Ingerința politică este inadecvată. Dar la fel sunt și multe dintre cele ce se întâmplă în aceste zile.
Într-o epocă mai rafinată, ar fi fost de neconceput ca liderul majorității din Senatul SUA, Chuck Schumer, să acuze că Benjamin Netanyahu și-a pierdut direcția și să ceară noi alegeri în Israel sau ca președintele Biden să laude „discursul bun” și să declare că Netanyahu „dăunează Israelului mai mult decât îl ajută”.
Uau (iar eu niciodată nu folosesc „Uau”)! Liderii SUA le spun practic israelienilor că vor ca Netanyahu să plece. Așa ceva nu se întâmplă în fiecare zi între SUA și un aliat. Sau, mai precis, nu s-a întâmplat niciodată. Așa că un „oficial israelian foarte înalt” anonim – nume de cod pentru prim-ministrul însuși – s-a plâns presei israeliene că SUA încearcă să-l alunge pe Netanyahu. Cuvinte mai adevărate Netanyahu nu a mai rostit niciodată.
Toate acestea sunt destul de periculoase.
Este periculos pentru Israel, deoarece pe această cale SUA ar putea reține transporturile de piese de schimb (fără de care Israelului ar fi greu să continue războiul din Gaza) sau să-și retragă umbrela diplomatică (fără de care Israelul s-ar putea trezi foarte repede în fața nu doar a condamnărilor, ci și a sancțiunilor) în Consiliul de Securitate al ONU). Mai mult, un Israel care se află în conflict cu principalul său protector este mai probabil să fie atacat de inamicii săi, care îi vor simți vulnerabilitatea și slăbiciunea.
De asemenea, este periculos pentru Biden. Dacă este văzut ca întorcând spatele Israelului, va pierde voturile multor evrei și moderați, ceea ce ar putea fi devastator în anumite state swing, precum Pennsylvania. Cu siguranță și-ar pierde orice speranță pentru Florida. Pe de altă parte, sprijinul orb perceput pentru Israel îl va afecta în special în Michigan, din cauza populației mari musulmane de acolo. Practic, Biden are nevoie ca războiul să se termine.
Acesta este motivul pentru care a conceput o afacere destul de mare pentru Israel: acord pentru restabilirea Autorității Palestiniene în Gaza (așa cum ceruse Israelul de când Hamas a preluat violent controlul, în 2007); reînceperea negocierilor pentru o soluție cu două state (după cum a convenit însuși Netanyahu, sub Donald Trump, în 2020); și pace cu Arabia Saudită și posibil alte țări. Asta poate implica exilul pentru liderii Hamas, lucru cu care Israelul va fi aproape sigur de acord în schimbul tuturor ostaticilor.
Establishement-ul securitate israelian adoră această înțelegere. Netanyahu nu va vrea său audă asta întrucât extrema dreaptă israeliană îi controlează sorții politici și ar prefera să ocupe Gaza pentru totdeauna. Cine crede că Netanyahu va alege altceva în loc de supraviețuirea sa politică nu a fost atent.
Au greșit Schumer și Biden prin faptul că violează atât de flagrant norma? Ei bine, ar fi de spus două lucruri.
În primul rând, nu mai trăim într-o epocă a nobleții (s-ar putea să nu fi existat niciodată). Mai degrabă, trăim într-o eră în care un om care se confruntă cu 91 de acuzații de infracțiune a fost de două ori pus sub acuzare de Camera Reprezentanților a SUA și a încercat să răstoarne alegerile din 2020 (și ar mai fi și altele) s-ar putea întoarce a Casa Albă, în noiembrie, pentru că multor alegători nu le pasă atât de mult că este un ticălos.
Trăim într-o eră în care rusul Vladimir Putin amenință cu folosirea armelor nucleare. Și trăim într-o eră în care Netanyahu însuși se agață de putere în timp ce este judecat pentru luare de mită. Și într-adevăr, același Netanyahu a fost cel care, acum câțiva ani, a zburat la Washington pentru a ține un discurs pasional în fața Congresului SUA împotriva politicii președintelui american (despre acordul Iran-nuclear, a cărui anulare de către Trump a fost un dezastru pentru lume). Așadar, venind de la Netanyahu, protestele sunt ilare.
În al doilea rând, lăsând la o parte amabilitățile, Schumer și Biden au dreptate: a spune că Netanyahu face mai mult rău decât bine este un eufemism comic. În Israel însuși sondajele arată că majoritatea oamenilor cred că el acționează din motive politice în timpul războiului – practic amânând și încercând să câștige timp – iar marea majoritate vrea ca el să plece.
Să aruncăm o privire asupra modului în care stau lucrurile în ceea ce privește războiul.
- După cinci luni de lupte aprige, Israelul pretinde că a pacificat cea mai mare parte a Gazei, cu excepția orașului său din sud, Rafah, care se învecinează cu granița cu Egiptul. Aceste câteva mile pătrate găzduiau aproximativ 200.000 de oameni înainte de război, dar acum sunt aglomerate cu majoritatea celor 2,2 milioane de locuitori ai Gazei, care trăiesc în condiții groaznice și pe fondul temerilor că poate izbucni o foamete.
- Israelul spune că a făcut nefuncționale 18 dintre cele 24 de batalioane Hamas și a ucis peste 10.000 din cei aproximativ 30.000 de combatanți antrenați; mulți alții sunt cu siguranță grav răniți. Hamas este, oricum i întoarce-o, grav degradat, cu luptătorii săi rămași mai ales în Rafah.
- Forțele de Apărare Israelului au distrus, de asemenea, mult din infrastructura Hamas: săli de operațiuni, cartiere subterane, depozite de arme, lansatoare de rachete și altele asemenea.
- În acest proces, Gaza a fost devastată. Analiza imaginilor din satelit sugerează că mai mult de jumătate din clădirile sale au fost deteriorate sau distruse, iar președintele egiptean, Abdel Fattah el-Sissi, a estimat recent costul reconstrucției la 90 de miliarde de dolari. Aceasta reprezintă aproximativ două treimi din valoarea actuală a Planului Marshall.
În ciuda tuturor acestor lucruri, strategii israelieni cred că Hamas încă este pregătit să preia controlul asupra Fâșiei Gaza în cazul în care IDF se retrage. Acest lucru se datorează în parte eșecului aparent al armatei de a găsi o mare parte din rețeaua estimată de 300 de mile de tuneluri pe care Hamas o folosește pentru toate tipurile de activități abjecte. Chiar și acum, distribuția ajutorului în nordul Gazei este adesea deturnată de agenții Hamas care ies din guri nedescoperite.
Este tentant să spunem că, dacă palestinienii ar fi fost raționali, Hamas ar fi trebuit să fie slăbit atât politic, cât și militar. Ai crede că, având în vedere cataclismul provocat de Hamas, publicul palestinian va încerca să-i sfâșie reprezentanții. În schimb, nu există nicio revoltă în Gaza, iar Hamas pare să se bucure de un sprijin din ce în ce mai mare în Cisiordania. Raționalitatea este limitată în zilele noastre – în multe locuri, mai corect spus.
Hamas se bazează pe faptul că Israelul va trebui în cele din urmă să părăsească Gaza din cauza atât din cauza presiunii internaționale, cât și a dificultății interne pe care o implică un etern război de uzură, ca și a costurilor menținerii unei ocupații complete, deoarece persoanele strămutate din Rafah încep să se întoarcă în zonele pe care le-au părăsit. Iar liderii grupului sunt aproape sigur plăcut surprinși de refuzul Israelului de a lua în considerare reinstalarea rivalilor lor de la Autoritatea Palestiniană în zonele „eliberate” din Gaza. Faptul că Israelul se îndepărtează de cadrul propus de Biden este un eșec strategic uluitor și un cadou pentru jihadul global.
Netanyahu ar putea să pună de-o parte intrigile din coaliție și să accepte propunerile ca bază pentru un acord de încetare a focului. Să amâne invadarea orașului Rafah, care riscă să se soldeze cu o baie de sânge în care să fie uciși mai mulți ostatici împreună cu mult mai mulți palestinieni, iar statutul internațional al Israelului să fie și mai afectat. În schimb, să-i ofere conducerii Hamas exilul în Qatar sau oriunde altundeva.
Israelul ar trebui să arate lumii că nu dorește ca războiul să mai dureze un minut în plus și tot ce trebuie să facă Hamas este să fie de acord cu termenii de mai sus. Fereastra legitimității s-ar redeschide, măcar puțin. Dacă Hamas refuză, lași populația să iasă și abia apoi ataci, cu o anumită legitimitate internațională restaurată.
Nu poți câștiga un război al narațiunilor fără să ai o narațiune.
Toate acestea sunt lucruri chinuitoare, sfâșietoare și complicate. Dar am o afirmație de făcut. Biden este prietenul Israelului și, de asemenea, un politician cu calcule. Netanyahu este un politician cu calcule.
