozitelor: unele firme se angajează în arbitraj de reglementare împrăștiind fonduri la un număr mare de bănci. Este o nebunie să-i recompensezi în detrimentul celor care au avut încredere în autoritățile de reglementare să-și facă treaba. Ce spune asta despre o țară în care cei care muncesc din greu și introduc produse noi pe care le doresc oamenii sunt doborâți pur și simplu pentru că sistemul bancar îi dezamăgește? Un sistem bancar sigur și sănătos este o condiție sine qua non a unei economii moderne și, totuși, America nu inspiră tocmai încredere.
După cum a scris Barry Ritholtz, pe Twitter, „așa cum nu există atei în Fox Holes, nu există nici libertarieni în timpul unei crize financiare”. O mulțime de cruciați împotriva regulilor și reglementărilor guvernamentale au devenit dintr-odată campioni ai unei salvări guvernamentale a SVB, la fel cum finanțatorii și factorii de decizie politică, ce au conceput dereglementarea masivă care a dus la criza din 2008, au cerut salvarea celor care o provocaseră (Lawrence Summers, care a condus zona de dereglementare financiară, în calitate de secretar al Trezoreriei SUA, în mandatul președintelui Bill Clinton, a cerut, de asemenea, o salvare a SVB – fapt cu atât mai remarcabil după ce a adoptat o poziție fermă împotriva ajutorării studenților cu poverile datoriilor lor).
Răspunsul de acum este același ca acum 15 ani. Acționarii și deținătorii de obligațiuni, care au beneficiat de pe urma comportamentului riscant al firmei, ar trebui să suporte consecințele. Dar deponenții SVB – firmele și gospodăriile care au avut încredere în autoritățile de reglementare să-și facă treaba, întrucât asiguraseră în mod repetat publicul că o vor face – ar trebui să fie despăgubiți, fie peste sau sub suma „asigurată” de 250.000 de dolari.
A proceda altfel ar provoca daune pe termen lung unuia dintre cele mai vibrante sectoare economice ale Americii; orice am crede despre Big Tech, inovația trebuie să continue, inclusiv în domenii precum tehnologia verde și educația. În sens mai larg, a nu face nimic ar trimite publicului un mesaj periculos: singura modalitate de a fi sigur că banii tăi sunt protejați este să-i plasezi în băncile importante din punct de vedere sistemic, „prea mari pentru a eșua”. Acest lucru ar avea ca rezultat o concentrare și mai mare a pieței – și mai puțină inovație – în sistemul financiar american.
După un weekend chinuitor pentru cei potențial afectați din întreaga țară, guvernul a făcut în cele din urmă ceea ce trebuia – a garantat că toți deponenții vor fi despăgubiți, prevenind o panică bancară care ar fi putut perturba economia. În același timp, evenimentele au arătat clar că ceva nu era în regulă cu sistemul.
Unii vor spune că salvarea deponenților SVB va duce la „hazard moral”. Asta e o prostie. Deținătorii de obligațiuni și acționarii băncilor sunt în continuare expuși riscului dacă nu supraveghează în mod corespunzător managerii. Deponenții obișnuiți nu trebuie să gestioneze riscul bancar; ar trebui să se poată baza pe sistemul nostru de reglementare pentru a se asigura că, dacă o instituție se numește bancă, are mijloacele financiare pentru a rambursa ceea ce este investit în ea.
SVB reprezintă mai mult decât eșecul unei singure bănci. Este emblematică pentru eșecurile profunde în conduita atât a politicii de reglementare, cât și a politicii monetare. Precum criza din 2008, a fost previzibil și prezis. Să sperăm că cei care au contribuit la crearea acestui dezastru pot juca un rol constructiv în reducerea la minimum a daunelor și că, de data aceasta, noi toți – bancheri, investitori, factori de decizie și public – vom învăța în sfârșit lecțiile potrivite. Avem nevoie de reglementări mai stricte, pentru a ne asigura că toate băncile sunt în siguranță. Toate depozitele bancare trebuie să fie asigurate. Iar costurile ar trebui suportate de cei care beneficiază cel mai mult: persoane fizice și corporații bogate și cei care se bazează cel mai mult pe sistemul bancar, bazat pe depozite, tranzacții și alți indicatori relevanți.
Au trecut mai bine de 115 ani de la panica din 1907, care a dus la înființarea Sistemului Rezervelor Federale. Noile tehnologii au facilitat apariția panicilor și a crizelor bancare. Dar consecințele pot fi și mai grave. Este timpul să răspundă cadrul nostru de elaborare a politicilor și cel de reglementare. >>
