Șapte din zece francezi sunt de acord cu noile restricții anunțate de președintele Macron, dar aproape jumătate recunosc că nu au de gând să le respecte în totalitate sau, în cazul unui segment mult mai restrâns, chiar deloc.
În condițiile în care francezii au de mai multă vreme decât românii un acces mai limitat la „vechea normalitate”, cifrele sondajului sunt cât se poate de încurajatoare, căci oboseala dată de pandemie e resimțită puternic și de alții, nu doar de noi. Așadar, pare că mai e destul până când gâfâiala să aibă urmări ireversibile.
Apoi, e de bun simț să recunoști că nu ai de gând să respecți întru totul restricțiile de acest tip, în condițiile în care este de așteptat ca pe unele să le încalci nu neapărat în semn de frondă față de „dictatura” statului și a „ocultei mondiale”, ci pur și simplu pentru că e plauzibil să apară situații de viață în care să nu te poți conforma pe deplin. Cine nu e capabil să recunoască asta are, cum s-ar zice, o relație defectuoasă cu adevărul. Date fiind sutele de variabile care brăzdează viața cotidiană, e atât de simplu ca omului să-i fie imposibil să se comporte cu precizie de robot.
Dar dincolo de toate astea, rămâne problema de fond, a unei pandemii care, iată, nu-și bate joc doar de viața liberă, frumusețile și meandrele ei, ci și de slogan, mintea slabă și decretul ad-hoc.
Asistăm la asasinate în serie, comise de Covid nu doar pe palier sanitar, la adresa celor mai neputincioși, ghinioniști ori naivi dintre noi, ci și la adresa forței fermecătoare, însă doar de suprafață, a sloganului. Căci ce altceva e, în contextul actual, decretarea faptului că „Ne-am săturat”, că masca e „botniță”, spitalul” lagăr de exterminare”, Bill Gates un Stalin rebotezat, iar Covid-ul „o gripă oarecare”?
Promotorii acestui soi degenerat de nou-nou-normal, de pe urma căruia câțiva adepți adună capital politic ori financiar, iar cei mai mulți doar riscă să crape, urmând-și orbește noii idoli, fac științei și rațiunii un serviciu de potențialul căruia vor fi probabil ultimii care să ia la cunoștință. Banalitatea prostiei (cazul unora) și a oportunismului (cazul altora) care-i aduce laolaltă e surclasată numai de roadele viitoare ale „sacrificiul” lor inconștient.
Deși poate că nu e ușor de înțeles acum, când lucrurile sunt în plină desfășurare, lumea va fi un pic mai bună și mai capabilă de a depăși situații viitoare poate chiar mai complexe, grație tocmai manifestării plenare a derutei unor contemporani ce se comportă ca o turmă de oi care se mână singure, fără ajutor, spre staulele de pe vaporul gata să ridice ancora cu direcția Orientul Mijlociu.
Fenomenul nu e prezent doar la noi, ci în atâtea alte state, dar tocmai în asta constă și capacitatea lui de a face corecții de anvergură, pe un teritoriu geografic, politic și social cât de poate de vast.
Sigur că gestionarea acestei complicații nu e un lucru simplu pentru guverne și cu certitudine că mulți responsabili implicați au momente în care ar da orice numai să scape de această sarcină.
Dar am intuiția că, după ce pandemia va fi depășită, cu oboseala și sacrificiile de rigoare, vom trage linia și vom respira ușurați în fața evidenței că, până la urmă, rațiunea, simțul măsurii și știința nu sunt chiar ca petalele păpădiei, cel puțin nu în fața opuselor lor.
În România, de pildă, înclin să cred că absurdul fenomen „Șosoacă”, tocmai prin neliniștile pe care le produce azi va asigura nenumărate momente de calm și obiectivitate în situații critice cu care ne vom confrunta pe viitor.
Falimentul abordării respective e intrinsec naturii ei, iar finalul e mai aproape decât poate că îndrăznim să credem în clipa de față, când manifestarea-i atinge apogeul.
Pariul meu este acela că prostia de azi (a unora) e cocktail-ul de anticorpi care ne va păzi pe viitor de furtuni poate mai mari și, ca atare, încă dificil de anticipat. Moartea și efectele colaterale generate de Covid sunt atât de „democratice” încât nu vor înceta să ocolească pe absolut nimeni și mai ales pe cei ce urlă sloganul „libertății” chip în chip, fără mască, fără vaccin, fără minte, fără milă și scrupule față de semeni.
Cu cât se manifestă mai relaxați, cu atât îi vor îndepărta pe mai mulți, deși scopul lor era contrariul.
Acesta nu e nicidecum un apel la a-i lasă de capul lor să se desfășoare, ci doar o încercare de decriptare a efectelor pe termen mediu și lung ale unui fenomen actual, strident, dar totuși marginal, după toate criteriile.
Dacă, vorba Paraziților, „aș fi pentru o zi președinte”, aș face absolut totul pentru a-i demasca zi de zi și a-i pune să plătească, clipă de clipă. Prima – pentru a mă asigura că viitorul va fi infinit mai bun, iar potențial există. A doua – întrucât fac, totuși, pagube în prezent, iar ele se măsoară în vieți pierdute ori vieți ciuntite.
Suplimentar, pe termen scurt aș face mult mai agresivă campania de vaccinare în masă, iar pe termen mediu și lung m-aș asigura că pseudo-știința și amatorismul vor dispărea definitiv din școală, apoi ca instituția numită CNA taie la sânge acolo unde e de tăiat în felul ăsta.
Iar ministrul Sănătății, poate că își face timp pentru a da rapid drumul la o campanie de comunicare publică din care oamenii – de la cei cu mintea pe umeri, la rătăciții de moment – să rămână cu o imagine a costurilor „libertății” propovăduite de apostolii de pripas. Ar fi atât de macabră imaginea, că poți băga de pe acum mâna-n foc că va face prozeliți până și din rândurile caricaturilor de arhangheli ai libertății căutate prin slogan.
Niciodată nu a fost ușor de luptat cu scepticismul de grotă, dar la fel de adevărat este și că niciodată acesta din urmă nu a avut câștig de cauză. Victoria e garantată, dar trebuie totuși luptat pentru ea. Dacă sorții i-ar fi fost atât de potrivnici științei, azi încă i-am mai fi ars pe rug pe cei ce spun că Pământul nu e centrul Universului, că planeta nu e plată, că poți ajunge pe Lună, că poți zbura spre Marte, că nu mori de mâna Satanei când bei apă infestată, că te poți feri de o droaie de boli cu ajutorul imunizării artificiale etc.
Șoșoacă și ceea ce a ajuns să reprezinte ea are, de fapt, inamici extrem de redutabili și se simte asta, judecând după comportamentul majorității romanilor. Ei, acești inamici, lucrează și în tăcere, cum spuneam mai sus, dar dacă vrem o rezolvare rapidă, trebuie și stimulați un pic și puși la treabă, fără milă, 24/24.
Domnilor de la acest site am o rugăminte…Nu mai dati informații despre această panaramă, fără să vreti îi faceti propagandă!!!,…sau sunteti platiti pentru asta ??…nu m-ar mira sa aflam peste ani ca v-a dat tuta cașcaval..!!..