Confruntați cu o alianță transatlantică în colaps, liderii europeni șocați au demarat săptămâna aceasta un efort diplomatic pentru a salva ce mai rămăsese din aceasta și pentru a încerca să-l tragă pe Donald Trump înapoi de pe marginea prăpastiei în privința Ucrainei. Pe 24 februarie, președintele Franței, Emmanuel Macron, a mers la Washington cu trei zile înainte de vizita planificată a lui Sir Keir Starmer, prim-ministrul Marii Britanii. Macron a petrecut trei ore cu președintele american, afirmând ulterior că discuțiile au dus la „pași substanțiali” înainte, notează The Economist.
<< Punctele de plecare ale celor doi președinți nu ar putea fi mai diferite. Macron, împreună cu alți lideri europeni, consideră esențială securitatea Ucrainei în fața expansionismului rus. „Pacea”, a spus președintele francez, stând alături de gazda sa americană la Casa Albă, „nu trebuie să însemne o capitulare a Ucrainei”. De cealaltă parte, Trump îl numise „dictator” pe președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, iar săptămâna trecută organizase discuții directe cu rușii, excluzându-i pe Zelenski și pe europeni. Stând lângă președintele francez, Trump a refuzat să-l numească pe Vladimir Putin dictator, spunând: „Nu folosesc aceste cuvinte cu ușurință.”
Președintele Macron a părut precaut, dar optimist cu privire la vizita sa la Casa Albă. Un motiv ar putea fi acela că, potrivit relatărilor sale, Trump ar fi fost de acord cu o formă de „sprijin” american pentru o posibilă desfășurare viitoare de forțe europene pentru a ajuta la menținerea păcii în Ucraina. Rămâne neclar ce înseamnă exact acest „sprijin”, dar Macron a mers până la a-l numi un „punct de cotitură”; Trump nu și-a corectat oaspetele.
De mai multe săptămâni, Franța și Marea Britanie discută despre modalități de a forma o coaliție de forțe de menținere a păcii europene și aliate, care ar putea fi trimise în cazul unui acord de pace acceptabil pentru Ucraina. Aceasta ar face parte dintr-o garanție de securitate europeană împotriva unei posibile agresiuni rusești, dar ar putea fi credibilă doar cu sprijin militar și de informații din partea SUA. Poate că aceasta este o opțiune pe care Trump ar putea să o ia în considerare, mai ales dacă este legată de acordul privind mineralele critice pe care speră să-l încheie cu Ucraina.
Al doilea motiv este acela că Trump sugerează acum că Putin, contrar declarațiilor sale publice, nu s-ar opune prezenței unor pacificatori europeni desfășurați pe teren în Ucraina. „Va accepta asta. I-am pus întrebarea asta”, a spus președintele american înainte de discuțiile cu Macron. Președintele francez a subliniat că trupele europene nu ar fi trimise pe linia frontului și nici direct în luptă. Totuși, o astfel de forță ar fi necesară pentru a oferi „siguranță” Ucrainei și pentru a asigura că „pacea este respectată”. Aceasta ar face parte din efortul Europei de a cheltui mai mult pentru propria apărare.
Este prea devreme pentru a spune dacă pașii mici înainte pe care Macron îi susține se vor dovedi a fi semnificativi. Cuvântul lui Trump valorează cât valorează. În timpul conferinței sale de presă cu Macron, președintele american a vorbit cu o oarecare reținere, complementându-l pe omologul său francez; Macron a avut grijă să-și mulțumească și să-și flateze gazda. Totuși, mai devreme în acea zi, spre consternarea aliaților săi, Statele Unite votaseră alături de Rusia împotriva unei rezoluții ONU care condamnă invazia Rusiei din Ucraina.
Pe măsură ce europenii încearcă să răspundă răsturnării ordinii de securitate postbelice de pe continentul lor, aceștia par în sfârșit să ia în serios gravitatea situației. Anterior favorizând diplomația unilaterală, de data aceasta Macron a discutat cu 30 de lideri europeni și aliați înainte de vizita sa la Washington și a colaborat îndeaproape cu Marea Britanie la planurile de securitate. „Chiar dacă ideea de sprijin american pentru o forță europeană de menținere a păcii este doar implicită”, spune Mujtaba Rahman, director general pentru Europa la Eurasia Group, „Macron a reușit să ducă înainte conversația într-un mod destul de productiv”. Vizita lui Starmer va fi următorul test pentru a vedea dacă există mai mult decât vorbe. >>
