Vladimir Putin (dictator), Alexandr Bortnikov (șeful FSB) și Nicolai Patrușev (secretarul Consiliului de Securitate) au oficializat aberația că în spatele atentatului terorist de la Moscova s-ar fi aflat Ucraina, mergând până într-acolo încât să arunce vina și pe serviciile de informații occidentale.
Desigur, jena ocazionată regimului Putin de atacul sângeros de vineri este suficient de copleșitoare pentru ca troica de mai sus să cadă în ispita de a emite cele mai bulversante teorii cu privire la baia de sânge respectivă.
Cel puțin trei elemente relevă cât de copleșitor de stânjenitor este pentru Kremlin atentatul de la periferia capitalei:
- Până la urmă, o mână de nenorociți fără scrupule au băgat groaza în populația capitalei și în regim mai mult decât reușiseră toate dronele ucrainene care au penetrat până acum antiaeriana armatei ruse.
- Totodată – aspect remarcat deja în numeroase analize – atacul de vineri a pus magistral în lumină două lucruri care îl ating personal pe Vladimir Putin: găunoșenia legislației rusești, amendată după declanșarea războiului, privind agenții străini; respectiv, spețele de terorism cu care plouă de doi ani în instanțele de judecată și în urma cărora au ajuns să înfunde pușcăria nu atât killeri precum cei de la sala de concerte, ci oameni simpli sau figuri publice care se exprimaseră liber cu privire la războiul Rusiei din Ucraina.
- În fine, a admite faptul că unic vinovat este jihadismul global ar însemna, din perspectivă putinistă, a admite faptul că Moscova este la fel de vulnerabilă ca Washingtonul, Parisul, Berlinul, Londra ori Madridul. Și, pe cale de consecință, că dictatorul însuși și regimul său polițienesc sunt orice numai atotputernici nu. Apoi, ar însemna că Rusia trebuie să aloce resurse substanțiale pentru prevenirea unor asemenea atentate, iar asta ar presupune ca o parte însemnată a acestor resurse (umane, tactice, logistice, financiare) să fie distrasă de la efortul de război din Ucraina (or, cu doar trei zile înaintea atacului, Putin transmitese conducerii FSB că principala sarcină a serviciului nu o reprezintă alertele „false” de terorism, ci sprijinirea războiului contra Ucrainei). Nu în ultimul rând, a recunoaște că vinovat este jihadismul, iar nu Ucraina și Occidentul, ar transmite populației un mesaj „inadecvat” din punct de vedere politic: că pe lângă stresul cotidian ocazionat de război (probleme economice, izolarea țării, risc de lovituri ucrainene, gândul că ar mai putea urma o mobilizare) va trebui să trăiască și cu stresul potențialelor atacuri teroriste comise sub egida fundamentalismului islamist.
Așadar, aproape că nu este de mirare și nici o surpriză excitarea triunghiului Putin-Bortnikov-Patrușev în fața ideii unei piste ucraineano-occidentale.
Și totuși, atunci când te apuci să minți mult și flagrant – indiferent de subiect și mai ales pe unul precum atentatul terorist – riști să te încurci ca rățoiul în iarba prea înaltă a adevărurilor pe care te-ai chinuit să le maschezi. Or, tocmai în această situație ingrată a rățoiului se găsesc acum cei trei șefi supremi ai serviciilor de informații rusești – Putin, Bortnikov, Patrușev.
Poate că indiciul cel mai puternic e oferit de declarațiile lui Bortnikov.
Spune șeful FSB două lucruri care, puse în context, îi trădează nemilos:
- Unul vizează direct atentatul: „Credem că acţiunea a fost pregătită atât de islamiştii radicali înşişi, cât şi, bineînţeles, facilitată de serviciile speciale occidentale, iar serviciile speciale ucrainene însele sunt direct implicate”.
- Celalalt îl vizează indirect, căci face o trimitere ocolitoare la cazul luptătorilor străini care li s-au alăturat ucrainenilor pe front: „Aceştia sunt naţionalişti, aceştia sunt mercenari, aceştia sunt islamişti, pe care, în principiu, ţara îi atrage pentru lupta pe frontul rusesc”.
Problema cu primul punct este extrem de simplu de identificat. Tocmai serviciile occidentale (cel puțin cele americane, din ceea ce se știe public) au fost cele care au avertizat Moscova, suficient de în avans, că se pregătește ceva; ceva mare, ceva periculos, ceva ce face din tine un imbecil dacă ignori alerta.
Fără doar și poate, un astfel de avertisment a fost însoțit de suficiente date care să convingă partea rusă că nu vorba de pistă falsă și cu atât mai puțin de vreo glumă sinistră. Trebuie să fii destul de redus să crezi teza lui Putin, Bortnikov și Patrușev, căci ar însemna să admiți că, pe de o parte, occidentalii pregătesc atentate la Moscova, iar pe de alta și le auto-sabotează prevenind serviciile rusești. Iar asta, cu atât mai mult cu cât atentatele teroriste mizează, mai mult ca orice pe lumea asta, pe elementul surpriză și deplina conspirație.
Așadar, Putin, Bortnikov și Patrușev bat astfel ei înșiși un prim piron în sicriul versiunii pe care o ventilează.
Problema cu al doilea punct este la fel de simplu de identificat dacă ne amintim cel puțin două dezvăluiri făcute de presa occidentală și presa rusă independentă, nu mai departe de anul trecut.
Bortnikov acuză faptul că ucrainenii își suplimentează forțele de pe front recurgând la mercenari și idealiști străini.
În primul rând, nu ar fi prima armată care face asta în război și nici nu este primul război în care se întâmplă asta.
În al doilea rând, a devenit cunoscut, grație dezvăluirilor de presă, că Kremlinul încearcă el însuși să compenseze cu străini criza de resursă umană și de tactici eficiente.
Pe partea de resursă umană, autoritățile ruse fac asta nu doar încorporând pușcăriași ruși ori mercenari nepalezi, ci și punând presiune pe migranții din Asia Centrală, aflați la muncă pe teritoriul Federației Ruse. (Detalii – AICI).
Metodele brutale și șantajul pe care îl exercită asupra acestor nefericiți creează, foarte probabil, frustrări greu de cuantificat în rândul indivizilor vizați, iar tema a cunoscut inclusiv răbufniri pe canale oficiale, la nivel de țări din Asia Centrală, care și-au avertizat cetățenii să nu intre care mercenari în războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei.
Apoi, mai este un element, apropo de ceea ce spunea Bortnikov în partea a doua a declarației sale.
În primăvara lui 2023, Meduza dezvăluia faptul că, printre altele, Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB) a recrutat foști luptători ai Statului Islamic și a încercat să-i încorporeze în unități cecene pro-ucrainene și în batalioane de tătari din Crimeea. (Detalii – AICI)
Rusia, așadar, a recrutat teroriști ISIS și a făcut asta nu altfel decât prin serviciul condus de Alexandr Bortnikov. Același șef al FSB care azi, alături de Putin și de Patrușev, acuză Ucraina și Occidentul de instrumentalizarea ISIS în războiul declanșat de Rusia pe teritoriul ucrainean.
Ce vedem e simplu ca „Bună ziua”: În timp ce dezvăluirile despre presiunile Rusiei asupra migranţilor din Asia Centrală și despre recrutarea teroriștilor ISIS de către Rusia au fost însoțirte de probe pe care Moscova nu le-a putut demonta concret până acum, deși iată a trecut un an, Kremlinul și șefii serviciilor secrete lansează acuzații nu doar fără a oferi o brumă de dovezi, ci și în condițiile în care sunt lovite de nulitate logică.
