Vorbind deschis despre autorizarea unei operațiuni „sub acoperire” a CIA împotriva regimului, Donald Trump nu face decât să întețească flăcările, notează The Economist.
Unii cred că data de urmărit este 19 octombrie, când doi sfinți venezueleni vor fi canonizați. Alții cred că ordinul va veni chiar înainte de Crăciun. Postere și graffiti care proclamă „Se întâmplă!” îi conving pe unii că Beretele Verzi ale Statelor Unite se află deja pe poziție.
Mașinăria zvonurilor din Venezuela este plină de ideea că America ar putea lansa în curând o operațiune militară pentru a-l răsturna pe președintele neales al țării, Nicolás Maduro. Cea mai mare parte a speculațiilor a fost alimentată chiar de guvernul Statelor Unite. În ultimele săptămâni, oficialii americani au fost fermi în a-l descrie pe Maduro, care a furat alegerile anul trecut, drept un lider complet ilegitim, un „narco-terorist” și un „fugar de justiția americană”. Ei susțin că se află în fruntea unei organizații de traficanți de droguri — el neagă toate acuzațiile. În august, Departamentul de Justiție a dublat recompensa pentru informații care să ducă la arestarea sa, până la 50 de milioane de dolari.
O forță militară americană impresionantă s-a adunat în Caraibe. Flotila, care include nave de război și avioane F-35, are, potrivit declarațiilor oficiale, scopul de a combate traficul de droguri. A atacat și scufundat cel puțin cinci ambarcațiuni care ar fi transportat droguri, ucigând 27 de persoane. Dar mulți cred că adevărata țintă este Maduro. Pe 15 octombrie, trei bombardiere americane B-52 au survolat zona la o distanță de doar 150 de mile de capitala Caracas. Aproape în același timp, unui zbor care transporta persoane deportate din Statele Unite i-a fost refuzată aterizarea în Venezuela. Mai târziu, în aceeași zi, Donald Trump a anunțat că autorizased acțiuni „sub acoperire” ale CIA. Întrebat dacă CIA are „autoritatea de a-l scoate pe Maduro”, Trump a spus că „nu e chiar o întrebare ridicolă, dar ar fi ridicol din partea mea să răspund”.
Regimul, care inițial tratase prezența navelor și avioanelor la granițele sale drept o simplă scenetă, a început să se îngrijoreze. Pe 6 octombrie, New York Times a relatat că Maduro ar fi încercat să apeleze la instinctele tranzacționale ale lui Trump, oferind guvernului american o participație importantă în petrolul și alte resurse minerale ale Venezuelei, în schimbul unei relații bune. Tentativa pare să fi eșuat, deoarece, în aceeași zi, Trump i-a ordonat emisarului său special pentru Venezuela, Richard Grenell, să întrerupă orice contact cu Caracasul.
De atunci, lansatoare de rachete au apărut la aeroportul militar al capitalei și de-a lungul coastei caraibiene. Maduro, la rarele sale apariții publice, se înconjoară de civili, probabil sperând că asta va descuraja un atac cu dronă. Emisiunile sale televizate nu mai sunt filmate în Palatul Miraflores, ca odinioară, ci în diferite hoteluri. „Folosește scuturi umane într-un mod foarte evident”, spune Phil Gunson, de la organizația International Crisis Group.
Pe 7 octombrie, invocând teama unui „atac armat” într-un „interval foarte scurt de timp”, Venezuela a cerut și a obținut o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU pentru a discuta criza. Momentul s-a dovedit însă nefavorabil. Întâlnirea a avut loc la câteva ore după ce lidera opoziției, María Corina Machado, aflată în ascunzătoare în Venezuela de când a dovedit că alegerile din iulie anul trecut fuseseră fraudate, a primit Premiul Nobel pentru Pace. Diplomații occidentali din Consiliul de Securitate au profitat de ocazie pentru a o felicita pe Machado, în timp ce posomorâtul reprezentant al Venezuelei, Samuel Moncada, a fost nevoit să asculte.
Machado, fostă deputată căreia regimul i-a interzis să candideze, a condus anul trecut campania unui candidat-surogat, fostul ambasador Edmundo González. Milioane de oameni care ar fi votat pentru ea au votat pentru el. Ea a creat, de asemenea, un sistem prin care mii de voluntari au colectat bonurile originale de vot din aproape toate secțiile din țară, în ziua alegerilor. Urmele pe hârtie au dovedit că González câștigase. „Maduro și clica lui ne-au trădat și nu trebuie să uităm asta. Ne-au furat votul”, spune o studentă la psihologie din Caracas. „Merită tot ce urmează”.
Se pare că Trump nu a decis încă ce va urma. Pe 5 octombrie, și-a exprimat frustrarea că nu mai găsește bărci de atacat (flotila sa a distrus o alta pe 14 octombrie) și a spus că administrația sa va trebui „să înceapă să se uite pe uscat”.
Aceasta ar putea indica un atac, poate asupra unei presupuse baze de droguri dintr-o zonă izolată a Venezuelei. Maduro a declarat că o astfel de acțiune l-ar determina să decreteze o stare de urgență extinsă, care ar putea include arestarea altor activiști ai opoziției. Sute se află deja în închisoare.
Din ascunzătoarea sa, Machado îi asigură pe susținătorii ei că sfârșitul regimului Maduro este aproape. „Nu am nicio îndoială că Maduro va pleca”, a declarat ea pentru site-ul The Free Press, pe 12 octombrie. „Faliile și fracturile din interiorul regimului se adâncesc”.
Un regim divizat, cu sprijin militar șubred, este cea mai bună speranță a opoziției. Dar există puține dovezi că așa stau lucrurile. „Țara aceasta este condusă ca o mafie, și una care face foarte puține greșeli când vine vorba de propria supraviețuire”, spune un diplomat din Caracas. De ani de zile, orice semn de nemulțumire din eșaloanele inferioare ale armatei a fost rapid înăbușit de echipele de contrainformații.
Dar dacă Machado are dreptate și regimul este pe punctul de a se prăbuși, ce urmează? Ea spune că ar urma o renaștere, o oportunitate de investiții de un trilion de dolari și o întoarcere istorică a diasporei forțate să fugă din cauza mizeriei impuse de Maduro. Susținătorii ei consideră drept prostii discuțiile despre un posibil război civil, spunând că alegerile au arătat că țara este unită.
Gunson și alții îndeamnă însă la prudență. Cei mai interesați de menținerea status quo-ului, care ar putea rezista schimbării, sunt puțini, dar periculoși: grupuri paramilitare, bande de traficanți de droguri, rebeli înarmați din Columbia. Istoria, spune el, avertizează că „nu este nevoie de prea mulți oameni pentru a semăna teroare”.
Comitetul Nobel reamintește lumii că Venezuela poate să renască
