Vicepreşedintele Academiei Române, Răzvan Theodorescu, a încetat din viaţă, luni, la vârsta de 83 de ani. El a fost ministru al Culturii în perioada 2000-2004, transmite News.ro.
Răzvan Theodorescu a fost istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, Profesor la Universitatea de Arte şi membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent – 1993).
De asemenea, Răzvan Theodorescu a fost director general al Televiziunii Române (1990-1992).
Un apropiat al lui Ion Iliescu, Theodorescu declara într-un interviu pentru Newsweek România, când era vicepreședintele Academiei Române, că românii le datorează libertatea lui Ion Iliescu, președintele post-decembrist trimis în judecată în dosarul Mineriadei și cercetat penal în dosarul Revoluției, și lui Iulian Vlad, șeful Securității, organul de represiune și teroare al regimului comunist. Pentru Theodorescu, Revoluția ar fi fost ca un spectacol de operetă, comic, dacă nu s-ar fi soldat cu morți. Vorbește fascinat despre dictatură și își declară venerația pentru Carol al II-lea. Despre „golanii“ din Piața Universității și despre actualii protestatari anti-PSD spune (era momentul decembrie 2018 – n.r.) , cu dispreț, că sunt niște „neinsprăviți“ care trebuie lăsați să se facă de râs.
În martie 2019, istoricul Vladimir Tismăneanu scria, în Newsweek România:
- << Îl cunosc de decenii pe Răzvan Theodorescu. În anii ’70, mergeam la el și la soția sa, Roxana. Au avut un fiu, se numea Vladimir.
- Nu pentru mine, ci pentru prietenul lor, Vladimir Colin, căsătorit cu graficiana Marcela Cordescu, mătușa Floricăi și a lui Tudor Jebeleanu.
- Răzvan era profesor de istoria civilizațiilor la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu“. Era, ca și mine, unul dintre colaboratorii de la „Viața Studențească“ și „Amfiteatru“. Mi-a povestit calvarul său din studenție, când fusese „demascat“ de călăul de partid al Capitalei, Florian Dănălache, pentru „culpa“ de a nu-și fi condamnat magistrul, istoricul Dionisie M. Pippidi, devenit ținta prigoanei.
- După 1989, Răzvan, care trecuse onorabil prin mocirla „socialismului multilateral dezvoltat“, a devenit un înverșunat propagandist fesenist. Proțăpit de Ilici însuși pe postul de președinte al televiziunii antifrastic numită „liberă“, Răzvan a excelat în servilism și cinism. În timpul Mineriadei, a fost unul dintre cei mai veninoși instigatori. A ajuns în toate funcțiile pe care le-a visat. Iată-l acum pe aproape octogenarul academician teoretizând aberațiile legionaroid-dughiniste. >>
