VIDEO DRONĂ. Spectacol de propagandă otomană în fața catedralei Sf. Sofia. Subtilitățile unei decizii care invocă „trădarea istoriei”

Spectacol de propagandă neo-otomană la Istanbul prin care Președinția turcă a marcat două evenimente: revenirea catedralei Sfintei Sofia la statutul de moschee și patru ani de la lovitura de stat eșuată împotriva regimului Erdogan.

Zeci de tineri îmbrăcați în tricouri roșii și pantaloni negri au reprodus coregrafic diverse simboluri de putere pe platoul din fața catedralei Sfânta Sofia.

Spectacolul a fost acompaniat de un fundal muzical folosit de obicei de autorități în evenimentele organizate în Turcia de Ziua Căderii Constantinopolului, marcată anual pe 29 mai.

Din filmările realizate cu drona deasupra edificiului religios, se pot observa diverse detalii cu trimiteri istorice. La un moment dat, mulțimea de tineri alcătuiește un zid, care trimite la zidurile Constantinopolului.

Ziduri de piatră au înconjurat cetatea greacă Byzantion, Constantin cel Mare a construit şi el o puternică linie de apărare, însă celebrele ziduri care se pot vedea şi astăzi au fost ridicate în timpul domniei lui Teodosius II (408-450).

Fortificaţia lui Teodosius, întinzându-se de la nord la sud în partea vestică a peninsulei pe care se afla oraşul antic şi medieval, era compusă din trei rânduri de ziduri (separate de terase late de 15-20 m), un şanţ umplut cu apă, 96 de turnuri plasate la un interval de 55 metri, 9 porţi principale şi mai multe secundare.

Lungimea totală a zidurilor a fost de 6, 5 km, în prezent păstrându-se doar 5, 3 km, iar înălţimea de 8, 5 m pentru cele exterioare şi 12 m pentru cele interioare.

Zona cea  mai slabă al zidurilor (Mesoteichon), unde majoritatea asediatorilor şi-au concetrat atacurile, este cea dintre Poarta Sf. Romanus (Top Kapisi) şi Poarta Adrianopolului (Edirne Kapisi);cu toate acestea, zidurile de pe această porţiune au cedat doar în 1453.

Primul asediu al Constantinopolului, de către avarii ajutaţi de slavi şi perşi, a avut loc în 626, iar ultimul în 1453, de către otomanii conduşi de Mehmet II.

Într-o altă coregrafie, mulțimea alcătuiește harta Constantinopolului în centrul căreia se află semiluna de pe steagul Turciei, sugerând astfel moștenirea otomană a Republicii.

Răfuiala Turcia-Grecia

Decizia Turciei de a transforma în moschee fosta basilică Sfânta Sofia, important loc al ortodoxiei, este simțită ca o provocare în Grecia și riscă să tensioneze și mai mult relațiile dintre Ankara și Atena, subliniază oficialii greci și analiștii.

„Această nouă provocare a Turciei, care se adresează nu numai Greciei, dar și Occidentului, tensionează și mai mult atmosfera între Atena și Ankara”, afirmă pentru AFP Konstantinos Filis, director al Institutului grec de relații internaționale.

Consiliul de Stat, cea mai înaltă instanță administrativă turcă, a revocat săptămâna trecută o măsură din 1934 care conferea Sfintei Sofia statut de muzeu. Puțin după aceea, președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a anunțat că fosta basilică bizantină va fi deschisă pentru rugăciuni musulmane ca moschee vineri, 24 iulie.

Acest anunț a provocat proteste pe plan internațional, de la Washington la Paris, dar mai ales în țările ortodoxe precum Grecia și Rusia.

Prim-ministrul grec, Kyriakos Mitsotakis, a condamnat „cu cea mai mare fermitate” decizia turcă. În afara „impactului său asupra relațiilor greco-turce”, această decizie “afectează relațiile Ankarei cu Uniunea Europeană (UE), UNESCO și comunitatea mondială”, a spus el. Lina Mendoni, ministrul grec al culturii, a calificat decizia turcă drept „provocare față de lumea civilizată”.

În opinia lui Konstantinos Filis, această decizie „conține un dublu mesaj”: adresat interiorului Turciei, unde președintele se confruntă cu o scădere de popularitate, dar și Occidentului. Căci Turcia se vrea lidera jocului în regiunea Mediteranei și în Orientul Mijlociu.

Konstantinos Filis reamintește „agresivitatea Turciei de un an în regiune: tentativele sale de a exploata resursele energetice în  sud-estul Mediteranei, urmate de invazia în nordul Siriei și recent în Irak sau amestecul în conflictul din Libia”.

Țări vecine și ambele membre ale NATO, Grecia și Turcia mențin istoric relații tensionate, agravate în ultimii ani de problema migrației. „Fără îndoială, decizia privind Sfânta Sofia nu era o necesitate, Istanbulul nu duce lipsă de moschei”, subliniază istorica Christina Koulouri.

„Această decizie are un simbolism aparte și folosește drept mijloc de presiune asupra Europei unde conflictul între creștinism și islam este un factor important de identitate europeană”, explică această profesoară de istorie contemporană la Universitatea Pantion de la Atena.

Cucerirea Constantinopolului de către otomani în secolul al XV-lea constituie „o ruptură în istoria Europei care reprezintă lumea creștină, o idee care se reproduce în inconștientul colectiv”, adaugă ea.

Operă arhitecturală majoră, construită în secolul al VI-lea de bizantini care își încoronau acolo împărații, Sfânta Sofia este clasată de UNESCO în patrimoniul mondial. Pentru Grecia, Sfânta Sofia este identificată cu Constantinopole așa cum continuă grecii să numească Istanbulul. „Imperiul bizantin este un element constituant al identității greceșți, al istoriei și religiei țării, o legătură între antichitatea greacă și Grecia contemporană”, explică Christina Koulouri.

Dreptul otoman vs. dreptul Republicii

Sfânta Sofia nu trebuie privită din perspectiva civilizației, nu este o decizie simplă luată din perspectivă religioasă, scrie Mehmet Ali Güller într-un articol de opinie din Cumhuriyet.

  • Redăm articolul integral, tradus de Rador:

Pentru că problema nu este serviciul religios. Nu este nevoie de încă un lăcaș de cult. Cu un an în urmă, când a venit vorba de acest subiect, Erdogan spunea: „Să se umple prima dată Moscheea Albastră de peste drum și apoi mai vedem”. În plus, la Sfânta Sofia se puteau ține deja rugăciuni. Din 1991, o parte a Sfintei Sofia era deschisă pentru serviciul religios.

Da, problema nu este legată de serviciul religios, este o problemă a regimului în general referitoare la „unitatea învățământului” religios. Ministrul pentru Probleme Religioase din Turcia, Ali Erbaș, spune că: „Să nu fie doar pentru rugăciuni, în interior să fie o școală religioasă!”.

Hotărârea pe care a anulat-o Consiliul de Stat era o decizie emisă pe data de 24.11.1934 de Consiliul de Miniștri și pe care se găsea și semnătura lui Mustafa Kemal Atatürk.

Erdogan a declarat următoarele în discursul susținut la ora 20.53: „Această decizie luată în perioada partidului unic este o trădare la adresa istoriei și o încălcare a dreptului”.

Anul 1934… „Epoca partidului unic” despre care vorbea era epoca lui Atatürk… Iar semnătura îi aparținea lui Atatürk…

Iar Erdoğan, care stă în fotoliul lui Atatürk, susține că Atatürk „a trădat istoria”!

Problema nu este legată de suveranitate și independență; ori că este muzeu, ori că este moschee, Sfânta Sofia aparține Turciei și poporului turc.

Încercările de a justifica revenirea Sfintei Sofia la stadiul de moschee prin noțiuni precum „suveranitate” și „independență” au de a face de fapt cu sentimentul anti-Atatürk. Adică aduc în discuție ideea că Atatürk, care a transformat în 1934 Sfânta Sofia în muzeu, a plecat capul în fața imperialismului.

Există membri ai AKP (partidul de guvernare Justiție și Dezvoltare – n.red.) care susțin deschis acest lucru: „Au cerut-o englezii, au cerut-o grecii, Atatürk a transformat Sfânta Sofia într-un muzeu”…

Din păcate, aceeași mentalitate ar putea spune și „Ce bine dacă ar fi câștigat grecii Războiul de Independență”. Adică percepțiile pot fi schimbate în funcție de situație. Ce este important e să își atingă scopurile… Dacă este nevoie, își atârnă la sediu postere cu Atatürk, dacă nu este nevoie spun că „a trădat istoria”!

Istanbulul și cu siguranță Sfânta Sofia au fost timp de cinci ani sub cucerirea imperialiștilor. Padișahul Vahideddin a predat cheia simbolică a Istanbulului comandantului englez.

Mustafa Kemal Atatürk a salvat Istanbulul și Sfânta Sofia; padișahul Vahideddin a fugit cu un blindat englezesc.

Astăzi, aceia care îi laudă pe unii ca Vahideddin, îl acuză că „a trădat istoria” pe Atatürk, cel care a salvat Sfânta Sofia de imperialiști!

Sfânta Sofia este simbolul luptei contra-revoluționarilor cu revoluția. De aceea, data primei rugăciuni a fost pusă pe 24 iulie (tratatul de la Lausanne între Turcia și opozanții săi din Primul Război Mondial a fost semnat pe 24 iulie 1923 – n.red.)

Adică data Tratatului de la Lausanne, când numele Republicii Turcia a devenit oficial…

Cei care spun „Lausanne a fost o înfrângere” vor face „rugăciunea victoriei” împotriva „Republicii laice” în ziua marcării Tratatului de la Lausanne, sfidând decizia pe care au luat-o în 1934 cei care au semnat acordul de la Lausanne.

Pe de altă parte, motivarea Consiliului de Stat arată că se răfuiesc și cu dreptul Republicii: Bazându-se pe un document emis de o fundație în anii 1470, modifică decizia din 1934; Pun dreptul otoman în locul dreptului Republicii!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here