Războiul comercial dintre SUA și China este, inevitabil, și o bătălie geopolitică, iar discuția se reduce „la cine va reuși să controleze și să integreze lanțurile de producție pentru produse care nu doar că au valoare adăugată ridicată, nu doar că au valoare de inovație ridicată, dar sunt produse de care depinde puterea strategică pe viitor”, consideră analistul Alexandru Georgescu, de la Eurisc, într-un interviu video acordat Universul.net
Despre semnificația „sărbătorii dragostei”, pe relația SUA-China, anunțată recent de președintele Donald Trump
- Exprimarea domnului Trump este una hiperbolică, desigur. Relația aceasta de rivalitate mocnită dintre SUA și China, cel puțin pe partea comercială, datează dinaintea Administrației Trump și dinaintea Administrației Obama.
- De fapt ea a început odată cu intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului, iar relația a devenit din ce în ce mai înfierbântată, dar nu a fost acoperită de mass-media.
- Donald Trump a dus-o la un nou nivel.
- Acordul recent este de fapt unul preliminar care a fost negociat la nivel mijlociu până să fie parafat de cei doi lideri. Dar dacă nu ar fi existat acest acord, care nu are șanse mari să continue foarte mult timp, iar chinezii la mijlocul lui decembrie ar fi introdus o nouă tranșă de sancțiuni, așa cum anunțaseră, atunci comerțul dintre cele două țări ar fi fost afectat de sancțiuni.
- Trebuie să ținem cont de faptul că chinezii nu au acceptat și nu vor accepta un acord comercial care să implice măsuri sau criterii care să fie verificabile de străini sau inspectori străini.
- Noi nu vorbim doar despre o dispută comercială. Disputa comercială este doar de suprafață. Noi vorbim de o dispută legată de un întreg model de afaceri al Chinei în acest moment care implică inclusiv furtul sau transferul ilegal de tehnologie și de proprietate intelectuală care valorează cel puțin, conform analiștilor americani, câteva sute de miliarde de dolari pe an.
- De fapt la asta se reduce discuția, la cine va reuși să controleze și să integreze lanțurile de producție pentru produse care nu doar că au valoare adăugată ridicată, nu doar că au valoare de inovație ridicată, dar sunt produse de care depinde puterea strategică pe viitor, puterea în domenii precum războiul cibernetic sau producția de armament.
- Vedem la americani nu doar efectul social al modelului acestuia economic inegal practicat nu doar cu China, dar, în trecut, și cu Japonia, și cu Coreea de Sud.
- Nu e doar rezultatul social, ci și rezultatul tehnologic al faptului că industria de apărare americană a ajuns să fie din ce în ce mai dependentă de furnizori externi, cum ar fi China, pentru componente-cheie pentru echipamentele lor.
- Nu vorbim de o confruntare care este strict pe partea economică, comercială, de proprietate intelectuală. Vorbim și de o confruntare pe partea geopolitică, pentru că vedem că este în paralel și cu evenimentele din Hong Kong sau din rrelația cu Taiwan sau relațiile în Marea Chinei de Sud, prin care trece 50% din comerțul cu containere al planetei.
- În același timp, este și o dispută în zona financiară acolo. China a încercat dedolarizarea economiei globale, cel puțin încetul cu încetul, și introducerea yuanului ca alternativă.
- Motivul pentru care face asta: este dependentă de zona aceasta de dolari, ceea ce conferă o putere extraordinară Americii.
- Și dacă putem vorbi pe partea americană de slăbiciunea Americii în politica internă și de slăbiciunea Americii pe disputa internă dintre Republicani și Democrați ori pe problema macroeconomiei americane și a sustenabilității actualului boom economic, pe partea chineză putem vorbi de vulnerabilitata pe partea sectorului bancar.
- Să nu uităm că totalul activelor bancare din China a sărit de la 5-6 trilioane de dolari, de la criza din 2008, la 53 de trilioane de dolari, astăzi, în condițiile în care economia Chinei este de doar 13 trilioane de dolari.
- Prin comparație, americanii au active bancare de 20 de trilioane de dolari, la 20 de trilioane de dolari PIB. Deci vedem acolo o slăbiciune pe care americanii ar putea să o folosească la un moment dat sau să spere că o viitoare încetinire economică a Chinei să o aducă la masa negocierilor pentru că ar putea declanșa o criză bancară.
Despre capacitatea UE de a-și proteja interesele în contextul disputei SUA-China
- În analizele făcute până acum cu privire la efectele războiului comercial dintre SUA și China, Uniunea Europeană era de fapt marele câștigător, mai exact Germania pentru că absoarbe o parte din aceste oportunități comerciale ratate.
- Dar în același timp, problema Uniunii Europene a fost aceea a acțiunii colective și abia recent a reușit Germania să avanseze puțin în a propune crearea unei directive europene pe tema analizei investitorilor străini, în speță China, în domenii strategice. Asta după ce o companie chineză a cumpărat Kuka, cel mai important și inovator producător de produse de robotică din Germania.
- Cumva europenii nu au fost un jucător foarte activ în acest domeniu. China a reușit pe relația bilaterală să creeze o relație din ce în ce mai bună cu țări cum ar fi Franța sau Italia pentru că toată lumea vrea acces la piața internă a Chinei.
- În această privință, Uniunea Europeană a fost mai mult sau mai puțin pasivă, cu excepția acestor mici mișcări care, cu adevărat, sunt mult mai puțin îndrăznețe decât ceea ce a făcut Donald Trump până acum.
- Întrucâtva, am putea spune că factorii de decizie europeni, chiar dacă l-au denunțat public pe Donald Trump, pentru atitudinea sa și pentru modalitate în care a urmărit interesele americane, în particular ei sunt mulțumiți că a deschis această portiță pentru a implementa noi politic protecționiste.
