- “A fost forma noastră de marketing, de promovare, de mediatizare a acțiuni. (…) O formă de promovare… Dacă nu aveam în aceștia ani formele acestea de promovare prin care să spargem blocada informațională, nu mai eram unde suntem astăzi, la 42% voturi”.
- ”Îl respect pe premierul Ungariei, Viktor Orban și tocmai de aceea multe din pozițiile sale, nu toate, dar multe din pozițiile sale vor fi politică de stat și în România”.
Când a făcut cele două declarații explozive – în prima recunoscând că a mințit din start cu privire la casele la preț de 35.000 de euro, iar în cealaltă anunțând practic că, da, va pune România pe drumul dictaturii – George Simion nu a gafat pe fond, ci doar pe formă.
Pe fond, era deja binecunoscut faptul că individul are obiceiul de a minți, căci mai mințise în numeroase rânduri – de la faptul că nu va intra în politică, pe când milita civic pentru unirea cu Basarabia, până la faptul că nu va mai candida încă o dată la prezidențiale, după ce fusese înfrânt în turul întâi din noiembrie 2024. Și câte alte asemenea episoade nu au mai fost între…. cum că e anti-sistem (deși se întâlnește cu arcași și cu săgeți din acest “sistem”), cum că nu l-a sprijinit un alt partid decât AUR în alegeri (deși pesediștii au recunoscut în haită că i-au direcționat voturi în noiembrie), cum că, cum că, cum că…
Și tot pe fond, individul este recunoscut printre colegi și foști colegi de partid sau de activism civic ca fiind mânat de porniri autoritare.
De altfel, fie numai și de când este liderul AUR și, în particular, de când cochetează cu o candidatură la Cotroceni, George Simion a dat toată salba de semne posibile că instituțiile și democrația, statul de drept și normele îi put. După cum îi pute UE, dar nu îi pute Putin, îi pute Ucraina, dar nu îi pute Rusia, îi pute stabilitatea, dar nu ii pute Trump.
În plus, a sărit (la propriu) la gâtul unui adversar politic (chiar la tribuna Parlamentului), a umplut spațiul public cu invective și amenințări demne de cruzimile Evului Mediu, iar mitingurile organizate de AUR sunt și ele un puroi de îndemnuri la violență și gesturi de violență îndreptate spre jurnaliști.
Prin urmare, faptul că George Simion ne promite o Românie transformată după chipul și asemănarea lui Viktor Orban, precum Ungaria lui Viktor Orban, nu trebuie să ia prin surprindere.
Ar trebui să sperie, da, iar pe acest fond să activeze, măcar în ultima clipă, instinctele de supraviețuire și de autoconservare ale unui spectru larg de români – din rândul celor care au votat în primul tur cu contracandidații săi și ai lui Nicușor Dan, din rândul celor care au votat cu George Simion însuși, din rândul celor care nu au mers la vot.
Dar, încă o dată, nu, nu ar trebui să surprindă faptul că George Simion are aceleași planuri ca Viktor Orban – pro-rusul mioritic prezentase din timp toate simptomele pe care de peste un deceniu le prezintă și pro-rusul de la Budapesta.
Dacă, în schimb, există vreo urmă de gafă în cele două declarații făcute de către liderul AUR, aceasta are de-a face numai cu forma, iar nu cu fondul.
Cu forma – adică modul în care a spus toate cele, momentele în care a făcut-o, motivul pentru care s-a dat de gol.
Există, desigur, o explicație simplă și pentru aceste trei elemente care compun gafa pe formă comisă de George Simion la momentul fiecăreia dintre cele două declarații: carențele de educație, respectiv lipsa lui de experiență în medii complexe, altele decât strada și peluza.
Limitele i-au fost cel mai strident expuse în cursul dezbaterii de la Euronews România.
George Simion a făcut de-a lungul timpului un titlu de noblețe din faptul că nu i-a plăcut școala, iar lucrurile i-au mers din acest punct de vedere strună într-o țară în care analfabetismul funcțional este la cer, iar sistemul de educație este la pământ.
Însă odată ce Simion a ajuns la o dezbatere electorală unu la unu, bumerangul i-a frecat, neîntârziat, fruntea.
Este firesc, dat fiind contextul:
- Întrebări pe teme complexe și variate.
- Răspunsuri de dat contra timp.
- Față în față cu un dublu medaliat cu aur la olimpiada internațională de matematică și totodată posesor de doctorat luat la Paris,
Toate aceste elemente l-au presat constant, dezvăluindu-i vocabularul sărac, incoerența ideatică, incoerența gramaticală, ușurința cu care poate fi scos din sărite, ușurința cu care poate fi făcut să comită greșeli în lanț și greșeli costisitoare.
Școala reală – mai bine zis lipsa ei – s-a răzbunat copios pe George Simion. Iar școala vieții l-a lăsat subit din brațe, sucombând la datorie.
Dar după această experiență, probabil că Geoege Simion va fi supus de echipa sa unor doze de steroizi “intelectuali” meniți să îngrașe porcul în ajun. Nu va putea recupera în felul ăsta anii de păcălit școala, dar ar putea face unele progrese.
Tocmai de aceea, contracandidatul său pro-european e obligat să îl ia și mai mult în serios.
Iar asta, cu atât mai mult cu cât, în speța orbanizării României, anunțată de Simion, Nicușor Dan a comis și el o uriașă gafă – pe formă a fost și gafa lui: nu a sesizat oportunitatea și ca atare nu a exploatat-o pe măsura potențialului ei uriaș.
Este însă din cale-afară de imperativ ca Nicușor Dan să își revină și să îl “lucreze” cum se cuvine pe George Simion în chestiunea respectivă, mai ales că a doua zi după dezbatere, Simion a recidivat cu semnalul că va transforma România într-un stat autoritar, după modelul Ungariei.
“Mulțumesc pentru mesajul minunat, @PM_ViktorOrban. Avem o luptă de câștigat! Împreună!” – aceasta a fost reacția liderului AUR după ce liderul de la Budapesta îi dăduse un semnal de sprijin, mulțumit că fusese pomenit la superlativ de tovarășul pro-rus de la București.
În chestiunea caselor la preturi imposibil de mici, George Simion a recunoscut practic că mințise cu nerușinare. În chestiunea transformării României într-o nenorocire din punct de vedere economic și democratic, precum Ungaria contemporană, George Simion a transmis practic națiunii sale o amenințare fără precedent și fără urmă de echivoc.
Nicușor Dan are datoria morală, politică și strategică de a exploata pragmatic aceste două mari breșe din arsenalul lui George Simion.
Dar și românii, în majoritatea lor, independent de cum va juca Dan această carte, au datoria de a proceda identic – penalizându-l tot fără echivoc și perfect ireversibil pe Simion la urne.
În cazul românilor, nu este o datorie nici față de Nicușor Dan, nici față de oricine altcineva, ci înainte de toate este o datorie sfântă față de persoana fiecăruia dintre ei, față de propriii copiii și față de propriii părinți, față de victimele mineriadelor, față de morții și răniții de la Revoluție, față de martirii închisorilor politice din deceniile funebre ale dictaturii comuniste.
Am scris în ianuarie 2024, un text intitulat astfel: I s-a vândut AUR lui FIDESZ sub ochii noștri? Cum au ajuns George Simion și Viktor Orban “aceeași mizerie”.
Nicicând nu a fost un moment mai bun ca acum să medităm la tema asta și mai ales la consecințele pe care, dacă nu vom fi atenți la urne, le va putea produce peste doar o săptămână.
