Studenții lipsiți de resurse, din campusul Universității din Lille, locuiesc în clădiri insalubre, mușcați de ploșnițe, vizitați de gândaci și dependenți de ajutorul alimentar oferit de asociații non-profit. Un articol tulburător, publicat de Le Monde, care proiectează epoca izolării din cauza coronavirusului dintr-un unghi aparte. Prezentăm materialul, pe larg, în cele ce urmează.
Reședința Universității Evariste-Galois, Villeneuve-d’Ascq (Nord), etajul al treilea, clădirea B. Vineri, 17 aprilie, aproape de ora prânzului. Mohammed Hassan, 25 de ani, student la masterat în științele sănătății, își pregătește masa. Nimic nu pare a descuraja gândacul care se plimbă pe masa sa de lucru. De mai bine de o lună, zilele și nopțile alături de gândaci și paraziți face parte din cotidianul a sute de studenți adăpostiți în cămine insalubre din campusul Universității din Lille.
În metropola Lille, 5.700 de sutenți își petrec perioada de izolare, dictată de pandemia de coronavirus, în astfel de locuințe sociale. Cei care pot plăti 330 de euro locuiesc în studiourile confortabile de 18 metri pătrați, cu duș și zonă de bucătărie, într-una dintre reședințele elegante construite recent sau renovate. Cei care au fost nevoiți să aleagă o chirie mai modestă (162 de euro) trebuie să suporte cele 24 de ore ale zilei în camerele de 9 metri pătrați ale clădirilor vechi din reședințele Bachelard, Camus și Galois.
„Nu este scump, recunoaște Fares Gasmi, 26 de ani, student la master în sisteme electrice și automate, dar este groaznic. Când am ajuns, am fost șocat să realizez că, în Franța, este posibil să închiriezi așa ceva.
Pe pereții multor încăperi, umiditatea formează un strat de igrasie în jurul ferestrelor. Multe dintre instalațiile sanitare, mixte și colective, sunt nefuncționale, altele murdare, iar presiunea apei este insuficientă la etajele superioare. O clădire este aproape lipsită de apă caldă. Într-o alta, din contră, centrala merge la maximum, în ciuda temperaturilor de primăvară, iar capetele cu termostat ale caloriferelor sunt rupte; prin urmare, căldura te înăbușe.
Dar nici clădirile dărăpănate, nici îngustimea camerelor nu i-au preocupat pe studenți mai mult decât omniprezența gândacilor și a ploșnițelor, care devin și mai insuportabile în aceste vremuri de închisoare. „Sunt peste tot, în țevi, în spatele scândurilor, în pereți”, susțin locatarii, citați de Le Monde.
Dezinsecția făcută de centrul regional pentru lucrări universitare și școlare (Crous) nu au niciun efect. „Nu putem dormi”, spune Ahki Mahamat, 27 de ani, aflat aici pentru un master în inginerie mecanică. Ploșnițele ies pe întuneric, iar să adormi a devenit un coșmar când știi că noapte după noapte ești mușcat. „Să staui închis la izolare alături de gândaci este îngrozitor. Nu mă pot obișnui”, spune și Brahim El Medhi, 27 de ani, absolvent de literatura arabă. Însă pentru acești locatari ale căror familii sunt departe, deseori în Africa, nu există scăpare.
Resurse epuizate
Viața a căpătat un nou ritm, începând cu 17 martie, când a început izolarea. „Este o rutină insuportabilă: mă ridic, îmi consult emailurile, verific dacă au ajuns noi cursuri online, muncesc, pregătesc paste, dau de veste familiei mele din Senegal și bucla se închide. A doua zi o iau de la capăt”, descrie Mohammed Hassan.
A sta treaz o parte din noapte și a te trezi mai târziu nu este o strategie pentru combaterea singurătății sau a plictiselii, ci a foamei. „Acest lucru le permite să treacă de la trei mese zilnice la două”, observă Louis Lagache, directorul căminelor din campusul universitar.
După mai bine de o lună într-un asemenea regim, resursele acestor studenți, care erau deja precare, sunt epuizate. Akhi Mahamat, un viitor inginer, și-a pierdut locul de muncă într-un restaurant de fast-food atunci când restaurantele au fost închise. Apolline (a solicitat anonimatul), venită aici pentru un master în securitate informatică, și-a văzut închis stagiul său de sfârșit de an, iar acum nu are niciun venit. Yolp (nu dorește să-și dea numele complet), 19 ani, cu licență de fizică-matematică, a tot avut mici slujbe plătite la negru. „Acum, nu mai este posibil”, explică el.
Salarii, gratuități, consiliere… multe dintre mijloacele de subzistență ale acestor studenți fără bursă au dispărut. „Cu toate acestea, au nevoie de bani, pentru a mânca”, punctează Louis Lagache.
Acești tineri aflați în mare dificultate pot solicita ajutor de urgență. Ei pot inclusiv contacta un asistent social care le trimite solicitanților un formular. I se atașează o listă de 15 documente – de la ultimele avize fiscale ale părinților (care sunt deseori în străinătate) până la o declarație contabilă pentru chirie (pe care elevii nu mai pot să o plătească). „O listă de documente pe care nu le putem strânge și pe care ar trebui să le scanăm pe un scaner pe care nu îl avem”, după cum povestește un student.
