Universul.net a inaugurat o nouă rubrică, „Sertarul cu de toate”. Practic, secțiunea este un „agregator” de clipuri, filme, cărți, însemnări etc. În general, lucruri care caracterizează activitatea în mediul online a redactorilor noștri și care, într-un fel sau altul, surprind detalii importante sau pur și simplu imprevizibilul și diversitatea inepuizabilă a lumii în care trăim.
În timp ce presa cehă scrie că un agent rus cutreieră Praga cu o punguță cu ricin în servietă ca să le facă de petrecanie primarului general Zdenek Hrib și edilului de district Ondrej Kolar, alte talente planează la București asupra reprezentanților „civilizației ruse”, ceva ce pare înrudit cu cocaina. Altfel spus, o tentativă eșuată de pamflet. Eșuată nu oricum, ci lamentabil, cu focuri de artificii.
Pe când Valeri Kuzmin sforăia pe ritmul Internaționalei sub păturica imprimată cu avioane Tupolev și lunohoduri, cineva a scăpat neobservat la tastatură în sediul Ambasadei Rusiei și, trosnindu-și degetele, s-a dezlănțuit într-o postare pe Facebook.
Cine credea că nu mai e la modă „dicteul automat” pe care îl practicau suprarealiștii sub influența narcoticelor, va trebui să-și rectifice afirmația, căci misteriosului autor îi iese o strașnică punere în scenă a rețetei avangardiste.
Tehnic, ceea ce misteriosul autor vrea să obțină este un „pamflet” anti-american pornind de la distopia „1984” a lui George Orwell. Rezultatul, însă, produce alte fantasme: un accident genetic al limbii române, cu niște rupturi de logică și sintaxă ce amintesc de „moldoveneasca Tourette” a lui Renato Usatîi.
Suntem introduși abrupt în terciul lingvistic și ne opărim limba în Google Translate: „La dispoziția noastră s-a regăsit un manuscris nefinalizat, inedit, anterior nepublicat al celebrului scriitor britanic J. Orwell”.
Bine, bine, dar cine este „J. Orwell”? Jorge? Juan? James? Jimmy? Aaa, sau poate că este pronunția rusească a lui George, adică „Jorjîîî”?
„ȘI IATĂ CE A FOST REALIZAT…” – un alt infarct provocat limbii române.
Să vedem însă întregul buchet clinic al postării. Țineți-vă bine, legați-vă de scaun, puneți-vă casca și parașuta, veți avea nevoie.
SENZAȚIE!!! La dispoziția noastră s-a regăsit un manuscris nefinalizat, inedit, anterior nepublicat al celebrului scriitor britanic J. Orwell, autorul romanului distopic “1984”. Ceva și mai surprinzător, manuscrisul este dedicat problemelor extrem de relevante ale confruntării dintre regimurile „democratice” și „autoritare”, crizei „valorilor democratice liberale”, inclusiv jurnalismului onest de investigare, temelor „războaielor hibride”, „comunicarii strategice”, „atacurilor cibernetice”, „armatelor de postaci ai lui Big Brother” etc. Având în vedere faptul că scriitorul britanic menționat A TRECUT LA CELE VEȘNICE CU MULT ÎNAINTE DE EPOCA INTERNETULUI – în 1950 – ne permitem să presupunem că manuscrisul nu aparține maestrului SF, ci doar unuia dintre imitatorii săi. Autorul nostru își permite libertatea de a aplica terminologia modernă, care este convenabilă și de înțeles pentru cititorul zilelor noastre, folosind și alte realizări filologice ale gândirii politice moderne, a realiza o politică modernă de gândire, cum ar fi „moartea creierului NATO”, „westlessness”, „fake news”, „post-truth reality” și așa mai departe.
Manuscrisul este foarte voluminos și, în consecință, dificil pentru percepția unui „user” avansat rafinat, în anul 20 de la începutul secolului al II-lea de computerizare, mai obișnuit să digere produsele Ministerului Adevărului „în doze mici, dar în orice cantitate”.
Prin urmare, oferim cititorului doar cele mai informative și curioase, în părerea noastră, extrase din noul roman.
ȘI IATĂ CE A FOST REALIZAT…
(Desigur, cititorii nu trebuie să uite că evaluările și afirmațiile conținute în manuscrisul publicat nu coincid neapărat cu poziția Ambasadei și cu atât mai mult cu poziția oficială a Federației Ruse.)
🔹 „2020” SAU „COVID-19 AL CREIERULUI”🔹
(Amintirile unui contemporan despre catastrofa Titanicului)
INTRODUCERE
(„Epoca legendară»)
🔹 […] La șapte decenii după ce s-au terminat ultimele mari bătălii între Oceania și Eurasia, planeta Pământ se confrunta cu o amenințare fără precedent. Unii au numit-o „ciuma secolului XXI”. Alții acuzau „deep state”, oligarhia mondială, Clubul Belderberg, Forumul Davos etc. etc. în conspirație pentru o „fake-acoperire” a inevitabilei crize economice globale fără precedent, generată de speculațiile necontrolate pe piața bursieră și de numeroase „bule financiare”, de genul indicelor bursiere false și umflate, derivatelor pe mai multe etape și contractelor futures. Iar alții sugerau sau „pierderea de arme biologice”, sau ceva similar cu „Războiul lumilor”, descris de H.G. Wells.
🔹 Mai ales așa numiții „rechini ai stiloului” deosebit de zeloși (o expresie arhaică: în novlimba Internetului – bloggeri plătiți iresponsabili și adesea analfabeți, analiști de mainstream, prezentatori TV etc.) au început să se apropie tiptil de subiectul cel mai sensibil al atentatului contra noii ordini mondiale de către statele revizioniste maligne – dușmanii veșnici ai Fratelui cel Mare.
🔹 În calitate de cronicar al „celui mai mare dintre războaie”, de angajat în retragere al Ministerului Adevărului (în novlimbă: MinAd) a Fratelui cel Mare, m-am amuzat să observ cât de mult se aseamănă evenimentele de la începutul secolului XXI cu cele din epoca tinereții mele. Aceasta se resimte întru aproape orice, cu excepția, poate, a folosirii acelor noi frumoase, misterioase și, de regulă, calculate doar pentru a-i deruta și mai mult pe oamenii de rând mai puțin informați, a acelor cuvințele precum comunicare strategică, „realitate post-adevăr/ post-truth reality” etc. CUM OARE SĂ SE COMPARE CU ELE
🔹 ANTICA NOASTRĂ NOVLIMBA – NEWSPEAK! Dar principiul de bază și cel mai important este același – “Lipsa de știință este putere!”
🔹 După cum se știe, fiecare poveste serioasă are un fundal. Se pare că prefața poveștii noastre corespunde cu perioada anilor 2006-2008. La început a fost vorba de demascarea dictatorilor africani, iar acest lucru nu a generat prea mult scandal. În spiritul celor mai bune tradiții ale câștigătorilor premiului Pulitzer, jurnaliștii de anchetă au expus din ce în ce mai multe materiale noi, dar tunete și fulgere au apărut în noiembrie 2008, când site-ul controversat, așa cum se spunea atunci, WikiLeaks, a făcut publice dosarele prizonierilor din închisoarea americană de la Guantanamo, și după ceva timp a postat un videoclip despre împușcarea unui grup de civili din Bagdad dintr-un elicopter american Apache în 2007, inclusiv a doi reporteri Reuters.
🔹 Iar apoi au venit depeșele confidențiale imparțiale ale ambasadorilor americani la adresa Departamentului de Stat … și… here we go, mergem înainte!
ASTA A ÎNCEPUT SĂ-L SCOATĂ DIN SĂRITE PE BIG BROTHER[…]
🔹 Deși, în realitate, primul clopoțel serios vis-a-vis de catastrofa iminentă a sunat mult mai devreme – în cadrul ședinței Consiliului de Securitate al ONU cu privire la Irak, în care a treia persoană din ierarhia Oceaniei (sorry, americană) a fluturat cu îndrăzneală o epruvetă care conținea presupusa „armă chimică sau biologică” a dictatorului arab, și a cerut să se înceapă un nou război împotriva dictatorului în zona Golfului Persic… Apoi, armele de distrugere în masă nu au fost niciodată găsite, dar războiul a început, deși fără sprijinul unanim al vasalilor[…] Numai într-o singură țară arabă în cele din urmă au fost uciși aproximativ 1 milion de civili. Dar poate cel mai îngrozitor a fost faptul că astfel DJINNUL NEGRU A FOST ELIBERAT DINTR-O STICLĂ – a venit pe lume ISIS („Daish”, dacă cineva nu știe: Statul islamic). Dar asta a fost cu mult timp, oh, în urmă…
🔹 De atunci, s-a scurs apă în Tamisa, Potomac, Sena și, desigur, în râul Moscova, precum și în Yangtze… Inițiatorul revelațiilor menționate anterior, „titanul jurnalismului de investigație”, Julian Assange, după o auto-încarcerare forțată de lungă durată într-una din ambasadele străine din cea mai mare metropolă a Pistei de Decolare I a Oceaniei (în traducere din novlimbă – Londra) a fost cu rușine scos de acolo și trimis într-o închisoare cu regim deosebit de sever. Se presupune că aceasta a fost făcut cu scopul de a-l preda în continuare unui mic stat neutru nordic sub acuzația de viol, deși acolo – în Nord – uitaseră deja de acest caz și, se pare, chiar l-au oprit sau recalificat formal[…] În realitate, jurnalistul „pentru represalii” a fost cerut de Big Brother care de mulți ani trăia peste ocean, unde „în numele salvării securității naționale”, cel care căuta adevărul era amenințat să petreacă cel puțin restul vieții în spatele gratiilor[…]
🔹 Pe străzile orașelor din Oceania, care din cele mai vechi timpuri se tot lăudau că aceasta a câștigat o victorie istorică la nivel mondial asupra Eurasiei/Ostasiei, comunismului totalitar, „imperiului răului” etc., nu au existat proteste în masă. Doar acei câțiva „luptători rezistenți” pentru drepturile omului, libertatea presei și pluralismul de opinii care au dispărut cumva brusc din centrul atenției mass-mediei, „suveranilor ai gândurilor” din rândul bloggerilor populari și, desigur, ca o consecință, nu mai puteau conta pe sprijinul „întregii umanități progresiste” și a „comunității internaționale”.
🔹 Cu toate acestea, în imperiul global și nedivizat (așa cum credea și el însuși) al Fratelui Mare, existau și rebeli dezinteresați, susținători ai „democrației liberale și a valorilor democratice eterne și universale”. Unul dintre ei, probabil inspirat și de exemple de freethinking/ liberă cugetare din trecut, a îndrăznit curând să-i arunce lui Big Brother o învinuire foarte serioasă de organizare a supravegherii globale de sute de milioane, și poate de miliarde de supuși ai imperiului și ale vasalilor săi. (Ei, cu asta chiar a surprins!) În calitate de ofițer tehnic obișnuit al serviciilor speciale de renume mondial, el a citat fapte ce nu puteau să fie respinse și, ceea ce era cel mai surprinzător, Fratele cel Mare nu a putut să-l plesnească ca pe o gânganie, deși i-a anulat pașaportul chiar în avionul care zbura deasupra întinderilor Eurasiei. (Ofițerii Ministerului
🔹 Adevărului și Ministerului Iubirii în vremurile tinereții mele, împreună cu Poliția Gândirii, acționau cu mult mai rapid și eficient.)
🔹 Dar aceasta este o altă poveste despre care vom vorbi în următoarea noastră publicație.
