La prima vedere, Călin Georgescu pare neschimbat. De la discursul anti-occidental și până la non-sensurile conspiraționisto-mistico-agrariene, pro-rusul rămâne același butoi ideatic cu care ne-am obișnuit – mucegăit și gol pe dinăuntru, strident lăcuit pe dinafară.
Și totuși… De câteva zile, cel puțin două dintre doagele “butoiului Georgescu” par să se fi deplasat ușor, semn că fie doagele s-au uscat surprinzător brusc și copleșitor de mult, fie unul sau mai multe dintre cercurile menite să țină doagele strânse laolaltă nu-și mai fac datoria cum ar fi trebuit.
Cele două elemente de noutate care sugerează instalarea unor dinamici interesante în spatele ușilor închise pot fi identificate, pe de o parte, în pliurile retoricii, iar pe de alta, în pliurile tacticii de campanie a candidatului.
A. În pliurile retoricii, Călin Georgescu a introdus zilele trecute, pentru prima dată de când joacă pentru Kremlin pentru a ajunge la Cotroceni, tocmai ipoteza că… nu va ajunge totuși la Cotroceni.
“Dacă voi fi oprit, există și discuția că aș putea să pun mâna pe cineva care este în zona suveranistă și să fiu eu prim-ministru”, a afirmat pro-rusul, într-un interviu recent.
Având în vedere abordarea în alb-negru și, deci, plină de certitudini irevocabile, pe care o avusese până acum, legat de candidatura și de victoria sa, ar fi o eroare să lași să treacă neobservată subita nuanță.
Eroarea ar fi cu atât mai mare cu cât Georgescu a încercat să atenueze șocul cu ceea ce, pe românește, se numește praf în ochi – implementând ideea că dacă nu va fi președinte, va fi totuși premier.
De ce e praf în ochi? Pentru simplul motiv că faptul de a fi numit prim-ministru nu mai depinde nici de candidat, nici de susținătorii săi (partide și alegători), ci în primul rând de voința celor care nu îl susțin (celelalte partide și ceilalți alegători).
Premierul este propus de un partid sau de o coaliție. Dacă partidul sau coaliția nu are majoritate în Parlament, nici nu poate impune premierul. Iar partidele care au anunțat că îl susțin pe Călin Georgescu nu au această majoritate nici individual, nici împreună.
Călin Georgescu a fost însă nevoit să arunce cu praf în ochi, iar asta din două motive evidente:
- Pentru a diminua impactul psihologic pe care l-ar putea avea simplul fapt că acest gând i-a trecut prin cap suficient de percutant pentru a fi simțit nevoia să-l verbalizeze.
- Ca și pentru a proteja capitalul electoral de care dispune și mai ales pentru a nu vicia eventualul transfer al acestui capital de la el către un alt candidat suveranisto-putinist. De altfel, acest din urmă aspect a fost cât se poate de clar în spusele sale, prin sintagma: “aș putea să pun mâna pe cineva care este în zona suveranistă”.
B. Călin Georgescu păruse în ultimele luni și săptămâni mai mult decât determinat nu doar pentru a candida la prezidențiale, cu orice preț, ci și pentru a-și edifica un solid profil internațional. Dovadă, la acest din urmă capitol, interviurile acordate celor doi influenceri americani, în cursul cărora a speriat Vestul și a mângâiat Estul.
Cu acele ocazii, să ne amintim, CG susținuse că NATO și secretarul său general urmăresc declanșarea celui de-al treilea război mondial, că România, prin baza de la Mihail Kogălniceanu, va fi poartă militară în acest sens, dar și celalalt mare sens – atacarea Rusiei.
Având în vedere startul promițător pe care îl luase pe acest palier al creșterii în vizibilitate pe plan extern – influncerii la microfonul cărora CG prestase au totuși milioane de urmăritori – era de așteptat și părea de bun simț ca pro-rusul nostru să continue pe acest drum. Era cu atât mai de așteptat și cu atât mai de bun simț să folosească orice ocazie premium care i se ivește – fie din categoria celor vânate de el și de echipa sa, fie din categoria celor care vin ele după el si după echipa sa.
De aceea, este cel puțin surprinzător, dar mai ales revelator, faptul că pro-rusul Călin Georgescu practic a tratat recent cu dezinteres interesul unei prestigioase publicații europene de a-l intervieva. O publicație în paginile căreia s-ar zbate să apară candidați de un calibru infinit superior celui pe care-l are Călin Georgescu, din țări de un calibru infinit superior celui pe care-l are România.
Desigur, o explicație deloc departe de adevăr, pentru ratarea voluntară a unei asemenea prezențe într-o asemenea publicație, ar putea fi aspectul pe care l-am mai abordat în aceste pagini: predilecția lui Călin Georgescu spre a deține controlul absolut asupra mesajului și asupra mersului discuției.
Călin Georgescu are particularitatea de a “dialoga” prin monolog. Nu este întâmplător faptul că intervențiile sale în spațiul public sunt fie de tipul video din sufragerie, singur în fața camerei de filmat, fie de tipul interviu unul la unul, în emisiuni și alături de un interlocutor pe care-i percepe ca prietenoși și degrabă ridicători de mingi la fileu.
O altă explicație însă – pentru că probabilă e și această explicație, dacă suntem atenți la contextul cristalizat recent – este aceea că pro-rusul Călin Georgescu pare să nu mai pară atât de convins că va mai candida și cu atât mai puțin că chiar va ajunge președinte. Și dacă într-adevăr nu mai este așa de categoric convins de aceste două lucruri – candidatura și victoria – cum fusese până acum vreo două-trei săptămâni, atunci ar fi omenește de înțeles orice refuz din partea sa de a se lăsa descusut de publicații de un indiscutabil prestigiu.
Acum, contextul…
Contextul acesta în care Călin Georgescu pare că începe să “clipească” primul tinde să aibă o țesătură multi-strat. Pe de o parte, există stratul juridic, iar pe de alta, există stratul politic.
Juridic vorbind, lucrurile s-au clarificat multicel în ultima vreme: instanțele – și cele autohtone, și cele internaționale – cărora li s-a adresat Călin Georgescu după anularea alegerilor nu i-au dat câștig de cauză și nu promit să-i facă jocul nici în viitorul apropiat.
Politic vorbind, lucrurile tocmai încep să capete o direcție sulfuroasă și raportat la așteptările oxigenate pe care le-a avut Călin Georgescu.
Pentru pro-rusul mesianic, cele mai periculoase turbulențe vin tocmai dinspre cealaltă aripă identic de pro-rusă, dar nu și identic de mesianică – AUR.
E drept, săptămâna trecută Consiliul Național de Conducere al AUR a decis susținerea candidaturii lui Georgescu la prezidențiale. La fel de drept, însă, este și faptul că există o gamă uluitor de largă de argumente care sugerează că nu poate fi vorba de un sprijin ireversibil, ci mai degrabă de un joc la offside pe care AUR i-l aplică lui Călin Georgescu. Am explicat de ce și în detaliu – AICI.
De atunci încoace, faptul că AUR una spune și alta coace nu a făcut decât să primească noi și substanțiale confirmări.
De la Gigi Becali, bunăoară – om cu greutate în partid, căci a fost ales parlamentar pe listele AUR, apare adesea în primul rând alături de Simion și este totodată omul la care președintele AUR, secondat de oportunistul cel mai citit din AUR, Mihail Neamțu, s-a dus anul trecut cu sacoșa.
De câteva zile, inclusiv în cele care au urmat celebrei ședințe extraordinare în care elita de la cârma AUR a stabilit că sprijină candidatura lui Georgescu, Becali pare angajat într-un efort intens de demolare a statuii lui CG. În plus, Gigi Becali completează demolarea lui Georgescu cu un puternic lobby public pentru candidatura lui George Simion.
Cum George Simion se află în situația de a nu da impresia de uzurpator al lui Călin Georgescu, ceea ce face Becali nu doar că trebuie subliniat că îi vine mănușă lui Simion, ci trebuie sugerat și că nu poate fi exclusă o acțiune în concert a lui Becali cu Simion.
Apoi, faptul că AUR nu pierde vremea în aceste nebuloase vremuri, a fost cu destulă seninătate subliniat de un alt personaj cu o greutate politică non-neglijabilă în arhitectura AUR – Călin Gheorghe Matieș, fost senator PSD, în prezent deputat AUR și totodată vicelider al grupului AUR de la Cameră.
Astfel, legat de candidatura la prezidențiale a lui Călin Georgescu, deputatul Matieș a grăit sec, dar revelator: “Întotdeauna AUR va avea planul B, planul C, planul D”. VIDEO – AICI
Studiind noutățile și nuanțele din poziționarea lui Călin Georgescu, nu poți să nu te întrebi măcar atât: Ce planuri B, C și D are pro-rusul Călin Georgescu și, mai ales, ce defecțiuni de ultimă oră i-au apărut în planul A?
