- „O persoană care nu are nicio idee despre ce reprezintă America și habar n-are despre ce este America… O persoană care nu are decât dispreț pentru instituțiile noastre democratice, Constituția noastră și statul de drept”.
Cuvintele de mai sus au fost rostite acum câțiva ani de către John Kelly, fost chief of staff la Casa Albă, în primul mandat al lui Donald Trump.
În realitate, anii din urmă au lăsat să se vadă că există nu un detractor, ci un adevărat cor al criticilor aspri la adresa latifundiarului ales și reales președintele SUA. Un cor provenit din rândul oficialilor de rang înalt care au lucrat cu Trump în primul său mandat, din rândul unor militari de top, din rândul altor foști oficiali din aparatul guvernamental de la Washington, activi în diverse alte administrații republicane, ca și din rândul aleșilor republicani.
Superficial, impulsiv, fără proiect, capricios, oportunist, autoritar – acestea sunt doar câteva dintre etichetele sugerate ori puse de-a dreptul “produsului” Trump, după prima sa rundă la Casa Albă.
Nu e puțin lucru, totuși asemenea etichetări au venit de la oameni care l-au cunoscut, cu care el a lucrat, care acumulaseră experiență vastă în poziții sensibile de la vârful statului american, oameni care au suficient sânge rece, simț al datoriei și orientare strategică pentru a nu-și da ușor drumul la gură în public și în niciun caz pe chestiuni banale.
Or fi fost ignorate de către suficient de mulți americani, la alegerile din noiembrie 2024, însă acele avertismente nu și-au pierdut în timp ecoul.
Ba mai mult, au câștigat morbid în greutate, astfel că azi dobândesc maximum de relevanță, iar pe alocuri par chiar blânde, puse în contextul seismului produs de Trump în sânul guvernului federal și mai ales puse în contextul turnurii fățiș pro-ruse pe care a imprimat-o Trump negocierilor pentru Ucraina.
„Diktatele” lui Trump în materie de politică externă americană au fost dăunătoare mult dincolo de frontierele SUA.
- Trump și-a scos țara din acordul internațional menit să descurajeze sau cel puțin să întârzie strategic înarmarea Iranului cu bomba atomică. Rezultatul? Numaidecât, Iranul a ajuns țară de prag nuclear. Alt rezultat? Iranul s-a simțit suficient de bine încât să își consolideze operațiunile prin proxy în Orientul Mijlociu, dar și să aibă contribuția sa (esențială) în atacarea Israelului de către Hamas, la 7 octombrie 2023.
- A scos o dată SUA, iar acum o scoate și a doua oară din acordul climatic de la Paris, deși tocmai insuficienta acțiune a țărilor lumii și mai ales a celor foarte dezvoltate e combustibilul vital pentru înmulțirea și chiar înăsprirea fenomenelor meteo extreme.
- Donald Trump a negociat atât de slab acordul cu talibanii, încât ceea ce a urmat nu mai lasă loc de dubiu cu privire la culpa supremă care i-a pătat pentru totdeauna numele: pe de o parte, Trump a fost aspru criticat de numeroși specialiști și de foști oficiali din sferele diplomatică, militară și de securitate (inclusiv de către fostul său consilier pentru securitate națională, H.R. McMaster), iar pe de alta retragerea armatei americane din Afganistan a fost inevitabil una haotică.
Apoi, nu mai puțin definitorie trăsătură a președintelui Trump este și apetitul său pentru “socializarea” ca la nivel de maidan cu cei mai odioși dictatori de pe Pământ.
A făcut-o în primul mandat cu Kim Jong Un și Vladimir Putin.
- Când a avut “luna de miere” cu killer-ul nord-coreean, fotografii de presă au fost desigur în extaz, date fiind deopotrivă inedita alăturare dintre liderul lumii libere și satrapul de la Phenian, dar date fiind și fizionomiile atât de bogate “estetic” ale celor doi. Însă doar fotografii au fost în extaz! Atât de bună a fost lucrarea lui Trump cu Kim, încât Coreea de Nord a devenit ulterior, în regiune, o amenințare de securitate mai mare ca oricând în ultimii 70 de ani.
- Iar de când a izbucnit războiul din Ucraina, amenințarea nord-coreeană a devenit una mondială: prin înarmarea Rusiei, apoi și prin trimiterea a peste 10.000 de militari pentru a lua parte la luptele directe, alături de forțele ruse.
În fine, legat de “socializarea” lui Trump cu celălalt satrap, Vladimir Putin, lucrurile s-au degradat la cote astronomice.
- În primul mandat, pentru a-l servi pe Putin, Trump a călcat în picioare însăși comunitatea de informații a Statelor Unite, rămânând în istoric momentul în care i-a dat dreptate lui Putin, iar nu serviciilor de informații americane, cu privire la operațiuni rusești derulate pe teritoriul american.
- În al doilea mandat, încă din prima lună, Trump a mers inimaginabil mai departe față de primul.
- De data asta, miliardarul MAGA a deschis orizontul dinamitării intereselor strategice ale întregii Americi, nu doar pe ale serviciilor sale secrete. Cum? Subminând temelia și suprastructura parteneriatului strategic cu Europa, declanșând o ofensivă de șubrezire a democrației și statului de drept în Europa, vânzând Rusiei Ucraina, iar la pachet, abordarea sa privind Ucraina deschide natural și scenariul unui soi de “inchiriere”, cel puțin, a Europei de Est Rusiei.
Acum, când se împlinesc trei ani de la invadarea Ucrainei de către Rusia, barbaria comisă de Trump în ultimele săptămâni dobândește o forță de expresie și mai percutantă. Dar să nu uităm – rădăcinile ei s-au născut și dezvoltat cu ani în urmă, în vremea primului său mandat.
Ceea ce vedem în Europa și Ucraina debutului de an 2025, e pur și simplu maturizarea dinamicilor care au marcat cursul Americii în intervalul 2016-2020.
Recenta observație a purtătorului de cuvânt al dictatorului rus oferă o concluzie… remarcabilă tabloului de mai sus: “Dialogul are loc între doi preşedinţi cu adevărat remarcabili”, spunea Dmitri Peskov, la televiziunea rusă, despre Trump și despre Putin. Adăugând și esențialul în ceea ce privește odiosul dialog: “Este promițător”.
Cel mai pervers prădător. Călin Georgescu i-a „vândut” țara, la fel și omoloaga din Germania
