Peste 50 de entități mass-media independente au făcut apel la cetățeni să susțină presa liberă, notează Mediapart. Potrivit sursei citate, în contextul industriei mass-media și a influenței a miliardarului Vincent Bolloré, inițiativa constituie un salt democratic extraordinar care nu trebuie ignorat.
<< În actualitatea media, nu se poate spune că știrile sunt adesea încurajatoare. Aproape întotdeauna, este chiar invers: aproape că nu trece o zi fără ca un ziar să nu fie strivit de un miliardar; sau fără cenzură; sau altfel, fără ca vreunul dintre aceste ziare căzute în mâinile celor puternici financiar alimentează climatul de ură xenofobă sau rasistă care amenință Franța, în beneficiul extremei drepte.
Presa, care este una dintre principalele forțe motrice ale democrației și garantul dreptului cetățenilor de a cunoaște, este din ce în ce mai mult bătută, călcată sau manipulată. Și, în același timp, democrația însăși este din ce în ce mai înăbușită.
Așa că măcar o dată în această actualitate detestabilă, avem în sfârșit o veste bună care trebuie salutată și de care să ne bucurăm. Pentru că este într-adevăr o știre de excepție acest apel lansat de 45 de entități mass-media independente – și susținut acum de peste 50 – către cetățeni, pentru a-i invita să citească presa liberă.
Acest apel, intitulat «Ouvrez les fenêtres, lisez la presse indépendante», poate fi citit în versiunea sa integrală pe site-ul Fonds pour une presse libre (FPL), sau pe blogul FPL, de pe Mediapart.
Vestea este excepțională, în primul rând din cauza gravității evenimentelor prin care trece astăzi Franța. De la mandatele de cinci ani ale lui Nicolas Sarkozy și apoi François Hollande, am experimentat într-adevăr o accelerare a dublei standardizări, economice și editoriale a presei, prin răscumpărarea în cascadă a nenumărate titluri de presă naționale și regionale de către miliardari, în logica influenței sau conivenței.
Preluarea Le Monde, L’Obs, a titlurilor France-Antilles, Nice-Matin și poate, în curând, La Provence, de către Xavier Niel și asociații săi; achiziționarea de către Patrick Drahi a BFMTV, a grupului L’Express sau a Liberation – înainte să renunțe la acest cotidian când nu-i mai este de folos în relațiile cu puterea; preluarea de către Bernard Arnault a Echos apoi a lui Parisien; preluarea Canal + apoi I-Télé, transformată rapid în CNews, de către Vincent Bolloré; preluarea de către același Vincent Bolloré a Journal du dimanche, Paris-Match și Europei 1: cronica controlului presei și a presei este interminabilă și disperată.
Și, cu fiecare operațiune, am văzut consecințele dezastruoase asupra dreptului cetățenilor de a ști. Cenzuri, demiteri de jurnaliști, numirea de obligați în funcții de răspundere, climat general de autocenzură: de-a lungul anilor, Mediapart a ținut cronica acestei operațiuni prădătoare asupra libertății presei.
Dar iată că după această operațiune de control asupra informației este în derulare o nouă lovitură de forță. Apărând ideile radicale de dreapta, același Vincent Bolloré și-a pus canalele de televiziune, și mai ales CNews, în slujba subalternului său, Éric Zemmour, probabil candidat de extremă dreapta la alegerile prezidențiale, într-un climat care ne duce cu gândul la aservirea presei de la începutul anilor ’30.
În competiția nocivă dintre canalele de știri cu flux continuu, a fost așadar de multe săptămâni un val de ură care, pornind de la canalul miliardarului, s-a răspândit pe un întreg palier al peisajului audiovizual, alimentat și de sondaje care apar la momentul potrivit, pentru a alimenta acest bâzâit neîncetat al unei prese audiovizuale bolnave.
Toate acestea, pentru a încerca să influențeze dezbaterea publică, să o strice, să impulsioneze războiul civil și, în cele din urmă, să încerce să promoveze o candidatură prezidențială de extrema dreaptă.
Este evident o gură formidabilă de aer proaspăt democratic faptul că mass-media independentă se reunește pentru a invita cetățenii să iasă din climatul sumbru în care unii doresc să-i închidă.
«Ouvrez les fenêtres» proclamă încă din titlul acest lucru. Nu o putem spune mai bine. Există ceva putred în climatul politic pe care aceste canale de știri care transmit în regim 24 de ore din 24 sunt dornice să îl instaleze.
(…)
Trebuie deci să citim și să îi punem pe alții să citească ce spune acest apel, care este o invitație la un salt democratic: „Informația liberă și pluralistă este condiția democrației. Acum este amenințată de un sistem media dominant care tocmai ne-a provocat două luni de zemmurizare a dezbaterii publice și o agendă informațională mediocră, ca să nu spunem altfel. Este amenințată cu îngenuncherea jurnalismului de către Vincent Bolloré. Omul de afaceri a decis să-și pună uriașul grup de presă în slujba unui polemist xenofob și misogin, condamnat de două ori pentru incitare la ură rasială. Este amenințată de o concentrare fără precedent a mass-media mainstream în mâinile a o duzină de mari avuți care caută astfel protecție și influență și, prea des, își impun agenda ideologică”.
Mai departe, apelul adaugă: „La Liberation, Hubert-Beuve Méry, fondatorul ziarului Le Monde, a denunțat presa industrială, această presă interbelică condusă de industriași și care urma să se afunde în colaborare. Există o șansă ca viitorul să evite putregaiurile pe care le-am văzut în trecut, spunea el atunci. O societate care tolerează să fie distrasă de o presă dezonorată intră în sclavie, scria Albert Camus. Există șansa de a evita colapsul actual al dezbaterii publice. Evitați scufundarea jurnalismului sub polemici grețoase, post-adevăruri, interese politice și/sau mercantile. Această șansă este presa independentă. În diversitatea lor, aceste mass-media independente vă oferă ceea ce mass-media dominantă zdrobește sau minimalizează, ignoră sau discreditează. Probleme sociale, egalitate de gen, mobilizări anti-rasiste, muncă, noi lupte și dinamici care traversează societatea, probleme de mediu, urgența climatică, noi stiluri de viață”.
(..)
Dar, mai general, ce face guvernul în fața amenințărilor la adresa libertății presei reprezentate de apariția „televiziunii Bolloré”? Departe de a opri această amenințare, el favorizează o altă concentrare, care amenință pluralismul presei: preluarea M6 de către TF1.
În fața tuturor acestor amenințări, este nevoie urgentă de a apăra această tânără presă independentă care decolează, după cum subliniază apelul: „În regiuni, titlurile independente sunt cele care zguduie, prin anchete, o presă regională aflată adesea în situaţie de monopol şi dependentă de autorităţile locale. Pe plan internațional, ei descifrează evenimentele actuale din Europa, investighează instituțiile acesteia, pun în lumină probleme noi din lume. Cu mijloace financiare reduse, această presă independentă investighează, povestește, inovează, dezbate. Este urgent să o susținem în fața ofensivelor puterilor banului. Ea trebuie susținută în fața inacțiunii îngrijorătoare și a tăcerii autorităților publice reafirmând că informația nu este o marfă ca oricare alta”.
Prin urmare, există ceva salutar în acest apel care invită cetățenii să citească presa independentă. Sănătos și promițător, pentru că dacă un prim apel a fost posibil, pot urma și alte inițiative. Este ceea ce trebuie sperat: împotriva decăderii dezbaterii publice prin TV-Zemmour, vor fi necesare alte inițiative publice și mai puternice pentru a apăra nevoia urgentă de o presă pluralistă și independentă. Acest apel de succes este o invitație la alte inițiative, mai spectaculoase, mai unificatoare, pentru a impune o agendă democratică, alta decât cea dorită de puterile bănești.
(…)
După cum am văzut, apelul presei independente îl citează pe Albert Camus care, în calitate de redactor și editorialist la Combat, între august 1944 și iunie 1947, a apărat neobosit valorile independenței.
Ca reacție la vremurile sumbre pe care le trăim astăzi, simțim într-adevăr nevoia de a găsi speranță în convingerile puternice pe care le apăra atunci. La 31 august 1944, explica de ce presa coruptă de dinainte de război s-a aruncat fără scrupule în colaborare: „Apetitul pentru bani și indiferența față de lucrurile mărețe operaseră în același timp, dotând Franța cu o presă care, cu rare excepții, nu avea alt scop decât să sporească puterea câtorva și niciun alt efect decât să înjosească moralitatea tuturor. Deci nu a fost greu ca această presă să devină ceea ce a fost din 1940 până în 1944, adică rușinea țării”.
Și el continuă acest editorial, cu aceste cuvinte formidabile, care ar trebui să fie pe frontispiciul tuturor ziarelor iubitoare de libertate: „Dorința noastră, cu atât mai profundă cu cât era mai adesea tăcută, era să eliberăm ziarele de bani și să le dăm un ton și un adevăr care ridica publicul la înălțimea a ceea ce este mai bun în el. Ne-am gândit atunci că o țară merită adesea atât cât valorează presa ei. Și dacă este adevărat că ziarele sunt vocea unei Națiuni, noi am hotărât să înălțăm această țară elevându-i limba”.
La 1 septembrie 1944, revine cu o altă șarjă: „Orice reformă morală a presei ar fi zadarnică dacă nu ar fi însoțită de măsuri politice adecvate care să garanteze ziarelor independența reală față de capital. Dar, invers, reforma politică ar fi lipsită de sens dacă nu ar fi inspirată de o chestionare profundă a jurnalismului de către jurnaliștii înșiși. Aici, ca și în alte părți, există interdependență între politică și morală”. Apoi, din nou, la 11 octombrie 1944: „Franța are acum o presă fără bani. Acest lucru nu s-a mai văzut de o sută de ani. Avem slăbiciunea de a ține la această revoluție”.
Aceste valori formidabile reprezintă apelul mass-mediei independente. Și este tocmai această independență pe care FPL, un bun comun al presei libere, încearcă să o finanțeze în limita fondurilor pe care reușește să le colecteze și pe care și-a asumat-o în această toamnă, prin apelul la abonare, bonament lansat pe platforma KissKissBankBank. >>
ALEGERI ÎN FRANȚA | Planul secret al lui Emmanuel Macron pentru campania electorală
