Va forța Europa să se maturizeze mai repede
Puține țări sunt mai îngrijorate de președintele ales Donald Trump ca Ucraina, ale cărei poziții ferme împotriva agresiunii ruse ar colapsa în lipsa ajutorului extern. Această îngrijorare se intensifică având în vedere indiciile că secretar de stat va fi senatorul Marco Rubio (R-FL), care a cerut un „aranjament negociat”. Oricât de mult s-ar încerca o înfrumusețare a realității, asta înseamnă, de fapt, a permite Rusiei să păstreze o parte din teritoriile pe care le-a ocupat.
Cum Trump este cunoscut — fapt îngrijorător — pentru apropierea sa de președintele rus, Vladimir Putin, este posibil ca el să nu vrea să îi facă dictatorului un cadou evident. Totuși, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, ar trebui cu siguranță să fie îngrijorat de jurământul lui Trump de a încheia războiul într-o zi, precum și de nerăbdarea acestuia față de „războaiele veșnice” și costisitoare pentru Statele Unite.
Politica lui Joe Biden privind războiul din Ucraina pare aproape concepută pentru a da naștere unui „război etern”: a împiedicat Ucraina să piardă, dar a evitat să provoace prea mult Rusia oferind Kievului ceea ce avea nevoie pentru a câștiga.
Astfel, în ciuda unui ajutor militar substanțial, Statele Unite au restricționat livrarea de rachete cu rază lungă de acțiune, precum ATACMS, și drone avansate. Avioanele de vânătoare F-16, deși acum sunt livrate de aliații europeni, au ajuns doar recent. De asemenea, Statele Unite au limitat protocoalele de partajare a informațiilor disponibile pentru membrii NATO și au întârziat livrarea altor echipamente cheie.
Va oferi Trump mai mult? Relația sa apropiată cu Putin ar face acest lucru puțin probabil. De fapt, o ruptură reală cu Putin pe tema Ucrainei ar fi un cutremur în universul lui Trump. Ca să o amenințe măcar, în căutarea unui acord subtil, este puțin probabil.
Totuși, ceva trebuie făcut, iar Trump, care nu este un om al dialecticii, se va confrunta cu idei concurente privind situația.
Cutare spune că Putin nu trebuie să fie mulțumit, altfel apetitul său de ticălos expansionist va crește și va amenința, de exemplu, Moldova. Cutare spune că dreptul internațional consideră inadmisibilă achiziționarea de teritorii prin forță. Și cum rămâne cu autodeterminarea? Mulți dintre oamenii din estul Ucrainei ar fi considerat că sunt ruși din punct de vedere cultural sau lingvistic — dar zonele ocupate sunt acum un coșmar autoritar, astfel că este puțin probabil să își dorească să rămână în Rusia.
Dar o altă idee spune că granițele Ucrainei au fost pur și simplu moștenite din delimitările interne ale Uniunii Sovietice, care uneori păreau aleatorii și erau cu siguranță prost gândite. Și că atunci când o criză durează atât de mult și nu duce nicăieri, trebuie să știi când să o închei.
Cred că în al doilea său mandat, Trump va continua să fie plictisit de briefingurile lungi de informații, sau chiar de articolele de opinie de lungime medie, și va cere să știe care este esența problemei.
Unii consilieri îi vor spune că Rusia va rămâne fără trupe și muniții (observați recentul import de 50.000 de soldați nord-coreeni); dar și mai mulți îi vor spune că Putin nu va ceda, că este pregătit să plătească orice preț în vieți omenești, că a găsit suficiente piețe alternative pentru petrolul Rusiei, astfel că va putea supraviețui sancțiunilor economice.
S-au zis multe despre temperamentul lui Trump,. E clar că faptul că, din punct de vedere temperamental, nu este omul potrivit de a ajuta și a încuraja un război care nu poate fi câștigat.
Cât despre Rubio, iată ce a spus el într-un interviu la „Meet The Press”, acum câteva săptămâni: „Din păcate, realitatea este că războiul din Ucraina se va încheia cu un acord negociat”. Întrebat dacă Rusia va păstra teritoriile furate, a evitat să răspundă direct: „Aș fi confortabil cu un acord care pune capăt acestor ostilități și… care este favorabil Ucrainei, adică să își păstreze suveranitatea, să nu devină un stat-satelit sau un stat-marionetă… Cel mai important lucru este ca aceste ostilități să se încheie”.
Presupunând, așadar, că Trump vrea să își îndeplinească promisiunea de a încheia războiul, el va lucra cu Rubio pentru a încuraja un acord pe teren. Au fost discutate diferite scenarii, dar având în vedere neatenția sa față de detalii, estimez că ar opta pentru cel mai simplu: înghețarea liniilor de front actuale, ceea ce ar presupune o bucată considerabilă din estul Ucrainei, până la Crimeea. Viitorul vicepreședinte JD Vance a sugerat deja această posibilitate.
Complică și mai mult situația faptul că Rusia, în urma unor referendumuri false desfășurate anul trecut, a anexat mai mult teren decât controlează în prezent. De-anexarea acestor teritorii nu pare a fi stilul lui Putin.
Pentru a preveni un colaps în lunile următoare, Trump ar face bine să înceapă să trimită deja emisari — chiar dacă acest lucru ar încălca normele tranziției administrative (aspect cu care Trump își bate puțin capul). Dar este clar că am putea asista la presiuni asupra lui Zelenski pentru a accepta un compromis teritorial, cu un aranjament de securitate care să prevină o reaprindere a războiului.
Europenii, odinioară parteneri ai Americii în această chestiune, ar fi în mare parte oripilați. O asemenea evoluție nu doar că ar răsturna dinamica de securitate regională a Ucrainei, dar și fundația ordinii continentale de după Al Doilea Război Mondial, ordine care a depins de o alianță transatlantică stabilă. Europa va trebui să decidă dacă va ceda presiunii americane și de a o lua la sănătoasa tocmai în timp ce este amenințată de o Rusie vorace. Putin ar putea oferi garanții de non-agresiune, dar istoria sugerează că nu ar trebui crezut; speranțele că concesiile făcute dictatori vor aduce stabilitate se dovedesc adesea naive.
Dacă SUA se retrag, pentru Europa alternativa ar fi să adopte un rol mai îndrăzneț, sporind sprijinul pentru Ucraina. Această abordare ar putea include, la pachet, și o cale rapidă pentru integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană. Asemenea măsuri ar aduce însă provocări semnificative. Una ar fi legată de costurile politice și economice asociate unui asemenea gest de sfidare a schimbării majore a politicii americane. O alta rezidă în surmontarea tendinței Europei către proces, consens și birocrație.
