După luni în șir în care consistentul pachet american de sprijin militar pentru Ucraina a stagnat în Congres, frânat fiind de cinismul electoral al aripii Trump, apar indicii că lucrurile s-ar putea mișca semnificativ în perioada imediat următoare.
După cum relatează New York Times săptămâna aceasta, acum întrebarea pare să nu fie dacă liderul republican, Mike Johnson, va permite alocarea ajutorului, ci în ce formă și când.
Pentru cei în mod real preocupați de mersul războiului din Ucraina, aceasta reprezintă probabil cea mai bună veste venită de peste ocean în aproape jumătate de an. Și capătă o cu atât mai mare greutate cu cât avem în vedere dramatica diminuare a eficienței apărării ucrainene și tragica creștere a costurilor umane și logistice înregistrate de trupele Kievului, pe fondul slăbirii fără precedent a livrărilor occidentale de muniție și sisteme adecvate de armament.
Totodată, perioada aceasta pur și simplu neagră, în care au planat ca niciodată dubii asupra capacității și voinței politice a legiuitorilor de la Washington în a asigura coerența politicii externe a SUA și a proba un simț oportun al istoriei, a oferit o nouă lecție prețioasă, în trei pași.
- A lămurit suplimentar (dacă mai era nevoie) că Ucraina nu este dispusă să renunțe la lupta de apărare în fața Rusiei, indiferent de anvergura sincopelor înregistrate în zona de nucleu a sprijinului occidental. În loc de semnale că s-ar putea înclina sub greutatea colosală a provocărilor care vin și de la est, și de la vest, Kievul și-a redesenat și adaptat efortul de război și a încercat să rămână ofensiv în defensiva sa măcar în câteva puncte-cheie. Prin urmare, dacă cineva a sperat ori s-a temut că ucrainenii pot claca în condiții cu adevărat vitrege, perioada în care a fost privat periculos de mult de sprijinul esențial al aliaților a dat peste cap și așteptările, și temerile. Kievul, așadar, nu va renunța ușor, iar asta e de ținut minte deopotrivă la Moscova, la Washington și în cancelariile europene.
- A alarmat suficient de apăsat țările europene, încât acestea să își pună, mai serios și mai profund ca oricând în acești doi ani, problema rolului lor în acest război care dacă nu va fi încheiat în mod optim pe frontul din Ucraina riscă să ia o turnură teribil de ucigătoare și de imprevizibilă pe restul continentului, pe termen scurt, dar și pe termen lung. Nu întâmplător, probabil, tocmai în aceste luni de masive incertitudini a apărut reacția spectaculoasă și fără precedent a Franței, care a apăsat butonul de panică al eventualității în care ne vom trezi că sunt necesare trupe europene la sol, în Ucraina.
- A arătat că ucrainenii, pe lângă voința nealterată de a se opune Rusiei, au păstrat, concret, capacități fantastice de adaptare și capacități nu mai puțin fantastice de inovare, dar și de utilizare a puținului care le-a rămas în stoc din livrările anterioare. Acest lucru a fost dovedit de cel puțin trei episoade imposibil de trecut cu vederea: au lovit în serie rafinării rusești și au pătruns cu succes, cu dronele, foarte adânc în teritoriul rusesc, înregistrând inclusiv o premieră – lovirea unor obiective din Tatarstan; au distrus două coloane de tancuri și blindate, pe direcțiile Avdiivka și Vuhledar – o reamintire binevenită a faptului că dacă au cu ce chiar știu ce au de făcut; au continuat să țină în șah și chiar să lovească și flota rusă de la Marea Neagră, și flota aeriană de avioane-spion și de bombardiere.
Impasul teribil în care s-au aflat ucrainenii, în materie de tehnică militară (de la cele mai simple muniții, la cele mai avansate sisteme și echipamente), lasă totuși în urmă două tipuri de regrete și frustrări:
- Regretul etern și frustrarea de nemângâiat după viețile de civili și militari irecuperabil pierdute în toate aceste luni, și care puteau fi evitate dacă nu ar fi existat blocaje artificial create în livrările de tehnică militară. Oamenii aceștia nu mai pot fi aduși înapoi, destinele acestea au fost frânte pentru totdeauna. Există aici, complementar dramei umane, și o doză „tehnică” de pierderi înregistrate de Occident, dacă avem în vedere faptul că printre victimele care ar fi putut fi evitate se numără și militari ucraineni în care Vestul investise bani, timp și know-how prin programele de pregătire. Odată cu sufletele lor ridicate la cer, s-au pierdut și capacități intelectuale și tehnice costisitor cultivate. Nemaivorbind că armata Ucrainei, ea însăși, înregistrează astfel un deficit de resursă umană calificată greu de compensat.
- Și apoi, există frustrarea maximă și regretul strategic că în tot acest timp în care trupele Kievului au fost nevoite să tragă făcând economii în trupele invadatoare (iar uneori chiar să nu tragă deloc), s-a risipit oportunitatea de a subția semnificativ rândurile armatei ruse. Fapt cu atât mai teribil cu cât, cel puțin pe moment, informațiile care există indică faptul că regimul Putin încă își poate înlocui pierderile de carne de tun și încă poate scoate din depozite armament care chiar dacă pune mai puține probleme calitativ rămâne totuși o amenințare suficientă din punct de vedere cantitativ. Câteva luni în care, din cauza deficitului și a penuriei de arme și muniții în tabăra ucraineană, au fost scoși din luptă mai puțini militari ruși și mai puține echipamente rusești decât ar fi putut fi scoase, înseamnă automat pierderi ucreaineano-occidentale pe toată linia: oameni, bani, timp, teritoriu.
Există indicii suficiente și așteptări tot mai vocale că Rusia se pregătește de o ofensivă cuprinzătoare, încercând să speculeze fereastra de oportunitate pe care i-a oferit-o blocajul din livrările occidentale de muniții și armament pentru Ucraina.
Aceste luni în care Kievul a reușit să se descurce chiar și cu foarte puținul de care mai dispune, în materie de arme și muniții, sugerează că respectiva ofensivă, deși extrem de riscantă pentru ucraineni și pentru țările aliate care vor stabilitate și liniște pe continent, rămâne totuși riscantă și pentru regimul de la Moscova.
Dar dacă semnalele pozitive care au venit în ultimele zile de la Washington nu se vor confirma într-un orizont rezonabil de timp, riscul va tinde să crească tot mai mult în dreptul Ucrainei și al europenilor și să descrească accelerat în cazul rușilor.
Un scenariu care, oricât de oribil prin ceea ce ar putea aduce pe termen scurt, va fi încă și mai oribil prin terenul pe care l-ar seta pe termen mediu și lung.
