A șters granițele dintre tinerețe și bătrânețe, făcându-se punte între generații.
Din faptul de a fi erudit, cultivat și cu dragoste de cunoaștere a făcut ceva șic, popular, un reper.
În bibliotecă, a îmbogățit tezaurul filosofic și l-a înfrumusețat pe cel cultural. În stradă, a hrănit spiritul civic, a dat speranțe, a inspirat, a educat, a învins clipa.
Școlii i-a făcut monument, iar Cărții o delicat de agresivă publicitate.
Într-o societate încă departe de a se fi așezat, a revărsat bun gust, ca un izvor nesecat și tămăduitor.
Frumosul, Dragostea, Rațiunea, Compasiunea, Înțelegerea, Pacea, Comuniunea, Toleranța, Răbdarea – pe toate le-a trimis la promenadă prin cetate – pe alei, dar și în unghere; să zburde liber, astfel încât măcar să știm că într-adevăr există; de la distanță, le-a ocrotit, doar-doar, ajutându-le să reziste timpului, unii, cât mai mulți, vor și relaționa cu ele.
A slujit Memoria, dar în felul lui ce va fi greu de egalat: just cu Adevărul și fără a o atașa unui vehicul meschin.
Mihai Șora a trăit și a plecat discret, în ambele momente marcând însă ireversibil oameni atât de diferiți.
A fost intelectualul care a redefinit elitismul, mulțimea și popularitatea, micro-cosmosul academic și macro-cosmosul rândașului.
Transcendent și imanent; numen și fenomen; logos, etos, patos; prezent și istorie – Mihai Șora a fost filosoful-DJ, solistul-dirijor, omul-spirit, cetățeanul model.
Este cel care pleacă, va fi cel ce rămâne.
