<< O comisie specială a Parlamentului European a publicat un raport care descrie metodele Kremlinului de a interfera cu procesele democratice din UE în martie trecut, după invadarea Ucrainei de către Rusia. Una dintre țintele eforturilor Kremlinului este Parlamentul European. Aici deputații loiali Moscovei pot acționa public de pe poziții pro-ruse, la sesiuni, și pot face lobby de pe margine pentru interesele Kremlinului. „Politicienii putinişti” din Parlamentul European pot fi depistați folosind date deschise: este suficient să studezii modul în care votează fiecare parlamentar atunci când vine vorba de rezoluții legate de Rusia și aliații săi. Novaia Gazeta.Europa a strâns date pe baza rezultatelor voturilor din Parlamentul European din ultimii patru ani. Iată tabloul nostru cu privire la cine apără interesele Kremlinului la Bruxelles, cum și de ce >>.
<< Cu majoritate de voturi, în noiembrie 2022, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care cere recunoașterea Rusiei ca stat sponsor al terorismului. Decizia a fost susținută de 494 de deputați europeni din 705. Deputații rămași, în special cei care au fost prezenți la sesiune și fie au votat împotriva rezoluției (58 de voturi), fie s-au abținut (44 de voturi), s-au trezit în centrul atenției presei. Diverse instituții de presă au încercat să identifice un grup de europarlamentari loiali Kremlinului, iar unii dintre aceștia s-au dovedit, într-adevăr, a avea legături cu Rusia.
Rezoluția din noiembrie este departe de a fi prima ocazie de a-i dezvălui pe europarlamentarii cărora le place regimul lui Vladimir Putin. Novaia Gzeta.Europa a studiat un pachet de date privind rezultatele voturilor în Parlamentul European în ultimii patru ani și a reușit să distingă mai multe modele de comportament ale numeroși deputați europeni.
Rezoluțiile sciziunii
Actuala legislatură a Parlamentului European este activă din 2019. Din acel moment și până în ianuarie 2023, membrii săi au votat un total de 22 de rezoluții legate direct de încălcările drepturilor omului de către Kremlin, războiul din Ucraina sau sancțiunile anti-rusești. Câte o rezoluție a fost adoptată în 2019, în 2020, șapte în 2021, doisprezece în 2022 și una a fost votată în ianuarie 2023. Încă o rezoluție, prin care se cere Rusiei să elibereze deținuții politici, a fost adoptată de Parlamentul European la 16 februarie 2023, deși rezultatele sale nu au fost incluse în această investigație.
Parlamentul European a început să analizeze rezoluții legate de otrăvirea politicianului AlexeiNavalnîi în 2020. Așa-numitul European Magnitsky Act, varianta UE la legea omonimă a SUA, adoptată în 2012, care condamna încălcările permanente ale drepturilor omului în Rusia, a fost adoptată în iulie 2021. Prima rezoluție privind crimele de război comise de PMC Wagner a apărut în noiembrie 2021. Uneori, Parlamentul European a inclus în aceeași rezoluție mai multe încălcări comise de Rusia, formând un „pachet”: de exemplu, în iunie 2021, parlamentarii au condamnat atât declararea de către Rusia ca indezirabile a mai multor organizații publice europene și americane, cât și detenția politicianului de opoziție Andrei Pivovarov.
După 24 februarie 2022, 10 din cele 12 rezoluții adoptate au vizat războiul din Ucraina și consecințele acestuia. UE a condamnat agresiunea comisă de Rusia, a aprobat adoptarea de măsuri suplimentare pentru a asigura securitatea alimentară și pentru a proteja familiile cu copii, care fug din Ucraina, și a recunoscut totodată Rusia ca stat sponsor al terorismului și Holodomorul ca genocid. Deputații au votat în favoarea creării unui tribunal care să investigheze crimele agresiuni ruse împotriva Ucrainei, în ianuarie 2023.
Din 705 de membri ai Parlamentului European, o medie de 531 (75%) au susținut rezoluțiile anti-ruse pe care le-am analizat. O medie de puțin peste 40 (6%) au votat împotrivă, iar cam aceeași proporție (6%) a optat pentru abținere.
În afară de a alege dintre aceste trei opțiuni, un europarlamentar poate, de asemenea, să nu participe la vot, fie neasistând la ședință, fie „neapăsând butonul”, lăsându-și nedezvăluită poziția. În pachetul total pe care l-am obținut, doar 4,3% dintre europarlamentari au folosit aceste două metode în perioada 2019-2022.
Cu toate acestea, calculele Novaia Gazeta.Europa arată că ponderea non-votanților a fost de trei ori mai mare când a fost vorba de rezoluții anti-ruse. O astfel de abatere ar putea fi cu greu un accident și înseamnă că unii dintre europarlamentari au ales în mod deliberat strategia de a nu vota documente legate de Rusia.
Partide: populiști sau Putiniști?
Calculele Novaia.Europa indică faptul că partidele cu politici populiste sau radicale votează împotriva rezoluțiilor anti-Putin mai des decât altele. Printre astfel de partide se numără Rassemblement national, din Franța, Alternativa pentru Germania (AfD) și SYRIZA, din Grecia.
Cu toate acestea, „coeficientul de performanță” al fiecăruia dintre aceste partide este diferit. În primul rând, depinde de câte locuri au acele partide în Parlamentul European, iar a doua caracteristică cea mai importantă este cât de hotărâți sunt deputații europeni în cauză să susțină interesele Moscovei. De exemplu, unii votează în mod deschis împotriva rezoluțiilor, în timp ce alții folosesc o abordare mai precaută și preferă fie să se abțină, fie să nu voteze deloc.
Din această perspectivă, Rassemblement national și Alternativa pentru Germania rămân cele mai utile pentru Kremlin: au 28 de locuri în Parlamentul European împreună, iar europarlamentarii lor votează adesea clar „împotriva” rezoluțiilor anti-ruse.
Din noiembrie 2022, Rassemblement national este condus oficial de Jordan Bardella, în vârstă de 27 de ani. Nu există totuși îndoială că Bardella este loial predecesoarei sale, Marine Le Pen, și este evident că ea este cea care urmărește disciplina membrilor partidului ei din Parlamentul European. Înainte de războiul din Ucraina, partidul lui Le Pen fusese acuzat atât de sentimente de prietenie, cât și de legături financiare cu Kremlinul. Și, deși după 24 februarie, Le Pen a condamnat agresiunea Rusiei, în timpul campaniei prezidențiale, și chiar și-a distrus pliantele de campanie care o înfăișau alături de Putin, la nivel european europarlamentarii partidului ei votează în interesul Moscovei mai des decât alții. De exemplu, Jordan Bardella s-a abținut sau a votat împotrivă în 17 din cele 22 de situații pe care le-am analizat.
Înainte de război, deputații din partidul de extremă dreapta, Alternativa pentru Germania (AfD), obișnuiau să voteze solidar cu poziția Kremlinului chiar mai des decât omologii lor francezi. Tino Chrupalla, copreședintele AfD, a vizitat Rusia de mai multe ori, întâlnindu-se cu Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei. Chrupalla s-a pronunțat împotriva sancțiunilor anti-ruse și a ajutorului militar pentru Ucraina, chiar și după 24 februarie. Invazia rusă din Ucraina a influențat comportamentul reprezentanților AfD la nivel național întrucât numărul „Putinverstehers”, cel puțin a celor retorici, a scăzut în primele luni de război. Dar la nivel european, fiecare europarlamentar AfD a refuzat de mai multe ori să susțină rezoluțiile anti-ruse, după 24 februarie.
Există și printre membrii partidelor mici un grup de europarlamentari „utili” pentru Kremlin. Doi europarlamentari de la Partidul Comunist din Grecia și Partidul Comunist din Portugalia votează aproape întotdeauna împotriva rezoluțiilor anti-ruse. Doi europarlamentari din partidul naționalist ceh, anti-imigrație, Libertate și Democrați Directă, se ridică adesea pentru a apăra interesele Moscovei. Astfel de acțiuni întreprinse de partide mici nu pot afecta în niciun fel decizia finală, dar, în același timp, oferă presei de stat ruse posibilitatea de a vorbi de o lipsă de unitate în Europa.
Eurodeputații din SYRIZA, partid de extrema stângă din Grecia, și Partidul Libertății, de extremă dreapta din Austria, acționează cu mai multă prudență, dar și ele fac și pe placul Kremlinului. Membrii acestor partide rareori votează deschis „împotriva” rezoluțiilor anti-ruse, dar adesea se abțin de la vot.
Printre cei mai frecventi abstinenți se numără parlamentarii din formațiunea Lege și Justiție (PiS), în prezent partidul de guvernământ din Polonia. Novaia.Europa a aflat că fiecare dintre cei 24 de reprezentanți în Parlamentul Europeanai ai acestui partid a optat să se abțină măcar o dată, dar, în același timp, nimeni nu a votat niciodată în mod explicit împotrivă, între 2019 și 2023. Și deși nu au existat astfel de „regrese” din partea PiS, a cărui conducere adoptă acum o poziție extrem de dură față de Moscova, după declanșarea războiului din Ucraina, membrii partidului obișnuiau să ia ocazional o poziție neclară asupra problemelor rusești, înainte de 24 februarie.
Înainte de invadarea Ucrainei, europarlamentarii partidului ungar de guvernământ, Fidesz, și cel mai mare partid de dreapta al Italiei, Lega, preferau, de asemenea, să se abțină de la vot, pe propunerilor anti-ruse. Fondatorii acestor două partide, Viktor Orbán și Matteo Salvini, sunt adesea acuzați că au legături neoficiale cu Kremlinul.
Susținătorii lui Putin
Deputații europeni care pot fi suspectați că simpatizează cu Kremlinul nu se țin adesea de o tactică anume atunci când votează rezoluțiile anti-ruse, ci combină voturile împotrivă, abținerile și refuzurile de a participa la scrutin. Uneori chiar susțin aceste documente. Pentru a evita confuzia, Novaia.Europa a creat un clasament al deputaților europeni ale căror voturi au fost folosite pentru a susține interesele Rusiei într-un fel sau altul (vezi galeria foto de mai jos).
Tatjana Ždanoka, membră a Uniunii Ruse din Letonia, cunoscută pentru atitudinea ei deschis pro-rusă, se află în fruntea listei: ea a respins 20 din 22 de rezoluții analizate.
Ždanoka este foarte deschisă în ceea ce privește părerile ei. În 2014, ea a aprobat anexarea Crimeei și a călătorit în Rusia în 2018 pentru a observa alegerile prezidențiale. A recunoscut apoi că au existat încălcări, dar a adăugat că, în opinia ei, acestea sunt „răzlețe”. La 11 martie 2022, Ždanoka și colegii săi de partid au organizat un miting în fața misiunii UE la Riga pentru a arăta sprijinul pentru Rusia. La eveniment au participat aproximativ 200 de persoane. Tatjana Ždanoka nu poate fi aleasă în parlamentele naționale sau orășenești ale Letoniei, deoarece a lucrat în Partidul Comunist din Letonia după 1991.Asta, însă, nu o împiedică să ajungă în mod regulat la Strasbourg, unde se află Parlamentul European, din 2004.
Gunnar Beck, de la Alternativa pentru Germania, este un alt susținător public al Kremlinului și a respins 18 din 22 de rezoluții despre Rusia și războiul din Ucraina. Precum Ždanoka, Beck nu se sfiește să vorbească despre opiniile sale pro-Putin. În septembrie 2021, el a observat alegerile legislative din Rusia. „Am ajuns în Rusia fără avertisment. Până acum, văd că alegerile sunt bine organizate”, a spus el apoi ziarului Izvestia. Relatările din presă au sugerat că vizitase Rusia la invitația lui Viaceslav Volodin, președintele Camerei inferioare a parlamentului rus. Camera inferioară i-a plătit zborul către Moscova și o cameră la hotelul central Radisson Slavianskaia. O noapte de apartament în acest prestigios hotel din centrul Moscovei poate costa până la 310 EUR.
Radicalii obișnuiți
Cu toate acestea, nu toți cei care votează adesea împotriva rezoluțiilor anti-război și anti-Kremlin pot fi considerați automat deputați „pro-Putin”. Lista Novaia.Europa conține nume de oameni a căror poziție politică poate fi descrisă pe scară largă ca fiind radicală. Părerile lor pot varia de la extrema stângă la extrema dreaptă, în funcție de partidele pe care le reprezintă. Ceea ce îi unește este faptul că pozițiile lor sunt drastic diferite de perspectiva europeană. Unii europarlamentari sunt cu adevărat consecvenți în radicalismul lor: se opun fără discernământ condamnării agresiunii Rusiei în Ucraina sau încălcărilor drepturilor omului în Turcia și China.
La acest capitol, conduce Marcel de Graaff, europarlamentar al partidului eurosceptic olandez, Pentru Libertate. El a votat metodic împotriva tuturor celor 20 de rezoluții reper și împotriva a 16 din 22 de documente anti-ruse, în alte cazuri optând să nu fie prezent la ședință. În noiembrie 2022, radicalismul l-a făcut pe De Graaff să părăsească fracțiunea de extremă dreapta Identitate și Democrație, din Parlamentul European, care unește în special Alternativa pentru Germania și Rassamblement National. De Graaff a anunțat apoi că vrea să-și creeze propria facțiune în parlament.
Europarlamentarul ceh Ivan David, precum și Konstantinos Papadakis și Lefteris Nikolaou-Alavanos, din Grecia, și slovacul Milan Uhrík sunt considerați la fel de radicali. În ciuda faptului că se află în fruntea listei noastre de voturi „pro-Putin”, acești europarlamentari au votat, de asemenea, împotriva majorității rezoluțiilor de referință alese de Novaia.Europa. Toți cei patru politicieni reprezintă partide populiste mai mici, a căror influență asupra politicii la nivel național este neglijabilă.
Novaia.Europa a trimis 43 de solicitări de comentarii deputaților europeni care resping cel mai frecvent rezoluțiile anti-ruse. Până la momentul publicării, am primit doar două răspunsuri. Unul dintre ele a fost de la europarlamentarul slovac Milan Uhrík.
Uhrík a explicat că nu poate sprijini rezoluțiile PE care „condamnă doar o parte, dar ai cărei autori rămân orbi la acte și mai sângeroase comise de țările occidentale sau de aliații lor”. Uhrík crede că Europa ar trebui să trateze în mod egal toate cazurile pe care el le vede la paritate cu războiul Rusiei împotriva Ucrainei. „Nu am impresia că unele puteri mondiale le ascultă pe altele, ci mai degrabă că se amestecă în treburile lor interne și încearcă să le controleze”, adaugă el. „[Singurul] lucru pe care mi-l doresc este doar o abordare corectă”.
„Nu voi merge niciodată cu mulțimea”, a răspuns la cererea noastră un alt europarlamentar Miroslav Radačovský, din partidul slovac, PATRIOT. Când Novaia.Europa l-a întrebat, ulterior, dacă crede că notoriul grup Wagner a comis încălcări ale drepturilor omului, el a admis că nu studiase problema înainte de vot.
Raphaël Glucksmann, europarlamentar și președintele „Comisiei speciale pentru interferența străină în toate procesele democratice din Uniunea Europeană, inclusiv dezinformare”, care analizează în special amestecul Kremlinului în politica UE, a declarat pentru Novaia.Europa că „aceste voturi ale partidelor de extremă stângă și de extremă dreaptă [împotriva rezoluțiilor anti-ruse] confirmă faptul că există forțe ideologice în Parlamentul European care se opun libertății Ucrainei și principiilor europene”.
Glucksmann consideră că europarlamentarii identificați de Novaia.Europa, pentru voturile lor pro-Moscova, pot fi împărțiți în două categorii: „idioți utili și slujitori ai lui Vladimir Putin”. Primul poate fi atribuit grupului de politicieni radicali pe care l-am analizat mai devreme, care se opun în principiu politicilor principale europene. Între timp, cei din urmă au format probabil o relație specială cu Moscova. „Care dintre ei fac acest lucru din convingere sau interes, asta rămâne de stabilit”, a adăugat Glucksmann.
O nouă poziție sau o schimbare de tactică?
Mai mulți europarlamentari care, prin voturile lor, au susținut Rusia în 2019-2021 și-au revizuit abordarea după invadarea Ucrainei de către Moscova. Nu că acum susțin documentele anti-război, dar optează să se abțină sau să lipsească de la ședințe.
Unul dintre ei este Giorgos Georgiou (Partidul Progresist al Muncitorilor, Cipru). El nu a susținut nicio rezoluție anti-rusă de la începutul războiului, în urmă cu un an. După ce primul document a fost adoptat la 1 martie 2022, Georgiou a explicat că la rezoluție mai este nevoie de lucru, deoarece nu a luat în considerare „extinderea spre est a NATO ca factor de destabilizare”. Cu toate acestea, pe măsură ce 2022 a trecut, el a trecut la abținere, refuzul de a vota sau abența de la sesiunile în care au fost dezbătute documente similare. Până acum, Georgiou încă nu a aprobat o singură rezoluție care să condamne acțiunile Rusiei.
Jérôme Rivière (de la formațiunea extremă-dreapta Reconquête, Franța) și-a modificat, de asemenea, modus operandi. În vremurile de dinainte de război, precum Georgiou, el nu a susținut nicio rezoluție legată de Rusia. În 2022, însă, istoricul său de vot arată multe abțineri sau refuzuri de a participa la sesiunile PE. Și francezii Gilbert Collard și Jean-Paul Garraud, și grecul Ioannis Lagos și-au adaptat tactica de vot împreună cu alți câțiva europarlamentari, inclusiv Tatjana Ždanoka (Uniunea Rusă Letonă), despre care am discutat mai devreme. Ei au ales să susțină câteva rezoluții, dar au omis adesea ședințele în care au fost votate documente care condamnau Kremlinul.
Este posibil ca în parlament să se formeze un nou grup de deputați europeni, al celor răzgândiți, – care înainte de război votaseră împotriva rezoluțiilor anti-ruse, dar care, după 24 februarie, au susținut pe majoritatea. De exemplu, Eugenia Rodríguez Palop (de la partidul de stânga, Unidas Podemos, Spania), Helmut Scholz (de la formațiunea Stânga, Germania) și cinci europarlamentari francezi de la Rassemblement National: Gilles Lebreton, Jean-François Jalkh, France Jamet, Catherine Griset și Jean- Lin Lacapelle. În 2022, toți au susținut majoritatea rezoluțiilor, foarte rar opunându-se vreunor documente legate de Rusia.
Acum este greu de înțeles cât de consistentă va fi această tendință de reducere a voturilor europarlamentare pentru Kremlin. O schimbare de tactică nu înseamnă întotdeauna o schimbare de poziție. Cei mai înfocați susținători ai Moscovei din Parlamentul European au învățat probabil, în 2022, să acționeze cu mai multă prudență, nu doar opunându-se în mod deschis rezoluțiilor anti-Kremlin, dar recurgând la alte mijloace. De asemenea, este posibil să fi abandonat eforturile de a face lobby pentru interesele Rusiei în sălile PE, trecând în schimb la alte forumuri.
Acești europarlamentari au ceva de învățat de la Silvio Berlusconi, un bun și vechi prieten al lui Putin. Berlusconi, fostul premier al Italiei, ocupă acum un loc în Parlamentul European alături de colegii săi membri ai Forza Italia. De la ultimele alegeri pentru Parlamentul European, fostul lider italian a votat pentru rezoluții anti-ruse doar de două ori. Cu toate acestea, el nu ar fi ajuns niciodată pe lista noastră de europarlamentari „pro-Putin”.
Motivul este că Berlusconi nu mizează pe voturi contrare, abținere sau refuz de vota atunci când are ocazia. În 15 din 22 de cazuri, prietenul lui Vladimir Putin nu s-a prezentat la sesiunile PE axate pe „chestiunea rusă”. Am putea presupune că fostul prim-ministru italian este un „absent” și participă rar la reuniunile PE. Dar acest lucru este doar parțial adevărat: în 2019-2022, Berlusconi a lipsit aproximativ 30% din sesiunile parlamentului, dar ponderea sesiunilor legate de Rusia, pe care le-a ratat, depășește două treimi.
>>
